Totul despre tango

Vorbeste
Online
cu un membru
care s-a declarat
profesionist
in domeniu.
Dumitru Cristian
Domeniu : invatamant in domeniul cultural (limbi straine, mu...
Meserie : Dansator
Localitate : Bucuresti / Bucuresti
Click aici
sa vezi
toti profesionistii
din jurul tau...

Se preconizeaza ca It takes two to tango..

 Ciorapi de plasa, trandafir in dinti, gaturi inclestate si capete rasucite brusc pe un 'tan-go!' al accentului muzical final. Senzual, plin de pasiune, miscari patratoase si violente, melodia 'por una cabeza' si interpretarea dansanta a actorului Al Pacino in 'Parfum de femeie', Gotan Project, expresia 'it takes two to tango', machism (si chiar masochism) dus la extrem. Toate acestea si inca multe altele sunt stereotipuri, clisee vis-a-vis de tango-ul argentinian. Imagini false, idei subrede, despre una dintre cele mai frumoase si, cu siguranta, cea mai complexa forma de dans social existenta.
Luand-o normal, ca orice om cu glagore, d’al capo al fine (adica, de la baza spre varf), o sa constati ca radacinile tango-ului argentinian sunt mult mai adanci si mult mai intinse in solul generos al istoriei si culturii omenirii. Dansul in sine nu poate exista fara ingredientul de baza care l-a si precedat: muzica, iar muzica e un melanj 'astronomic' de influente europene, africane si sud americane. Se intalnesc astfel elemente de candombe african, de contradanza spaniola si polka occidentului europea, macumba si habanera din Brazilia si Cuba, milonga si valsul creol al Argentinei toate acestea contopite si evoluate in inegalabilul tango argentinian. Urmarind o astfel de evolutie nu ai cum sa nu-ti setezi ceasul istoric cu mai putin de 2 poate chiar 3 secole in urma.

Cu pas de dans aflam urmatoarele despre tango..

Luand-o pe firul dansului si incercand sa-i descoperi adevarata urzeala, o sa treci peste 'picanteriile' socante de tipul: dansul de tango a aparut in bordeluri si era initial dansat doar de barbati si intre barbati, ajungand la concluzia ca tango-ul argentinian este cel de-al doilea tip principal de dans social in care se utilizeaza un cadru apropiat (imbratisare) intre parteneri. Ei da! Nici mai mult nici mai putin decat al doilea!
Probabil ca ne-am tot imaginat din tineretea noastra dansanta (fie ca e vorba de baluri, hore, discoteci sau mai noile cluburi) ca a invita o fata la un 'blues' si a o tine in brate (in imbratisare mai mult sau mai putin apropiata), punandu-i bratul nostru drept pe spate si tinandu-i mana ei dreapta in stanga noastra e un lucru cat se poate de firesc, care exista de cand lumea. Ei bine nu! Nu mai tarziu de anii 1800 dansul insemna o serie de miscari (oarecum liniare) executate de catre parteneri din pozitia stricta fata in fata, fara alte atingeri decat ocazionale 'pipaieli aristocrate' ale varfurilor degetelor ei de catre varfurile degetelor lui urmate, eventual, de elegante inclinari infumurate ale bustului partenerilor. Ei da, pe atunci exista 'destinctie' nu gluma!
Valsul vienez, cadrilurile si polka sunt primele care deschid seria dansului in imbratisare, asa cum o stim noi insa, ciudat sau mai degraba nu, la acea vreme, aceste forme de dans erau considerate de-a dreptul scandaloase si, oricum, imorale. Noroc cu Parisul si mai noroc, cu un director al Operei din Orasul Luminilor care, aflandu-se la ananghie financiara, are nemaiauzita idee de a include in repertoriul institutiei (cu titlul de proba) valsul vienez. Se intampla prin 1850, iar succesul a fost unul nebun, publicul reumpland salile si daca 'c’est chic a Paris' atunci 'c’est chic partout'!
Acesta este contextul istoric al aparitiei tango-ului argentinian (undeva pe la 1880). Bineinteles, nu putem neglija regula noastra de aur: totul pleaca de jos in sus pentru ca nu exista varf de piramida fara baza. Dansul este astfel intalnit initial la periferiile Buenos Airesului (oras aflat la acea vreme intr-o expansiune furibunda, permanent infometat de forta de munca a imigrantilor europeni - italieni, spanioli, germani - capitala unei tari ce avea sa devina una dintre primele 10 puteri economice ale lumii, mentinandu-si prosperitatea pana prin anii '50 ai secolului trecut), in baruri, spelunci, localuri cu jocuri de noroc si chiar bordeluri acolo, unde barbatii singuri socializeaza asa cum stiu ei cel mai bine: beau, joaca jocuri de noroc, merg la prostituate si incearca sa invete pasii noului dans. Nu-i deloc de mirare ca, in aceste conditii de 'creativitate maxima si neingradita', orice 'experiment' (in ceea ce priveste pasii de dans) era posibil, indiferent ca vorbim de limite decente sau nu.

