Cum ne luptam cu depresia?
In majoritatea cazurilor de depresie se recomanda doar antidepresivele. Depresia ia nastere in cadrul unei relatii umane (personale, sociale sau profesionale), in care persoana s-a simtit ranita; relatie care a suscitat emotii neplacute impotriva carora ea sa apara. O molecula chimica (componenta a medicatiei) nu poate sa repare aceasta rana. Tratamentul ideal consta in corelarea medicatiei cu psihoterapia. In timp, dozarea medicatiei va scadea treptat, pana la eliminarea ei definitiva.
In fazele acute ale depresiei, medicatia diminueaza intensitatea suferintei si o ajuta pe persoana sa isi regaseasca somnul necesar refacerii. Prin psihoterapie insa, ea ajunge sa inteleaga ce anume a facut-o sa fie acum in aceasta situatie si sa invete cum sa se apere eficient in viitor de asemenea agresiuni si manifestari. De multe ori, din pacate, se evita psihoterapia, persoana multumindu-se cu medicatia pe timp indelungat. Dar, suprimand tristetea, adica semnalul de alarma ca un anumit lucru este in neregula cu viata persoanei, nu se creeaza decat o falsa stare de bine ce il pacaleste pe om in privinta lui insusi si care poate lua locul unei vindecari veritabile? Daca pilula adoarme emotia tristetii, cum poate persoana sa invete sa efectueze un travaliu mental asupra suferintei sale, cum poate sa descopere ce anume dezvaluie aceasta tristete in privinta propriei persoane? Cand suferinta se atenueaza dupa administrarea medicatiei, mai simte persoana nevoia de a vindeca rana dobandita? Intr-adevar, nu este usor sa ne confruntam cu propriile noastre probleme. Este mai putin dureros sa inghitim pastile, decat sa ne aplecam asupra motivelor propriei degringolade.
Ce alegem medicamentele sau sedintele de psihoterapie?
Unele persoane deprimate (din pacate, cele mai multe) nu vor cu nici un chip sa apeleze la psihoterapie, pe motiv ca nu au nici o problema de rezolvat si cu ce poate sa ajute faptul ca vorbesc despre aceasta? Trebuie sa recunoastem ca e nevoie de responsabilitate fata de propria ta persoana pentru a putea face fata confruntarilor cu ceea ce ascunzi fata de tine insuti (insati). De precizat este ca e nevoie, ca persoana sa constientizeze ca adancirea in tratament medicamentos pe termen lung poate duce la o depedenta fata de substantele din componenta antidepresivelor. Atunci cand suferinta este prea intensa sau, mai grav, apar efecte secundare ale medicatiei care, in multe cazuri, in timp se simte nevoia maririi dozei, iar cand tristetea si oboseala se accentueaza, psihoterapia poate intampina greutati in a se angrena. In plus, persoana devine fragila, adunand frustrari in timpul tratamentului medicamentos, iar confruntarea cu ceea ce ea a ignorat mult timp poate deveni o stare neplacuta, existand riscul de a face unele acte tragice (cum ar fi suicidul).
Persoana deprimata are dreptul la tristetea ei, dar are si datoria fata de propria persoana de a nu tolera intolerabilul. Medicatia, pentru inceput, poate sa-i atenueze suferinta si sa i-o faca tolerabila, iar psihoterapia va aduce ajutorul si sustinerea necesara pentru a infunta demonii, acestia dovedindu-se totdeauna mai putin periculosi, atunci cand invatam sa-i cunoastem. Sigur ca aici este vorba despre o decizie personala pe care noi, psihoterapeutii, o respectam.
Confirmare
Eroare
Info
Raspunde #6 | dana | 22-12-2011
In Romania oamenii nu sunt obisnuiti sa mearga la psihoterapeut sau psiholog, si din motive de rusine sau prejudecati, dar si din motive de costuri. Poate daca preturile ar fi mai accesibile, ar avea ocazia sa experimenteze si sa inteleaga cu adevarat ce inseamna un ajutor specializat si cu ce ii poate vindeca (nu doar atenua sau insela suferinta).
Raspunde #7 | Olguta Popescu | 22-12-2011
Se poate sa fie din cauza costurilor, faptul ca iau foarte multi antidepresive, dar eu as zice ca foarte multi dintre cei care aleg aceasta varianta o fac nestiind macar alternativa sau fara un consult de specialitate. Am vazut retete de astfel de medicamente date de medici specializati in cu totul alte domenii decat psihoterapia ( de ex. medic de familie, medic gastroenterolog..etc). Cum ar putea romanii sa inteleaga necesitatea unei astfel de terapii daca se trateaza singuri sau accepta orice fel de tratament neavizat?
