Cateva sfaturi pentru parinti
'Nu vreau', 'nu vreau, na!', gesturi si plânsete de refuz, musc?turi sau lovituri, t?v?leli pe jos si alte variatiuni pe aceeasi tem?. Scene rupte dintr-un tablou care cred c? v? este bine cunoscut.
De câte ori n-am spus, ajungeti pe culmile disper?rii în astfel de situatii, c? avem un copil fie prea înc?p?tânat, fie prea r?sfatat sau am ales forma frumoas? a explicatiei, cum c? ar fi un copil cu prea mult? personalitate.
Psihologia spune c? negativismul este o etap? a dezvolt?rii copilului, normal? în limitele manifest?rii tranzitorii si de scurt? durat?. Perioada lui 'NU' apare, spun specialistii, prin neconcordanta între multitudinea de dorinte ce apar la copii si cresterea situatiilor de frustrare si interdictie a majorit?tii lor.
Dorintele, ca si curiozitatea, apar ca o form? de dezvoltare a personalit?tii în formarea copilului. Ele sunt impulsionate de dorinta de descoperire a tot felul de situatii. Copilul se implic? extrem de puternic, atât mental cât si afectiv, în aceste descoperiri, iar pe acest fond, adultii intervin cu temper?ri, cu întreruperi, de cele mai multe ori bruste si neândemânatice, far? explicatii suplimentare sau pe întelesul celor mici. Copii doresc s?-si manifeste personalitatea, dorintele, curiozitatea, chiar dac? acest lucru înseamn? s? treac? adesea peste vointa p?rintilor. Orice p?rinte îsi doreste s? impun? un regim de viata ordonat sau s? fereasc? copilul de experiente nepl?cute, deci interdictiile sunt normale. Absenta explicatiilor ulterioare interdictiei îns? sunt de cele mai multe ori carent? în educatie. Datorit? acestui aspect, 'ostilitatea' copiilor adesea ia forma crizelor de plâns, de refuz categoric, de agresivitate.
Atâta vreme cât aceste manifest?ri nu se prelungesc si nu se repet? la fiecare situatie de interdictie a p?rintilor, nu este un motiv de îngrijorare. R?bdarea p?rintilor trebuie s? fie exemplar?. Micul 'tiran' sau micutul 'domn Goe', cum ne place s?-i mai 'alint?m' în astfel de situatii, nu poate întelege înca de ce nu poate b?ga degetelul în priz? sau nu poate bate cu pumnii în geamul de la vitrina din sufragerie care totusi scoate un sunet atât de pl?cut pentru urechea lui...
Explicându-le repetat, cu grija, pe întelesul lor si în timp, efortul acesta va avea succes. Îsi vor însusi poate automat la început si abia apoi constient anumite reguli. Problemele adev?rate apar atunci când negativismul acesta se extinde pe perioade mari de timp (ani de zile), asociat cu refuzul repetat de a-si însusi regulile impuse (dar logice), iar manifest?rile zgomotoase ale acestuia nu dispar nici m?car odat? cu cresterea în vârst? a copilului. Atunci abia se poate spune ca exist? o real? problem?, fie în dezvoltarea copilului, fie in modul de educatie aplicat de c?tre p?rinti (motivul cel mai des întâlnit).
Amploarea si repetativitatea crizelor de negativism sunt de asemenea date si de cantitatea de interdictii. Cu cât interzici mai multe si mai des unui copil, cu atât mai grave si mai dese vor fi manifest?rile de frustrare (si s? fim sinceri, aceste manifest?ri le reg?sim si la multi adulti de la care avem totusi pretentia c? pot întelege).
Atentie deci, este una s? interzici unui copil s? pun? mâna pe cuptorul încins în buc?t?rie si cu totul altceva s?-i interzici s? se joace în nisip sub pretextul c? se murd?reste.
Nu îngr?diti copilului prea mult raza de cunoastere si desfasurare, veti avea marea surpriz? s? v? întrebati mai târziu de ce a devenit un rebel.
Raspunde #1 | Roxana | 15-04-2010
Oare unii oameni sunt programa?i într-un fel sau altul s? gândeasc? negativist si în acest fel s?-si „asigure” esecul în via???
Raspunde #2 | Eu | 15-04-2010
M-au preocupat de foarte mult timp aspecte legate de negativism. Am trait o experienta nedorita alaturi de sotia mea. Orice am dorit sa realizez in viata nu a fost bine. Daca am demarat unele actiuni si am finalizat ceva, s-a intamplat pentru ca nu am mai tinut cont de parerile ei. Si am exemple concrete. Negativismul ei m-a adus intr-o faza a disperarii. Mi-a distrus viata iar ea nici nu isi da seama despre acest lucru.
Raspunde #3 | Angela | 15-04-2010
Un om ajunge la maturitate cu un bagaj acumulat "bun sau mai putin bun"important este sa te nasti si sa cresti alaturi de oameni pozitivi crescand in asemenea mediu nu ai cum sa devii o persoana negativista,cunosc multe persoane care nici macar nu-si dau seama.......pacat
Raspunde #4 | ela | 15-04-2010
Da imi place ultima fraza foarte mult intr-adevar daca parintii fac exces de autoritate e aiurea, pentru ca pornirile de comportament rebel vor fi mult mai puternice, daca parintii tin din scurt un copil nu e bine deloc, el trebuie lasat sa isi dezvolte personalitatea in mod cat mai realist, si sa nu aiba tot felul de interdictii, asta nu inseamna totusi ca poate face ce vrea, trebuie strunit cu calm. iar negativismul e f daunator.