Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Relaxarea psiho-fiziologica

Varvaroi Marius
Domeniu : Alte activitati referitoare la sanatatea umana
Meserie : Psiholog
Localitate : Bucuresti / Bucuresti
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Tot ce trebuie sa stim


Tehnicile de relaxare sunt utilizate in cele mai variate domenii de activitate pentru ameliorarea si tratamentul tulburarilor sau afectiunilor psihosomatice, cum ar fi: anxietatea, depresia, astmul, insomnia, migrenele, starile de oboseala, tulburarile cardiovasculare, hipertensiunea, controlul dependentelor, gestionarea durerii si diminuarea emotiilor puternice dezadaptative.

Cum poate ajuta relaxarea ?

Se considera ca relaxarea indeplineste doua functii importante:
1. cea de adaptare, care poate fi utilizata imediat ce o persoana este suprasolicitata sau prea incordata sau traieste experiente dureroase;
2. cea de prevenire a efectelor nocive specifice stresului.

Exercitiile de relaxare sunt componente de baza ale oricarui program de gestionare a stresului, iar prin practicarea acestora este diminuata incordarea psihoafectiva, care este asociata cu uzura organismului. Utilizarea regulata a relaxarii asigura calmarea organismului inainte de inceperea activitatilor stresante, fiind asociata cu o serie de imbunatatiri ale sistemului imunitar.

Ce este relaxarea ?

Relaxarea reprezinta eliminarea voluntara a tensiunii psihofiziologice. Atunci cand ne relaxam din punct de vedere fizic, impulsurile care ajung la nervii musculari modifica natura semnalelor trimise catre creier. Aceasta modificare induce un sentiment general de calm atat fizic, cat si mental. Abilitatea de a atinge o stare profunda de relaxare a fost urmarita de-a lungul timpului si este un element de baza in multe culturi si traditii filosofice si religioase. De-a lungul timpului s-a incercat definirea relaxarii si identificarea modului in care oamenii pot invata sa obtina relaxarea in mod eficient. Astfel, pentru a intelege relaxarea, este util sa privim acest fenomen din perspectiva a trei sisteme integrate in cadrul organismului:
- Sistemul nervos central
- Sistemul muscular 
- Sistemul nervos autonom (vegetativ)

Sistemul nervos central (scoarta cerebrala si maduva spinarii) - In timpul procesului de relaxare si dupa starea de relaxare, de obicei, este trait un ritm mai lent al gandirii si o abilitate sporita de concentrare asupra unor ganduri sau idei specifice, precum si posibilitatea crescuta de mentinere a concentrarii. Ritmul si natura gandurilor sunt traite ca fiind mai linistitoare si mai odihnitoare. Relaxarea mentala a fost descrisa ca fiind o stare calma in care fluxul gandurilor se desfasoara intr- un mod natural, ne-regizat sau ne-controlat voluntar, intentionat. Relaxarea produce un anumit model de activitate cerebrala bioelectrica, acest model fiind definit ca activitate mentala de tip alfa. Fiecare dintre noi inregistreaza o activitate de tip alfa inainte de a adormi, iar dificultatea de a genera acest tip de activitate mentala este asociata cu insomnia. Frecventele de tip alfa pot fi inregistrate prin tehnici de tip biofeedback, astfel putandu-se identifica modul in care se produc aceste stari. Utilizarea feedback-ului pentru activitatile de tip alfa poate fi considerata ca fiind o modalitate de a invata abilitatile de relaxare.

Sistemul muscular – In timpul relaxarii, exista doua tipuri de modificari in activitatea musculara:

1. persoanele relaxate sunt foarte calme, linistite – atunci cand realizeaza diferite miscari, o fac intr-un ritm care poate fi considerat lent;
2. tonusul muscular (nivelul de fond al incordarii musculare inregistrat intre contractiile musculare evidente) este scazut.

Relaxarea musculaturii scheletice produce o asa-numita „stare de odihna” de-a lungul circuitelor neuromusculare, adica diminuarea intensitatii si frecventei impulsurilor nervoase. Scopul pe termen lung al relaxarii musculare este cel de a monitoriza instantaneu toate semnalele interne si de a ameliora in mod automat tensiunile nedorite. Scopul final este cel de a dezvolta un anumit tip de „automatism” pe baza caruia se pot realiza in mod inconstient si fara efort identificarea si relaxarea tensiunilor nedorite.

Pentru a ne relaxa corpul trebuie sa invatam mai intai sa ne detasam de factorii de stres din mediul inconjurator. Relaxarea musculara progresiva sau exercitiile de baza specifice antrenamentului autogen pot fi printre cele mai eficiente instrumente pentru a obtine aceasta „decuplare”.

Sistemul nervos autonom (vegetativ) – Al treilea sistem care inregistreaza modificari in timpul relaxarii este sistemul nervos vegetativ autonom. Acesta este o parte a sistemului nervos (reprezentat de nervii cranieni si spinali) care controleaza digestia, circulatia sanguina si alte procese biologice de baza.

Sistemul nervos vegetativ (SNV) controleaza acele parti ale organismului care functioneaza fara implicarea constiintei, cum ar fi ritmul cardio-vascular sau activitatea sistemului gastro-intestinal. SNV-ul are doua ramuri: sistemul nervos simpatic si sistemul nervos parasimpatic. Fiecare ramura activeaza si influenteaza diferite parti ale corpului in moduri diferite. Aceste ramuri tind sa actioneze ca doua parti ale unei scale – atunci cand unul din sisteme este activat, celalalt este mai putin activ.

In general, sistemul nervos simpatic este activat atunci cand indivizii sunt implicati in actiuni provocatoare sau stresante (de exemplu, in caz de pericol, inima bate cu frecventa mai crescuta, apare transpiratia la nivelul palmelor si ne simtim brusc foarte concentrati si in stare de alerta).

Prin contrast, avem tendinta de a fi activati la nivel parasimpatic atunci cand nivelul pericolului si cerintele de mediu sunt scazute. In conditiile activarii parasimpatice, organele asigura desfasurarea unor functii cum ar fi digestia, conversia zaharului din sange pentru depozitarea pe termen lung si transportul substantelor nutritive catre celule si evacuarea substantelor nedigerabile.

Respiratia este un proces fiziologic controlat de sistemul nervos autonom (de exemplu, atunci cand dormim), dar poate fi controlat si in mod voluntar (atunci cand ne tinem respiratia sau cand schimbam in mod voluntar ritmul respirator). Studiile sugereaza ca multe componente ale sistemului nervos autonom au tendinta de a se conforma ritmului si activitatii respiratorii. Sub activarea simpatica, respiratia tinde sa fie mai rapida, superficiala si mai putin ritmica. In timpul relaxarii si activarii parasimpatice, respiratia este lenta, profunda si are un ritm regulat. Deoarece putem schimba in mod voluntar pattern-urile de respiratie si pentru ca sistemul nervos autonom are tendinta de a imita ceea ce se intampla la nivelul respiratiei, un model al respiratiei relaxate poate fi luat in calcul ca o modalitate de a obtine controlul asupra proceselor fiziologice automate.

Interconexiunea sistemelor

Activitatea acestor sisteme (sistemul nervos central, sistemul muscular si sistemul nervos autonom) este integrata la nivelul unor centrii nervosi de la nivelul creierului. Acesti centri cuprind zone implicate in reglarea emotiilor, a proceselor biologice si comportamentale de baza si a nivelului de activare psiho-afectiva.

Cele trei sisteme au tendinta de a functiona intr-un mod coordonat. Atunci cand este schimbat modelul de raspuns intr-un sistem, acest lucru se reflecta si in celelalte doua sisteme. Astfel, daca o persoana va deveni foarte calma si cu un tonusul muscular redus, se manifesta o tendinta a creierului si a sistemului nervos autonom de a reflecta acesta forma de relaxare. Astfel, diferitele tehnici si metode de producere a relaxarii tind sa se concentreze pe un singur sistem, pe combinatii ale acestor sisteme sau asupra celor trei in egala masura.

Elementele-cheie in invatarea relaxarii

Ca orice comportament specializat, abilitatea de relaxare se invata si se dezvolta prin practica. Pentru a obtine beneficii de durata prin exercitiile de relaxare, cercetarile au indicat ca sunt absolut necesare un minim de patru sesiuni de formare sau terapie. De asemenea, s-a constatat ca oamenii vor continua sa-si dezvolte abilitatile privind relaxarea in primele 10 de sesiuni de antrenament.

Alegerea celei mai bune metode de relaxare

Exista diferente sensibile generate de diversele metode de relaxare. Cu toate acestea, orice program sistematic de antrenament al relaxarii produce schimbari pozitive ale starilor fiziologice si psihologice pentru majoritatea oamenilor. Este foarte important ca fiecare persoana care decide sa urmeze un program de antrenament pentru relaxare sa aleaga un program care sa-i fie confortabil si potrivit personalitatii sale.

Exista diferite programe de formare, cum ar fi exercitiile de respiratie, antrenamentul autogen, relaxarea musculara progresiva, imaginatia ghidata, hipnoza clinica, biofeedback-ul etc.. Sunt disponibile, de asemenea, publicatii de tip self-help, casete cu ghiduri de relaxare sau inregistrari cu muzica de relaxare.

Scopul este similar in cazul tuturor metodelor: acela de a produce in mod constient raspunsul natural al organismului, caracterizat prin respiratie lenta, scaderea tensiunii arteriale, precum si sentimentul de calm si relaxare. 

Programele de antrenament al relaxarii implica perseverenta, vointa din partea clientului; asimilate in mod corect si adecvat, aceste tehnici de relaxare au eficienta pe termen lung si contribuie la cresterea performantelor. Programele de interventie (bazate pe controlul respiratiei, relaxare musculara progresiva, dezvoltarea abilitatilor de concentrare, controlul gandurilor dezadaptative, exercitii de imaginatie ghidata etc.) sunt adaptate fiecarei persoane in parte, astfel incat sa se potriveasca resurselor personale, ritmului de viata al persoanei care apeleaza la acest tip de interventie si specificului profesiei in care activeaza.

Resurse:
Jennifer Wettig, 2007, Stress and Anxiety, volume 15 number 1, The Sport Digest;
Kenneth R. Jones, Steve Heymen, 2014, IFFGD publication #164;
Andrews G., Creamer M., Crino R., Hunt C., Lampe L., Page A., 2007, Psihoterapia tulburarilor anxioase, Iasi, ed. Polirom,
Smith, J.C., 2007, The New Psychology of Relaxation and Renewal, Biofeedback Volume 35, Issue 3, pp. 85-89, Association for Applied Psychophysiology & Biofeedback,
Krohne , H. W., 2002, Stress and Coping Theories, Johannes Gutenberg-Universität Mainz,
Lazarus, R. S., & Folkman, S., 1984, Stress, appraisal, and coping. New York: Springer.

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Petrescu Anca

Raspunde #1 | Petrescu Anca | 26-11-2014

Felicitarii Dl. Varvaroi! da, relaxarea este o modalitate psihofiziologica de depasire a crizei de adaptare. In mod normal, o minte care este supusa incontinuu unui efort considerabil va avea de suferit de pe urma acestei presiuni.


Teodora

Raspunde #2 | Teodora | 26-11-2014

Eu sufeream de e insomnie inca din timpul facultatii, cand eram ft stresata cu examenele. Acum am aproape 34 de ani si dupa nasterea celui de-al doillea copil, au inceput si starile de anxietate si depresia. Toate astea mi-au creat iarasi probleme mari cu somnul. Nu stiu daca este insomnie cronica, dar am inceput sa fac sedinte de terapie si de aproape 3 luni am reusit sa ma stabilizez.


Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate