Simptome si recomandari
Termenul de “anxietate” nu se refera doar la caini si nici nu este exclusiv intalnit in medicina veterinara. Este o expresie din limbajul psihologic ce descrie stresul si anxietatea unui individ determinate de plecarea unei persoane. In cazul unui animal de companie, este vorba de anxietatea produsa de plecarea stapanului. In cazul oamenilor, putem vorbi de anxietatea unui copil produsa de separarea de un parinte.Cum putem defini “separarea”?
Termenul variaza in functie de animal: unele animale au nevoie ca persoana preferata sa se afle in campul lor vizual, unele se simt in siguranta atata timp cat stapanul se afla la oarecare distanta (undeva in casa), iar altele sunt bine pana acesta paraseste casa. Sunt anumiti indivizi care se manifesta abia dupa o anumita perioada de la plecarea stapanului.
La fel ca si variabilitatea legata de stres, simptomele anxietatii variaza foarte mult. Urmatoarele semne sunt cel mai des intalnite la cainii si pisicile care sufera de “teama de separare”.
Semne specifice cainilor si pisicilor :
• Urinari si defecari in locuri neobisnuite (la usa, in pat, pe covor)
• Scurmat, ros si alte comportamente distructive
• Vocalizare – mieunat/ latrat/urlat
• Lins excesiv
• Hiperactivitate sau letargie.
Semne specifice cainilor:
• Tavalit
• Scancit sau urlat
• Incercarea de a evada, uneori soldata cu dinti sau/si unghii rupte.
De cele mai multe ori, anxietatea la animalele de companie merge mana in mana cu plictiseala si le ofera acestora ocazia sa-si dezvolte in siguranta “hobby-urile”. Aceste doua probleme pot fi usor deosebite, astfel:
- daca animalul tau de companie isi petrece fiecare secunda lipit de tine cand esti acasa, chiar si atunci cand doarme si daca orice “distrugere” din casa se petrece in primele 20 de minute de cand tu ai plecat (poti verifica asta intorcandu-te acasa sa verifici), atunci este intradevar vorba de anxietate de separare.
- Dar daca animalul tau poate sta o noapte intreaga fara tine sau se simte bine chiar si atunci cand esti acasa, dar in alta camera si totusi il apuca distrusul din cand in cand, atunci te confrunti mai degraba cu o problema de plictiseala decat cu una de anxietate.
- De asemenea, este vorba de anxietate atunci cand animalul rontaie in special lucruri care miros a tine, cum ar fi haine recent purtate, soseste, fotoliul tau preferat. Acest rontait se petrece numai in absenta ta. Daca totusi are loc si atunci cand esti in casa si cuprinde orice obiect ii apare in cale, atunci ai pur si simplu o problema de comportament asociata cu plictiseala.
- Este anxietate atunci cand cainele se bucura excesiv cand vii acasa, cand urineaza de bucurie, este inca stresat si nerabdator. In plus, un caine care sufera de anxietate nu se va simti niciodata vinovat pentru lucrurile distruse.
- Este anxietate atunci cand cainele devine foarte stresat cand te vede ca te pregatesti de plecare.
- Este anxietate cand acesta nu poate fi izolat de tine, chiar daca este vorba doar de alta camera si o usa inchisa.
Ce poti face?
- Incearca sa-ti faci plecarile si sosirile in liniste, discrete. Nu face mare tam-tam cu saluturi de bun-venit si ramas-bun. Comporta-te normal.
- Incearca sa interactionezi cu animalul mai mult cand vrei tu si mai putin cand ti-o cere el. Joaca-te cu el, da-i o recompensa atunci cand consideri tu, nu cand ti-o cere el.
- Obisnuieste-ti cainele cu “rutina” plecarii. Suna amuzant, dar ajuta foarte tare sa iti iei cheile de pe masa si haina din cuier de cateva ori pe zi, chiar daca nu pleci cu adevarat. Majoritatea cainilor anxiosi au invatat deja sa-si asocieze teama cu lucrurile pe care tu le faci inainte de plecare. Dar daca repeti acest truc de cateva ori pe zi, o sa scape de aceasta problema.
- Acorda-i mai mult timp la plimbare. Un caine obosit e un caine cuminte acasa. In afara de oboseala fizica, nu uita sa-i obosesti si mintea prin dresaj, explorarea de locuri noi, noi mirosuri precum si interactiunea cu alti caini. Este foarte important sa-l duci in parc.
- Da-i de lucru cat timp nu esti acasa: jucarii si oase din piele presata, tocmai bune de rontait.
Exista foarte multe lucruri pe care le poti face pentru a rezolva problema. Dar totusi, teama de separare poate fi o problema serioasa. De aceea se impune sa discutati cu un dresor profesionist sau un medic veterinar pentru a identifica sursa anxietatii si a gasi o formula de terapie potrivita pentru a va ajuta animalul.