Ce muzica ascultam pentru a dansa tango? 

Sa nu ne grabim totusi sa condamnam barbatii, pentru ca faceau ceea ce stiau ei cel mai bine. Pana la a arunca prima piatra (sau primii cu piatra) ar trebui sa constatam ca emigratia catre Buenos Aires era diferita de cea spre Lumea Noua; aici veneau in special barbati tineri dornici sa dea lovitura (castigandu-si mica avere) si sa se intoarca rapid in tara lor de origine, spre deosebire de America unde emigrantii veneau cu sau fara familie, insa oricum dornici de a ramane acolo pentru totdeauna. Bineinteles, socoteala flacailor de acasa nu s-a potrivit deloc cu cea din targ si mult dorita Fortuna a intarziat sa le arate bunavointa asa ca s-au trezit o multime de handralai batandu-se pe favorurile a mult mai putine reprezentante ale sexului frumos (fie ca vorbim de fete 'cinstite' sau de cele care practicau cea mai veche meserie din lume).
Versurile tango-urilor timpurii nu sunt nici ele dintre cele mai ortodoxe; in multe cazuri fac referire la sex si obscenitati (El Choclo – Stiuletele – unul dintre primele tangouri – are exact semnificatia falica la care ne gandim cu totii). E tot atat de adevarat ca si mai multe tango-uri au versuri foarte triste: vorbesc de moarte, de un anumit mod de neimplinire in dragoste (diferit de cel al nefericitului romantic european a carui dragoste este fie neimpartasita, fie fara de speranta pierduta).
Anii trec si tango-ul se raspandeste greu ajungand totusi in salile de dans din oras. Sa nu uitam ca, in aceasta perioada, doar sa dansezi unul in fata celuilalt, cu mana dreapta a barbatului atingand spatele femeii, era considerat un pic prea mult, iar noi avem acum un dans in care el si ea sunt strans imbratisati, obraz in obraz, piept in piept, picioarele invadand spatiul intim al celuilalt. Este logic ca familiile decente sa nu doreasca sa fie implicate in asemenea obscenitati.

Cine danseaza tango?

Urmatorul 'nivel' al piramidei noastre e constituit de spatiile comune ale uriaselor camine de imigranti (el patio de los coventillos, care gazduiau mii de persoane), acolo unde, marginite pe de o parte de sutele de camere de locuit si pe de alta parte de baile si bucatariile comune, se tineau sarbatorile, nuntile, botezurile, zilele de nastere ale locatarilor (in general, oameni decenti care, asa cum e de presupus, conform 'logicii' vremurilor, nu voiau ca ei sau familiile lor sa aiba vreo legatura cu aceasta muzica si dans atat de pacatoase), ocazie cu care, unii mai cu mo? se trezeau ca mai cereau un tango. Tangoul era dansat, bineinteles, in varianta 'purificata' ceea ce-i ingaduia sa fie initial tolerat (cu destul de mult dezgust) mai apoi insa asteptat cu nerabdare.
Parcurgem inca un nivel al piramidei si ajungem cu tango-ul nostru in clasa medie si, mai apoi, in cea superioara, prin intermediul neastamparatilor tineri care, dornici de aventura, viziteaza suburbiile intrand astfel in contact cu tango-ul si, incantati de noua descoperire, incep sa-si invete surorile, verisoarele, vecinele, matusile versiunea purificata a acestui dans atat de neobisnuit.
Bineinteles, tango-ul (desi evoluat de la periferie, spre salile de dans, tolerat si apoi primit cu bucurie in 'el patio de los coventillos', descoperit si apoi dansat in casele oamenilor din clasa de mijloc si superioara) ramane un element rusinos si pacatos, pe care e sanatos sa-l practici, daca nu in secret macar mai cu perdea. Politicienii, fie de stanga, fie de dreapta il condamna la unison nedorindu-si ca tanara lor natie sa fie asociata cu un dans 'nascut in bordeluri si dansat de pesti si prostituatele lor'. Cum se face astfel ca tango-ul argentinian s-a raspandit si a lovit Europa cu o asemenea intensitate? Raspunsul il gasim tot a la Paris! Dezvoltarea fulminanta a Argentinei a adus cu ea propria categorie a privilegiatilor putred de bogati care, neavand altceva mai bun de intreprins, faceau ceea ce orice cetatean milionar responsabil al vremurilor de atunci (si poate si de azi) poate face cel mai bine: se duceau macar o data pe an la Paris acolo unde detineau case imense pe care le puneau in valoare organizand petreceri la care luau parte aristocrati, persoane celebre si, nu in ultimul rand, alti bogati. De altfel, in Parisul acelui timp circula expresia 'bogat ca un argentinian', atunci cand se vorbea despre cineva extrem de avut. Acum este logic ca progeniturile acestora sa ramana la Paris pentru a-si efectua studiile; ei sunt cei care 'introduc' tango-ul in aristocratia pariziana!

Tango-ul se invata peste tot in lume

Mai e nevoie sa spun? Tango-ul devine nebunie curata, 'anybody whos somebody' in Paris, trebuie sa se organizeze petreceri cu orchestre argentiniene, lectii de tango si milongi (petreceri in care se danseaza tango), rochiile voluminoase ale doamnelor sunt inlocuite cu unele mai usoare, mai confortabile. Un creator de moda faimos dispunand de o respectabila cantitate de material textil de culoarea portocalie, pe care nimeni nu-l cumpara, are ideea stralucita de a redenumi culoarea stofei 'Orange Tango' si ramane imediat fara intreaga cantitate si se vede nevoit sa mai comande si alta!
In sfarsit, cunoasteti povestea; daca 'c’est chic a Paris' atunci 'c’est chic partout'! Tango-ul migreaza rapid si catre celealte mari capitale: Londra, Roma, Berlin si, in cele din urma, New York-ul. Legitimat de atatea 'stampile' celebre pe pasaport, tango-ul se intoarce, imbracat la costum, in Buenos Aires, unde este primit cu cea mai mare caldura si simpatie, asemeni unui fiu ratacitor mult iubit intors in sfarsit acasa!
Daca e sa tragi o concluzie sau sa intinzi la extrem ideea centrala a acestei frumoase istorii, nu ai cum sa nu constati ca, atat ignoranta cat si ipocrizia sunt, foarte probabil, vinovate de moartea in fasa a multor activitati umane care, chiar daca nu ne aduc neaparat carnati in burta cu siguranta ne-ar aduce suficienta hrana si bucurie spirtuala astfel incat, per ansamblu, sa devenim oameni mai buni, mai frumosi din punct de vedere spiritual, mai toleranti.
Istoria si oamenii in general nu sunt niciodata marninimosi cu cei care ies din rand si nu vor sa bata pasul marsului lor rigid. Istoria n-a fost blanda nici cu tango-ul, chiar si dupa reintoarcerea glorioasa in Buenos Aires la inceputul primelor decenii ale anilor 1900. Dupa o perioada de glorie (anii de aur), urmeaza o perioada gri (dictatura lui Peron) si una neagra (de doliu – aproape 30 de ani de dictatura militara in care tango-ul a fost interzis) care aproape a ucis ceea ce avea sa devina 'mostenire culturala universala' certificata de UNESCO. Din fericire, tango-ul a renascut si azi e mai puternic ca niciodata. As putea adauga faptul ca a devenit atat de puternic incat mi-e teama sa nu devina 'popular', atat de 'acceptat' si 'in trend', incat sa impuna propriul 'pas de mars'.

Alte articole din aceeasi tema:


Leonard

Raspunde #1 | Leonard | 03-01-2012

Mai esti in stare sa inveti dupa o anumita varsta? :)

Mallecourt Lionel

Raspunde #1-1 | Mallecourt Lionel | 03-01-2012

De invatat, poti invata toata viata, depinde ce-ti doresti sa faci in viata si de cat timp dispui.


Rodica

Raspunde #1-2 | Rodica | 03-01-2012

Pot sa te asigur ca exista persoane in Bucuresti cu multa experienta (peste 60 de ani) care au gasit tangoul argentinian cel putin la fel de savuros ca ceilalti milongueros cu mai putina experienta de viata.