Raspunde #8 | Chaos | 22-12-2011
Bullshit, un character puternic nu devine depresiv, daca ar fi sa ma gandesc la tot ce mi se intampla, stil de viata, probleme etc...ar trb sa mananc medicamente pe paine de 5 ori / zi.. Psihoterapia este foarte buna dar nu trb sa ne ferim sa admitem ca este, nu scumpa, FOARTE SCUMPA...Pana la urma acelasi lucru il poti face cu orice alta persoana, care sa te asculte si amcar sase prefaca (la fel ca pshihologul) ca te intelege...De preferat o persoana straian sau nu foarte apropiata, belive me rezultatele nu vor intarzia sa apara, avem nevoie doar de o descarcare ATAT, solutiile le gasim singuri in momentul imediat urmator al descarcarii emotionale...take care.
Raspunde #9 | Diaconu Andreea | 22-12-2011
Constientizarea problemei reprezinta calea buna spre rezolvarea unei stari depresive...si de ce sa nu recunoastem .....indiferenta (sau nesimtirea..fiecare o numeste asa cum vrea) ne ajuta fff mult!
Raspunde #10 | Crampf Florentina | 22-12-2011
In general, depresia necesita o atentie deosebita inca de la primele semne, fiind a treia cauza de sinucidere in rindul persoanelor de orice virsta. Referitor la antidepresive, cercetarile arata ca aceste substante chimice sint implicate in reglarea dispozitiei, dar nu este foarte clar cum se intimpla acest lucru.
Raspunde #11 | Daniela | 22-12-2011
Sursele, impotriva oricarei probleme, se pot gasi in propia-ti persoana, nu in medicamente.
Raspunde #12 | seka | 22-12-2011
foarte bun materialul parerea mea este ca daca vrei sa scapi de depresie invata sa te cunosti sa iti dai seama cu ce lupti sa iti descoperi latura puternica ca sa reusesti sa elimini cauza depresiei iar pastilele doar te calmeaza nu elimina cauza
Raspunde #13 | Gco | 22-12-2011
Se stie de la inceputuri ca cel mai bun tratament in cazurile astea este mersul la biserica dar asta nu vor oameni sa recunoasca. Multumesc oricum si sarbatoarea nasteri domnului sa va aduca numai fericire si bunastare...domne ajuta!
Raspunde #14 | Narcisa - Elena Oprescu | 22-12-2011
Adevarul este ca sunt tot mai multe persoane deprimate decat fericite si pe zi ce trece depresia capata un loc tot mai larg in societatea roamneasca. Nu stiu exact daca si in alte tari exista acest grad de crestere, dar romanii se confrunta cu probleme majore care accentueaza acest aspect. Mai ales in ultimii doi ani de cand cu aceasta criza economica am observat tot mai multi oameni deprimati. Nu suparati, deprimati ! Probleme cu banii, probleme cu serviciu, probleme cu familia , copii. Chiar citeam nu demult intr-unul din ziare americane on line, ca in 2011 au crescut f mult nr vanzarilor de antidepresive si chiar si la noi in Romania, a fost o explozie in vanzarea unor astfel de substante. Romanii prefera medicamentatia in locul terapiei din doua motive: 1. medicamentele sunt cu mult mai ieftine decat o sedinta la psiholog.2. mentalitatea romanilor este destul de ingradita in privinta acestui subiect. Realista fiind, nu pot sa nu observ faptul ca oamenii tind sa te 'elimine' din anturajul, programul lor (timp liber) daca esti o persoana depresiva, deoarece lumea isi doreste sa aiba langa ei persoane entuziaste, pozitive, puternice, nu sa se incarce negativ cu problemele altora.Totusi as recomanda psihoterapia in locul medicamentelor acelora care nu pot sa isi depaseasca singuri problemele, iar cine nu isi permite sedinte la psiholog, sa tina macar un jurnal si sa se consulte cu o persoana de incredere.
Raspunde #15 | Olguta Popescu | 23-12-2011
O arma impotriva depresiilor o reprezinta si sportul sau activitatile care iti fac placere in general :). Oamenii sunt din ce in ce mai ocupati si 'uita' sa se mai ocupe si de timpul lor liber. De curand, intr-unul din cursurile pe care le tin, le-am dat o sarcina : ' descrieti un hobby al vostru si povestiti cand ati facut ultima data ceva legat de acest hobby'..surpriza a venit cand mai mult de jumatate dintre participanti au spus ca ei nu mai au timp de hobby-uri si ca nici nu mai stiu ce le place, mai mult decat sa mearga acasa...ghiciti ce? ei aveau si cea mai pesimista si negativista atitudine.