Raspunde #1 | Maira | 03-03-2011
Am un golden retriever care sta singur aprox 5 ore, timp in care mi-a innebunit toti vecinii. Culmea e ca usa in usa cu mine, e o tipa cu probleme psihice. Mi-a atras atentia finut de destule ori, cat sa ma faca sa iau masuri. Ce pot sa fac? merci :(
Raspunde #2 | Brandy | 03-03-2011
Am si eu o catelusa in varsta de aproape 4 luni, luata de la un centru de animale abandonate acum 2 luni. Nu o pot lasa singura deloc, nici la baie nu ma pot duce fara ea sau daca e in pat si doarme iar eu ma duc la bucatarie sa-mi fac treburile se trezeste si vine dupa mine. Am citit pe net despre aceasta problema am incercat tot felul de tactici dar degeaba. Si cand sunt cu ea si nu o bag in seama incepe sa latre si sa-si muste singura labutele. De lasat singura in casa nici nu mai vorbesc. A trebuit sa plec intr-o zi si am lasat-o cu ai mei care dupa cateva ore m-au sunat sa vin repede ca e fetita bolnava. Nu era bolnava dar ai mei s-au speriat pentru ca timp de 6 ore ea nu s-a miscat de pe perina nici nu a mancat sau a baut apa, nici macar nu si-a facut treburile. Nu stiu ce sa fac e prea dependenta de mine si imi dau seama ca nu e bine. Noaptea cand dormim, trebuie sa doarma lipita de mine si cateodata imi ia degetul in gurita si adoarme asa. V-am spus eu am luat-o la doua luni de la centru, o gasisera de putin timp aruncata la gunoi. Nu pot sa stiu ce a patit inainte pentru ca la inceput avea si frica de barbati dar acum s-a mai obisnuit. Cei ce au trecut prin asa ceva va rog dati-mi un sfat.
Raspunde #3 | Bitza | 03-03-2011
Multumesc Andreea! :*...posed o catelusa cu varsta de 2 ani care si roade blana si piela de pe laba piciorului...acum stiu de ce... :)
Raspunde #4 | Andreea Nistor | 03-03-2011
Inteleg ca multi dintre voi va confruntati cu astfel de probleme. Drept urmare, in urmatorul articol, vom dezbate problema mai pe larg. Exista multe metode si solutii. Dar trebuie multa rabdare pentru a reusi.
Raspunde #5 | Narcisa - Elena Oprescu | 03-03-2011
Cainii nu sunt numai anxiosi, sunt si f foarte gelosi. Pt ca am avut odata un rottwailer care nu suporta pe nimeni in preajma mea, daca vedea pe cineva imbratisandu-ma sau sa ma pupe...era jale! Latra si se baga intre noi iar concurentul se alegea tras de haine sau muscat. Acel caine suferea de gelozie extrema! Si anxioasa este catelusa mea husky. Tin minte ca odata, pt ca nu ii acordam atentie si vb la telefon toata ziua...s-a razbunat! Ea venea sa ne jucam si eu o impingeam cu mana si vorbeam in continuare. Azi asa, maine asa, intr-o zi am gasit-o in mijlocul camerei dand din coada tare fericita. Imi aranjase incarcatorul de la telefon. Era incarcator din acela de birou, stiu ca mi l-a facut praf, bucati-bucatele. Iar ea topaia toata de bucurie ca rezolvase problema! Si daca ramane f mult timp acasa, urla ca imi spun vecinii. Stia daca a fost f suparata, odata pt ca mancarea este neatinsa si apoi ma cearta jumatat'de ora in continuu! E o dulce, ca daca ma cearta, eu stiu ca ma iubeste!
Raspunde #6 | July | 03-03-2011
Catelul meu are crize cand ramane singur sau cand il sperie ceva..cateodata chiar din senin..se comporta ca si cum ar fi socat..se zbate, da ochii peste cap, are nasul uscat si ochisorii tulburi si speriati..isi revine greu, dupa o ora sau chiar mai mult...face cam o criza la o luna..un medic mi-a spus ca are epilepsie, dar fara un consult amanuntit..se poate asa ceva? Multumesc.
Raspunde #7 | Alexandra | 13-04-2011
Am un beagle-femela, e foarte energica, jucausa, sociabila... nu pot spune ca e chiar dependenta de mine, pentru ca daca o scot afara, merge sa se joace chiar daca nu sunt in preajma, alearga, exploreaza locuri noi, dar in casa cand vede ca ma pregatesc sa plec, parca se lipeste de picioarele mele. Cand era mica nu plangea atat daca o lasam singura, dar aceasta problema a devenit putin cam suparatoare acum dupa aproape un an, avand in vedere ca dupa 2 minute ce am iesit din casa incepe sa urle, se arunca pe usa, musca peretele de langa usa, a sapat peretele si daca las lucruri prin casa, le distruge. Mi-e mila de ea cand plec si chiar incerc sa petrec cat mai mult timp cu ea...dar cateodata nu am ce face. Am incercat multe variante, inclusiv cu niste pastilute naturiste de calmare. Cam nimic nu functioneaza...Dar o iubesc asa...mult! :)
Raspunde #8 | Sandra | 15-02-2012
Alexandra, se cheama anxietate. S-a atasat prea mult de tine. Las-o singura din cand in cand. Nu te mai juca prea mult cu ea cand te intorci acasa etc. Sunt o multime de trucuri. Succes.