Dumitru Cristian

Raspunde #2 | Dumitru Cristian | 03-01-2012

Aproape la fiecare grupa de incepatori avem persoane peste 50 de ani (chiar si peste 60 de ani). Tangoul argentinian este, pana la urma, un dans social.

Leonard

Raspunde #2-1 | Leonard | 03-01-2012

Ok, merci Cristian....Cati elevi aveti intr-o grupa?

Dumitru Cristian

Raspunde #2-1-1 | Dumitru Cristian | 03-01-2012

Grupele incep cu 20 - 30 de persoane. La sfarsitul primelor 3 luni (durata modulului de incepatori), raman jumatate din cei prezenti initial. Dupa aceste 3 luni, 'incepatorii' promoveaza la grupa de intermediari 1 :)




Paul

Raspunde #3 | Paul | 03-01-2012

Pentru cei care nu au timp suficient si nici bani sa mearga la un curs de dansuri, am gasit pe internet cateva 'tutoriale' si exemple. Eu am cautat in principiu vals vienez si vals lent dar se gasesc pentru toate tipurile de dans.

alex

Raspunde #3-1 | alex | 03-01-2012

bafta!.....mi se pare foarte dificil sa inveti singur........dc reusiti, bravo voua!


Raluca Iuliana

Raspunde #3-2 | Raluca Iuliana | 03-01-2012

Si eu sunt de aceeasi parere, parca e altfel cu un profesor...E vorba de tinuta care trebuie corectata si de multe detalii.


Iulia

Raspunde #3-3 | Iulia | 03-01-2012

Toata stima ptr cine reuseste.... Eu una stiu ca nu se poate sa inveti sa dansezi decent vals, tango sau orice alt dans care presupune putina tinuta.... Am 6 ani de dans de competitie in spate, si vad cum dansez ca o cizma (desi am impresia ca dansez bine).... si cum totul se schimba cand e antrenorul langa mine... Iti aduce aminte sa tii partea stanga activa, pozitie, pasi, tempo.... etc etc Salsa cred ca se poate invata si singuri, dar vals in nici un caz.

july

Raspunde #3-3-1 | july | 04-01-2012

Nici salsa nu se poate invata oricum, pentru ca desi pare un dans foarte relaxat si liber, de fapt presupune multe miscari de baza si piruete care trebuie corectate inca de la inceput...altfel se vede ca o topaiala.



Dumitru Cristian

Raspunde #3-4 | Dumitru Cristian | 03-01-2012

In principiu, cu suficienta determinare poti invata orice (chiar si de pe internet). Ramane insa problema aplicarii 'in practica' (in dans) a ceea ce vei (veti) invata. Chiar daca o sa treci si peste acest obstacol, intervine problema dansului ca experienta sociala (lucru foarte rar in zilele noastre dar cu atat mai pretios); ce vreau sa zic e ca, presupunand ca totul o sa mearga bine, vei invata sa dansezi cu o singura persoana (partenera cu care vei practica initial)insa, cand o sa doresti sa dansezi si cu alte partenere, o sa constati ca lucrurile sunt cu mult mai complicate. :)



Diana

Raspunde #4 | Diana | 03-01-2012

Felicitarii pentru articol Cristian! Va spun pana sa va apucati de dansuri ca provoaca ...dependenta! Noi am vrut sa mergem doar sa ne uitam odata la niste lectii de dans si...ne-am contaminat :)). Acum dansam salsa, bachata, merengue...mai mare dragul!

Dumitru Cristian

Raspunde #4-1 | Dumitru Cristian | 03-01-2012

Atunci, Diana, va astept si la tango argentinian! :) Si, ca sa citez un mare clasic in viata :) , 'tangoul... este altceva!' :))



Olga Popescu

Raspunde #5 | Olga Popescu | 04-01-2012

Foarte frumos articolul :). As vrea sa intreb unde se tin cursurile pentru incepatori?

Dumitru Cristian

Raspunde #5-1 | Dumitru Cristian | 04-01-2012

Multumesc :) Toate cursurile scolii noastre de tango argentinian se tin la studioul TangoTangent din Pache Protopopescu, 30. Gasesti detalii pe www.tangotangent.ro sau www.milonga.ro



Spune parerea ta!

Scrieti-ne!