Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Problemele de anxietate la copii

Petrescu Anca
Domeniu : Servicii de reprezentare media
Meserie : Psiholog
Localitate : Bucuresti / Bucuresti
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Sfaturi utile pentru parinti

879982847792259.jpgPe parcurs ce creste, copilul se poate confrunta cu temeri si probleme legate de increderea in sine. In cazul in care observi prezenta unor tulburari emotionale in comportamentul copilului tau, implica-te si ajuta-l sa se dezvolte sanatos.

In primul rand, il poti ajuta fiind chiar tu un exemplu demn de urmat pentru el. Starile tale emotionale sunt percepute cu usurinta de catre copil, asa ca incearca sa iti mentii calmitatea in fata lui. In al doilea rand, pe cat posibil, ocupa-te personal de copilul tau si nu-l trimite la persoane anxioase sau impulsive.

Un alt aspect important este felul in care comunici cu el si intelegerea de care dai dovada. Indiferent daca face lucruri bune sau rele, trebuie sa il faci sa se simta inteles si acceptat, astfel incat sa fie motivat sa isi recunoasca problemele si sa caute solutii pentru rezolvarea lor. 
In plus, prin comunicare iti poti ajuta copilul sa perceapa mai putin dramatic ingrijorarile lui. Faptul ca tu ii povestesti din experienta ta de viata la modul cum vedeai atunci lucrurile si cat de amuzante ti se par acum, il vei ajuta sa se destinda si sa ia lucrurile cu mai mult calm.

Ajuta-l sa fie mai realist, vorbind cu el despre ce-l sperie si ce percepe intr-un mod exagerat. Insa atunci cand va trece la treaba si se va afla in impas, nu-i sari imediat in ajutor. Astfel ii vei stimula puterea de a se descurca de unul singur si il vei determina sa isi diminueze frustrarile.

Mai mult decat atat, atunci cand vei considera ca viata sau integritatea lui nu se afla in pericol, lasa-l sa greseasca chiar daca va suferi pe de urma consecintelor. Astfel el va reusi sa isi invete limitele si sa fie mai responsabil.

Pe langa acestea mai sunt si alte lucruri marunte pe care le poti face pentru copilul tau: arat-i interes fata de activitatile lui extrascolare si incurajeaza-l sa se implice in astfel de activitati; lauda-l atunci cand a dat dovada de curaj; incurajeaza-l sa faca fata situatiilor de care se teme.

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Georgiana

Raspunde #1 | Georgiana | 23-07-2013

Din dorinta de a-i face pe plac copilului meu am facut o prostie. I-am citit o poveste cu un cerb si acum nu mai vrea sa doarma singur sau fara lumina aprinsa macar o veioza mica pentru ca ii e frica sa nu vina cerbul. Niciodata nu m-am gandit ca o sa ii provoc o asemenea teama. Nu stiu ce sa fac!

Petrescu Anca

Raspunde #1-1 | Petrescu Anca | 23-07-2013

Nu trebuie sa te invinovatesti pentru asta. Povestile fac parte din viata oricarui copil. Daca nu era acest cerb probabil ar fi fost zmeul din orice alta poveste. Nu trebuie sa ii incurajezi soomnul cu veioza aprinsa sau cu voi..trebuie sa stai de vorba cu el si sa-l faci sa iti spuna ce crede el ca se va intampla odata ce vei stinge lumina si vei pleca. Nu-i minimaliza frica ci explica-i ca nu are niciun motiv de frica, nu va veni nimeni peste el, mai ales ca tu vei fi in camera alaturata. Anxietatea poate fi asumata si depasita prin a discuta despre ea. Numai bine, Petrescu Anca



Loredana Panait

Raspunde #2 | Loredana Panait | 23-07-2013

Si eu sunt foarte ingrijorata. Fetita mea s-a pierdut 5 minute de mine iar ei i s-au parut o eternitate. Nu pot sa nu ma invinovatesc pentru asta dar o clipa mi-am indepartat privirea de la ea si a disparut. Am gasit-o repede, repede, nu putea fi foarte departe, niciodata nu o las singura. Cert este ca acum merge doar de mana, nu pot pleca nicaieri nici macar pentru scurt timp decat cu persoane foooarte apropiate, cu tati sau bunicii. Nici pana jos la magazin nu ma duc singura ca nu ma lasa sufletul. Si in curand vine partea grea, trebuie s-o dau la gradinita. Mi-e groaza! Ce ma sfatuiti?

Petrescu Anca

Raspunde #2-1 | Petrescu Anca | 23-07-2013

Buna ziua! Cu rabdare poti rezolva situatia. Pentru inceput nu te mai invinovati, nu o sa rezolvi nimic. Pentru a scapa de teama de despartire/ separare incearca sa te joci cu ea interpretand diverse personaje care se despart si mai apoi se bucura de revedere. Astfel ea va ramane mereu cu ideea ca te vei intoarce la ea, ca nu o vei abandona. In ceea ce priveste gradinita, odata rezolvata prima problema iti va fi mai usor, totusi fa lucrurile treptat. Mai intai faceti o vizita pana acolo, vorbeste-i despre copii, de educatoare, despre jocuri, despre locul insine (gradina, curte, spatiu de joaca). Fa aceasta experienta interesanta. Daca refuza fa-o sa vorbeasca despre asta si nu ii impune punctul tau de vedere. Si cel mai important nu o pacali sa ii spui ca mergeti doar un pic si apoi s-o lasi acolo. Asta ii va accentua frica si sentimentul de abandon. Poate functiona o data, de doua ori dar nu va rezolva problema. Bafta!



Irina

Raspunde #3 | Irina | 23-07-2013

Noi ne-am confruntat cu anxietatea scolara. Acum slava Domnului e vacanta. Dar in iarna cand am schimbat scoala a fost teribil. Fiul meu nu s-a incadrat nicicum in colectiv la inceput, nu avea prieteni, nu socializa si evident nu vroia sa se mai duca. Am facut terapie si inainte de inceperea scolii pentru ca am mai avut probleme iar acum ne-am dus la psiholog din nou. Astfel ca am stabilit o schema usoara de anxiolitic pe o perioada scurta de timp, vizitele la consilierul/psihologul scolii in fiecare zi pentru a stii ca are totusi pe cineva cu care sa vorbeasca si intr-un final incercarea de socializare cu un coleg, desfasurarea de activitati impreuna. Pe langa asta nu am pus presiune pe rezultatele scolare (nu a parut sa aiba o influenta asupra notelor), orar de somn respectat, recompensarea din cand in cand si am facut cateva progrese. Sa vedem de la anul! Bafta tuturor si va doresc rezolvarea problemelor!


Monica

Raspunde #4 | Monica | 25-07-2013

Buna, baietelul meu se confrunta cu aceeasi problema, anume: nu ma pot indeparta putin ca incepe sa planga si se tine dupa mine urland. Astfel totul e un calvar pentru ca plansul nu inceteaza decat cand il iau in brate. Are 1.4 luni si n-as putea sa stau de vorba cu el avand certitudinea ca ma intelege in totalitate si ca se linisteste. Atasamentul lui fata de mine este exagerat si dus la extrem. Tin sa specific ca este adoptat si se afla la noi de doar cateva luni. Cred ca este vorba de o anxietate de separatie. Am vorbit cu un psiholog de copii si mi-a spus ca ar trebui sa il las sa planga o zi, doua, trei, pana se linisteste (va plange din ce in ce mai tare) - si sa nu cedez pentru ca daca voi ceda el va specula asta si va face asa in continuare stiind ca daca forteaza nota va fi luat in brate. Mi-a mai spus ca nu este normal si ca acest lucru trebuie reparat. Ce parere aveti?

Petrescu Anca

Raspunde #4-1 | Petrescu Anca | 30-07-2013

Buna ziua! Este ceva normal. Multi copii fac la fel. Dar, da, trebuie reparat. Stiu ca este destul de complicat dar va sfatuiesc sa vorbiti mai mult cu acel psiholog si sa ii cereti ajutorul. Daca il cunoaste si pe cel mic, cu siguranta va va da sfaturi bune. Ce pot sa va zic ca sfaturi generale este ca el trebuie sa se invete cu plecarea dvs. Asa ca atunci cand plecati dati-i ceva de facut, ceva interesant si ce-i place. Incercati sa il faceti sa isi arate afectiunea si fata de altcineva, sotul, bunica sau orice alta persoana apropiata, asa incat atunci cand va indepartati sa nu fie o problema sa ramana in bratele altcuiva. Mai este important si felul in care dvs priviti situatia. Nu ar trebui sa ii aratati ca va sperie gandul ca el sa inceapa sa planga, nu trebuie sa fiti agitata ci foarte calma, zambareatadar ferma. Si in niciun caz sa plecati pe furis. Sper ca v-am fost cat de cat de ajutor, daca va mai pot ajuta cu ceva va rog sa imi spuneti. Numai bine, Anca

Monica

Raspunde #4-1-1 | Monica | 30-07-2013

Buna ziua, multumesc Anca Petrescu! Am fost si ne-a vazut un psiholog, ne-a sfatuit sa facem exact cum ati scris mai sus. El sta acum cu sotul acasa deci e f apropiat si de el insa... numai cu mine are problema asta. Psihologul ne-a spus ca asta are legatura cu femeile din viata lui care l-au abandonat (mama naturala, apoi asistenta maternala de la care l-am luat) probabil ca anxietatea se manifesta doar in sensul matern. Acum ramane doar sa exersam ce ni s-a spus si sa speram ca va trece cat mai repede peste etapele astea (care nu sunt grave, conform psihologului). El doarme noaptea, multumesc inca o data si toate cele bune!

Petrescu Anca

#4-1-1-1 | Petrescu Anca | 05-08-2013

Cu rabdare veti trece peste aceasta problema. Se datoreaza cu certitudine abandonului. Cu cat va creste cu atat va intelege mai bine ca nu il veti abandona si dvs! Oricum, chiar daca nu pricepe chiar tot ce ii spuneti deocamdata, vorbiti mereu cu el si asigurati-l ca va veti intoarce. Felicitari pentru decizia de a adopta un copilas si pentru daruirea cu care il cresteti! Numai bine! Va astept cu noutati!





Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate