Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Sinuciderea – interpretari si definitii

fara autor
fara autor

Nu exista nici un utilizator care s-a declarat profesionist pe acest articol
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Sinuciderea din punct de vedere religios


sinucidereaSinuciderea este actul prin care cineva isi curma singur viata, cu voia sa si neobligat de nimeni.

Sinuciderea inseamna curmarea constienta si voluntara, directa si arbitrara a propriei vieti trupesti, fie prin intrebuintarea unor mijloace ucigatoare, fie prin neimplinirea unor actiuni, care sunt imperios necesare pentru sustinerea vietii, de pilda alimentarea. Definitia data arata limpede ca de sinucidere este capabil numai omul, el fiind unica fiinta pamanteasca inzestrata cu ratiune si vointa libera.

Ca fapt individual, sinuciderea e intalnita in toate timpurile, uneori insa la proportiile unei plagi sociale.

In trecut, de cele mai multe ori, sinuciderea era in stransa legatura cu o falsa religie, cu superstitii, cu felul cum se concepe viata de dupa moarte, sau cazul sotiilor, slujitorilor care se sinucid pe mormantul sotilor si al stapanilor. Unele dintre aceste popoare nu dau nici o importanta sinuciderii, deoarece se intreaba de ce nu i-ar fi ingaduit omului sa-si curme singur viata, daca nu mai vrea sa traiasca ? Altele infiereaza sinuciderea ca un act de lasitate, pe cand altele, dimpotriva, o socot ca un act de curaj.

Dupa credinta nipona, sinuciderea (harakiri) curata orice pata morala si asigura inmormantare si amintire onorabile.

Budismul admite in unele imprejurari sinuciderea, dar il califica pe sinucigas drept un om care in existente anterioare a savarsit pacate grele.

Islamismul condamna sinuciderea ca fiind potrivnica legilor lui Alah.

La romani si greci nu intalnim o apreciere morala unitara asupra sinuciderii. Pitagora, Socrate si altii caracterizeaza sinuciderea ca impietate fata de zei. Morala crestina condamna categoric sinuciderea si considera ca sinuciderea este o crima impotriva firii omului. Ca oricarei fiinte vii si omului ii este propriu un puternic instinct al autoconservarii. Iubirea de sine cere ca omul sa pretuiasca viata dupa valoarea ei adevarata si sa n-o distruga intentionat.

Omul mai are un drept personal asupra vietii sale, dar e un drept legat de datorii sfinte. Sinuciderea distruge crestinului 'impreuna cu viata trupeasca si baza actiunii morale si a imbunatatirii sale' si depaseste limita dreptului asupra vietii sale.

Spaima provocata totdeauna de vederea unui sinucigas arata ca sinuciderea este o crima oribila impotriva firii umane.

Fiecare om are datorii sociale, trebuind, dupa masura puterilor sale, sa contribuie la binele semenilor.

Binele unei familii sau chiar al unor forme mai largi de viata sociala, depinde adesea de existenta unui singur om. Sinucigasul dezerteaza de la toate datoriile sociale, aruncand asupra alor sai rusine si adesea lasand in urma mizerie. Totodata, da altora exemplul rau de a nu-si pretui viata proprie.

Cine este vinovat cu ceva fata de societate, are datoria sa-si repare greselile si nedreptatile savarsite si pilda rea s-o stearga prin fapte bune si nicidecum sa recurga la sinucidere, care sporeste pacatele.

Infirmii, bolnavii dau adesea pilda morala de rabdare. De la ei am putea lua exemplu pozitiv.

Autodistrugerea vietii inseamna distrugerea unui bun, al carui proprietar propriu-zis nu suntem noi, ci Dumnezeu si astfel sinuciderea are caracterul unei leziuni, unei violari nedrepte a dreptului de proprietate asupra sufletului.

Libertatea omului inseamna demnitate. Ea nu inseamna pentru acesta capabilitatea de a dispune arbitrar de viata, ci inseamna a dispune rational de aptitudinile cu care este inzestrat pentru sustinerea vietii. Viata nu este un dar oarecare, dat la intamplare si a carui primire sau refuzare ar sta la dispozitia omului.

Sinuciderea este pacat greu. Caci daca alte pacate lasa totusi posibi¬litatea caintei si pocaintei, sinuciderea desfiinteaza pentru totdeauna o astfel de posibilitate. Sinucigasul se arunca in suferinte vesnice. Biserica il lipseste de rugaciunile sale pe cel ce-si ia viata. 

Morala crestina nu aproba sinuciderea in nici o imprejurare si pen¬tru nici un motiv. Porunca decalogului este clara: 'Sa nu ucizi!' ; caci sinuciderea este ucidere. O porunca speciala, indreptata direct impotriva sinuciderii.

In Sfanta Scriptura gasim urmatoarele cuvinte ale Mantuitorului : 'Eu Ma duc si Ma veti cauta... Unde Ma duc Eu, voi nu puteti sa veniti. Deci, ziceau evreii: Nu cumva isi va ridica singur viata ? Caci zice : unde Ma duc Eu, voi nu puteti veni' (Ioan VIII, 21-22). 

Evreii isi inchipuiau ca Mantuitorul se va sinucide. Totusi, Mantuitorul n-a socotit ca ar trebui sa se apere de suspectarea sinuciderii, dand o porunca directa impotriva ei. Caci faptul de a arunca suspectarea de sinucidere asupra Mantuitorului e proba suficienta ca nici in conceptia evreilor sinuciderea nu avea aprobare morala. Deci, nu era necesar ca Mantuitorul sa ia atitudine speciala impotriva sinuciderii, mai ales ca justificarea ei nu se putea face nici prin deductii din preceptele morale atat de precise ale invataturii Sale.

Mentionam aici ca unii aparatori ai sinuciderii, in zelul lor de a-i gasi justificare morala, ar voi sa incadreze in notiunea sinuciderii chiar moartea Mantuitorului, intrucat El a mers de buna voie la moarte, deci s-ar fi sinucis. E o afirmare direct potrivnica oricarui rationament sanatos. Da, Mantuitorul a mers de buna voie la moarte, fiindca a fost ascultator pana la moarte, dar nu si-a luat singur viata, ci a dat-o ca pret pentru mantuirea noastra. Cuvantul ultim al sinuciderii este moartea, pe cand al jertfei Mantuitorului este viata.

Unii califica moartea martirilor crestini ca sinucidere, deoarece erau cazuri cand putea fi evitata prin fuga sau renuntare la crestinism. Da, au fost cazuri cand unii crestini si-au pastrat credinta prin fuga, iar altii si-au pastrat viata prin renuntare la crestinism, dupa cum altii au pasit cu hotarare in fata mortii. Dar nu poate fi vorba de sinucidere. Martirii nu intentionau sa-si taie arbitrar firul vietii nici atunci cand paseau de buna voie pe rug. 

Suport moral nu poate avea sinuciderea nici atunci cand e savarsita din cauza unor suferinte sufletesti, dureri fizice sau boli incurabile. Toate acestea pot fi incercari pe care noi nu le intelegem atata timp cat suntem in viata pamanteasca.

Sinuciderea inseamna dezgust de viata si se ascunde aici o bolnava atractie fata de viata pamanteasca si de bunurile ei. Cel chinuit de gandul sinuci¬derii nu uraste viata ca atare, ci viata proprie. Cand o actiune este pacatoasa si are ca urmare curmarea vietii pro¬prii, atunci moartea implica responsabilitate morala, de pilda nebunia provocata din diferite patimi. Mai amintim ca sinuciderea nu poate fi socotita drept ispasirea unor pacate savarsite, caci ispasirea, dupa conceptia crestina, este legata de viata. Se spune ca cei curajosi pot apela la acest fapt. Este totatl gresit! Cel mai usor este sa renunti. Un om care are cu adevarat curaj incearca sa-si rezolve problemele fara a gasi cea mai usoara cale.

Sinuciderea nu rezolva problemele si nici nu le pune capat. Este doar un act de lasitate al omului in fata unei probleme care cu siguranta are o rezolvare.

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

emanuela

Raspunde #1 | emanuela | 12-11-2010

Povestea ochilor A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba. Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era intotdeauna gata sa o ajute. Intr-o zi ea i-a spus lui: "Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine." Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.. El a intrebat-o: "Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?" Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze. Prietenul ei a plecat si a daua zi i-a scris o nota spunand: "Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!" Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii. Viata este un cadou! Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te la cineva care nu poate sa vorbeasca. Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care nu are ce sa manance. Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange la Dumnezeu pentru o companie. Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva care a plecat de tanar de pe acest pamant. Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cineva care ar dori sa aiba copii. Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu a maturat-o, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada. Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te la cineva care merge pe jos aceeasi distanta. Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la someri, la cei care ar dori sa aibe un loc de munca. Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in fata Facatorului nostru. Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si multumeste-i lui Dumnezeue ca esti in viata!


alex

Raspunde #2 | alex | 15-11-2010

nu sunt curajosi cei ce se sinucid, ci cei care simt nevoia sa faca asta, dar rezista.

jojo

Raspunde #2-1 | jojo | 15-11-2010

Nu e frumos sa spuni asta Alex...nu e vorba de curaj! E vorba de o decizie si trebuie sa o respectam.



Florence

Raspunde #3 | Florence | 09-06-2011

Cum poate fi pregatit psihic un om sa nu cada prada unui asemenea gind? Faptul ca viata este inestimabila, ca este un dar pentru care sintem invidiati si de ingeri, ca sint solutii la orice problema, ca moartea nu te elibereaza de rau cum fals este lasat sa creada un sinucigas, nu face altceva decit sa adauge noi probleme in lumea de dincolo...Din punct de vedere al legilor divine, sinuciderea este cel mai mare pacat pt. ca este iremediabila. Moartea este fara intoarcere! Iisus, putea sa redea viata, noi sintem oameni si nu putem face asta, sau cel putin nu am ajuns la acel nivel la care sa intoarcem pe cineva plecat pe drumul spiritelor. Se spune ca ingerul pe care fiecare il primeste cu darul vietii, pleaca in momentul sinuciderii. NU va lasati prada acestui gind, VIATA este minunata!


Crampf Florentina

Raspunde #4 | Crampf Florentina | 22-12-2011

Interesant modul cum ati abordat acest subiect din perspectiva religioasa. Sinuciderea a fost si ramine un subiect extrem de controversat. Catalogat ca act de curaj, lasitate, slabiciune, pacat capital, este un fenomen extrem de complex, influentat de factori psihologici, biologici si sociali. De multe ori, acest gest pare cu atit mai inexplicabil cu cit mastile pe care aceste persoane le poarta in public sint impecabile. Concluzia care se impune este ca daca ne concentram atentia pe ceea ce avem, vom realiza ca sintem mult mai bogati decit ne imaginam. Asa cum nici o actiune nu poate exista in lipsa unui scop, nici viata nu poate fi intretinuta in lipsa unei motivatii puternice, indiferent care ar fi aceea.


Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate