Dansul ca experienta si simtire
De ceva vreme ma preocupa ideea granitei dintre ceea ce ni se intampla si experimentam in cotidian si ceea ce punem pe scena. Ce inseamna a fi influentat ca artist de evenimentele din viata ta? Ce faci cu ele? Le pui ca atare, le abstractizezi? Ce inseamna a extrage esenta dintr-o experienta si cum arata ea folosita ca argument pentru creatie?
In acest tumult de intrebari am inceput sa cunosc oameni care isi traiesc viata ca si cum ar fi un mare si lung dans ( cu suisuri, coborasuri, cu energie, cu atentie, cu pierdere de sine, cu tot ceea ce am observat ca simt in momentul in care dansez). Am inteles intre timp nevoia postmodernista de a introduce cotidianul ca punct de interes, atat ca spatiu performativ cat si ca limbaj artistic.
Continuandu-mi cautarea spre descoperirea unei maniere personale de a pune in scena ceea ce mi se intampla, fara a fi descriptiva sau prea abstracta, am inceput sa lucrez cu acei oameni speciali la un atelier intitulat chiar Viata ca un dans.
Prezentarea acestui atelier suna cam asa:
Vom explora dansul dintr-o perpectiva mai putin obisnuita. Il vom cauta in schimbul, ce se naste natural, intre noi si lume, intre mine si cel apropiat mie. Vom incerca sa intelegem dansul ca pe o metoda de a transmite: informatie, energie, emotie, ca metoda de a relationa. Vom folosi miscarea ca pe o metoda de exprimare a fiintei noastre, dar in acelasi timp vom incerca sa gasim dansul in viata noastra de zi cu zi, acolo unde este prezent dar foarte putin observat.
Prin intermediul a mai multor exercitii in care atat corpul cat si imaginatia si emotia lucreaza, vom invata despre cum relationam in viata de zi cu zi cu persoanele apropiate sau mai putin apropiate. Cuvintele de baza vor fi: a experimenta si a simti. Astfel, acest atelier de regasire, dezvoltare si crestere isi propune sa lucreze la nivelul sufletului folosind corpul. Vom cauta acea parte creativa din noi care ne ajuta in a deveni mai puternici in relatiile cu cei din jur.
Lucrand in continuare mi-am dat seama ca intr-adevar granita dintre viata cotidiana si dans poate fi foarte subtire si atunci cand traiesti intens si atunci cand dansezi cu tot sufletul! Sunt inca in cautari, asa cum probabil este bine sa fie oricine creaza si oricine traieste ca si cum ar crea!
Raspunde #1 | Ciuca Cosmina | 16-01-2012
frumos articol! :) senzatia in dans este extraordinara...e ca si cum ai da forme aerului! :)
Raspunde #2 | Sergiu Constantin Arustei | 20-01-2012
..am vazut pe vremuri un film ..nu mai tin mine titlul sau in care prin dans se exprima Șlupta pentru existenta!! Un concurs, un maraton de dans in care perechile dans au pana la epuizare si asa cadeau una cate una ..iar premiu il lua perechea care ramanea ultima pe ring!! Super film ..super initiativa ta!!
Raspunde #3 | Lilienfeld Cristina | 20-01-2012
Multumesc! M-ai facut curioasa, era vorba despre dans in pereche, dans de societate? Se chema cumva Strictly Ball Room?