Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Tatal si dezvoltarea psihica a copilului

Petrescu Anca
Domeniu : Servicii de reprezentare media
Meserie : Psiholog
Localitate : Bucuresti / Bucuresti
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Impartirea responsabilitatilor intre parinti

231842950009233.jpgDaca acum cateva decenii relatia dintre parinti si copii viza mai multe responsabilitati din partea mamei, in prezent acest raport a capatat alte valente. Astfel, atributiile ce decurg din cresterea si educarea copiilor se impart in mod egal intre mama si tata.

Desi rolul mamei este mult mai important si mai complex in dezvoltarea copilului, tatal este bine-venit sa contribuie mai ales in dezvoltarea lui psihologica. 

In primele luni de viata ale bebelusului, rolul tatalui ar putea fi mai mult de sustinere psihica a tinerei mamici, pe ai carei umeri cad multe responsabilitati noi. Astfel, ea va trece mai usor peste aceasta perioada de acomodare si va fi mai ferita de un eventual dezechilibru psihic postnatal.

Dupa varsta de 1 an a copilului, tatal poate incerca sa-i insufle limite si reguli sociale, insa fara a deveni autoritar sau sever. Urmeaza perioada in care copilul incepe sa imite comportamentul parintilor, iar pentru a fi corectat el are nevoie de explicatii simple si concrete. 

De la 3-4 ani, copilul va necesita mai multa atentie. Este momentul in care tatal il poate initia in practicarea unui sport sau a unei activitati fizice, directionandu-l si sustinandu-l. De asemenea tatal este important si in stabilirea identitatii sexuale a copilului. Pentru baieti are rol in validarea propriei masculinitati, pentru fete, iubirea si recunoasterea tatalui este un prim pas in confirmarea feminitatii lor. 

Lipsa implicarii ambilor parinti in dezvoltarea psihologica a copilului poate avea urmari greu de reparat. Atunci cand tatal refuza sa se implice in educarea copilului, nenumarate cazuri au scos la iveala faptul ca acel copil a suferit dezechilibre sociale: interiorizare, comportament deviant, abandon scolar, copilul devine foarte rasfatat, egocentric si considera ca lui i se cuvine orice fara sa tina cont de cei din jurul sau.

Parintii ar trebui sa se incurajeze reciproc atunci cand vine vorba de copilul lor si de activitatile ce il vizeaza. O armonie in familie nu doar ca ajuta la mentinerea unei relatii de cuplu sanatoase, dar asigura si copilului siguranta de care are nevoie pentru a se dezvolta corespunzator din punct de vedere psihic.

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Cristina

Raspunde #1 | Cristina | 18-03-2013

Sotul meu nu prea s-a implicat in cresterea fetelor si aici ma refer strict la faptul de a-l fi lasat singur cu fetele, ca nu a fost nevoie ,fiind eu mereu acasa. Bineinteles se juca cu ele ca orice tatic, dar sa le hraneasca , sa schimbe scutece, nici pomeneala.Pot spune ca in timp, cand au mai crescut fetele s-a implicat mai mult . Le-a fost un bun povatuitor, iar la copitolul exigente, a stiut sa se faca inteles si sa fie ascultat prin vorbe, cu calm, pe cand eu de felul meu sunt mai repezita. Dar deciziile le-am luat mereu impreuna.

Petrescu Anca

Raspunde #1-1 | Petrescu Anca | 18-03-2013

Ma bucur ca dupa ce a trecut ceva timp sotul dvs s-a implicat mai mult. Cum spuneam si in articol este important ca dupa varsta de un an tatal sa intervina in dezvoltarea copilului. Unii barbati poate nu au timp, poate nu stiu cum sa schimbe un scutec. In cazul sotului nici nu a fost nevoie sa invete aceste lucruri. Daca situatia ar fi fost de asa natura incat sa fie necesar cel mai probabil ar fi facut-o. Important intr-o familie este sa se gaseasca un echilibru care astfel incat copilasul sa se dezvolte intr-un mediu adecvat. Cu stima, Anca Petrescu



Aniela

Raspunde #2 | Aniela | 18-03-2013

Eu nici nu stiu ce sa zic...este un sot bun dar cand vine vorba de bebe petrece timp cu el pana cand incepe sa planga cand mi-l paseaza mie motivand ca nu stie ca sa ii faca. De schimbat scutece nu prea schimba, la baita ma mai ajuta dar foarte rar ca o am pe mama langa mine. Cateodata mi-ar placea ca mama sa nu ma mai ajute atat de mult doar ca sa il vad cum reactioneaza. Dar presupun ca fara ajutorul ei nu m-as putea descurca. Poate o sa gasesc o modalitate sa il implic mai mult in "afacerea" asta cu bebele :)

Petrescu Anca

Raspunde #2-1 | Petrescu Anca | 18-03-2013

De multe ori tatal se simte stangaci: nu stie cum sa-l tina, cum sa comunice cu el, de schimbat scutece nici nu mai vorbim. Pentru ca mama dobandeste foarte repede experienta prin contactul zilnic cu copilul, se produce o anumita distantare fata de tata, care este ocupat cu activitatile lui profesionale. In acest moment tatal, devenit de fapt mai putin competent decat mama si simtindu-se tinut la distanta, o va lasa pe ea sa se ocupe de tot. De aceea eu iti recomand ca atunci cand face ceva sa il incurajezi desi poate nu face totul ca la carte (poate nu va stii cum sa pregateasca laptele si va sparge cate ceva prin bucatarie dar cu timpul ca invata) si atunci cand ti-l "paseaza" tie cand plange incercati impreuna sa il linistiti. Asa taticul va vedea ca se poate si ca va putea si el. Succes, Anca Petrescu



Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate