Cateva sfaturi pentru parinti
'Nu vreau', 'nu vreau, na!', gesturi si plânsete de refuz, musc?turi sau lovituri, t?v?leli pe jos si alte variatiuni pe aceeasi tem?. Scene rupte dintr-un tablou care cred c? v? este bine cunoscut.
De câte ori n-am spus, ajungeti pe culmile disper?rii în astfel de situatii, c? avem un copil fie prea înc?p?tânat, fie prea r?sfatat sau am ales forma frumoas? a explicatiei, cum c? ar fi un copil cu prea mult? personalitate.
Psihologia spune c? negativismul este o etap? a dezvolt?rii copilului, normal? în limitele manifest?rii tranzitorii si de scurt? durat?. Perioada lui 'NU' apare, spun specialistii, prin neconcordanta între multitudinea de dorinte ce apar la copii si cresterea situatiilor de frustrare si interdictie a majorit?tii lor.
Dorintele, ca si curiozitatea, apar ca o form? de dezvoltare a personalit?tii în formarea copilului. Ele sunt impulsionate de dorinta de descoperire a tot felul de situatii. Copilul se implic? extrem de puternic, atât mental cât si afectiv, în aceste descoperiri, iar pe acest fond, adultii intervin cu temper?ri, cu întreruperi, de cele mai multe ori bruste si neândemânatice, far? explicatii suplimentare sau pe întelesul celor mici. Copii doresc s?-si manifeste personalitatea, dorintele, curiozitatea, chiar dac? acest lucru înseamn? s? treac? adesea peste vointa p?rintilor. Orice p?rinte îsi doreste s? impun? un regim de viata ordonat sau s? fereasc? copilul de experiente nepl?cute, deci interdictiile sunt normale. Absenta explicatiilor ulterioare interdictiei îns? sunt de cele mai multe ori carent? în educatie. Datorit? acestui aspect, 'ostilitatea' copiilor adesea ia forma crizelor de plâns, de refuz categoric, de agresivitate.
Atâta vreme cât aceste manifest?ri nu se prelungesc si nu se repet? la fiecare situatie de interdictie a p?rintilor, nu este un motiv de îngrijorare. R?bdarea p?rintilor trebuie s? fie exemplar?. Micul 'tiran' sau micutul 'domn Goe', cum ne place s?-i mai 'alint?m' în astfel de situatii, nu poate întelege înca de ce nu poate b?ga degetelul în priz? sau nu poate bate cu pumnii în geamul de la vitrina din sufragerie care totusi scoate un sunet atât de pl?cut pentru urechea lui...
Explicându-le repetat, cu grija, pe întelesul lor si în timp, efortul acesta va avea succes. Îsi vor însusi poate automat la început si abia apoi constient anumite reguli. Problemele adev?rate apar atunci când negativismul acesta se extinde pe perioade mari de timp (ani de zile), asociat cu refuzul repetat de a-si însusi regulile impuse (dar logice), iar manifest?rile zgomotoase ale acestuia nu dispar nici m?car odat? cu cresterea în vârst? a copilului. Atunci abia se poate spune ca exist? o real? problem?, fie în dezvoltarea copilului, fie in modul de educatie aplicat de c?tre p?rinti (motivul cel mai des întâlnit).
Amploarea si repetativitatea crizelor de negativism sunt de asemenea date si de cantitatea de interdictii. Cu cât interzici mai multe si mai des unui copil, cu atât mai grave si mai dese vor fi manifest?rile de frustrare (si s? fim sinceri, aceste manifest?ri le reg?sim si la multi adulti de la care avem totusi pretentia c? pot întelege).
Atentie deci, este una s? interzici unui copil s? pun? mâna pe cuptorul încins în buc?t?rie si cu totul altceva s?-i interzici s? se joace în nisip sub pretextul c? se murd?reste.
Nu îngr?diti copilului prea mult raza de cunoastere si desfasurare, veti avea marea surpriz? s? v? întrebati mai târziu de ce a devenit un rebel.
Raspunde #5 | iuliana | 15-04-2010
sa nu uitam ca negativismul in cadrul acestui articol nu se refera la negativismul oamenilor adulti ..se refera la obsedantul " nu vreau al copiilor", prin care toti, inevitabil, trec la un moment dat, indiferent ca mediul e pozitiv sau negativ...:)si intr-adevar trebuie avuta mare grija la felul cum reusim sa dezvatam copilul de acest obicei care poate avea consecinte grave pe viitor..
Raspunde #6 | alex | 15-04-2010
e foarte important sa ai rabdare si sa ii explici copilului de ce nu e voie sa faci ceva anume..cu argumente logice, dar pe intelesul lui...e uimitor cat de receptivi sunt copii cand cu adevarat inteleg de ce nu trebuie sa faci asta sau asta...pe mine nu continua sa ma uimeasca..:) bafta!
Raspunde #7 | didi | 15-04-2010
ieri am intalnit in tramvai un baietel de numai 4 ani care mi-a stat in brate tot drumul...o scumpete de baiat...daca l-ati fi ascultat cat de frumos imi explica de ce nu are voie sa se joace cand face activitati la gradinita si de ce trebuie neaparat sa fie atent la ora de engleza ca sa invete tot...si mai ales de ce nu trebuie sa se joace cu fratiorul lui care are doar 10 luni...bravo parintilor lui!ar fi fost mai simplu sa spuna " nu vreau!"dar el a inteles exact de ce nu e voie, semn ca cineva i-a explicat foarte bine anumite lucruri...
Raspunde #8 | florin | 15-04-2010
cred ca toti am vazut copii trantindu-se pe jos in magazine sau locuri publice si urland si tropaind fara sa se potoleasca sub nici o forma...urat...si aproape toata lumea spune " ce prost crescur"..din pacate nu e neaparat prost crescut, in sensul general...e vorba de o etapa cand trebuie sa intervii in eliminarea acestui negativism la copii..daca ai ratat-o, tu ca parinte, greu il mai poti controla dupa aceea...indiferent cat incerci...
Raspunde #9 | Olguta Popescu | 15-04-2010
si foarte important, nu eliminati agresivitatea copilului sau neacceptarea unor reguli prin bataie si bruscare...am vazut asa multe cazuri, chiar pe strada, care m-au socat...un copil nu intelege de ce nu are voie cu o palma...in loc sa ii opresti aceste porniti, ele vor reveni cu mai multa violenta mai tarziu...
Raspunde #10 | july | 15-04-2010
cereti sfatul unui specialist daca e nevoie..nu e nici o rusine..cand simti ca situatia te depaseste, nu te resemna ca asa e si nu ai ce sa faci...poate fi mult mai grav mai tarziu..frumos articol..tot inainte!:)
Raspunde #11 | Vasile | 15-04-2010
Eu am fumat din clasa a V-a pana pe la vreo 23 de ani cand mi-au permis parnitii sa fumez apoi m-am lasat, multe tampenii am facut in copilarie doar ca imi erau interzise. Acum am un junior de 9 luni si am inceput sa studiez psihologia copilului si arta manipularii. Copii i sunt niste mici santajisti emotionali. Cum sa nu le faci toate placerile cand sunt asa de scumpi? Si cel mai mult ma doare cand vad la prieteni de familie ca acei copii care au primit cam tot ce si-au dorit, nu isi respecta parintii si nici ceea ce primesc de la ei. Pentru mine care imi doresc sa fiu un parinte model va fi o adevarata provocare cresterea juniorului meu :)
Raspunde #12 | Alina | 15-04-2010
Am si eu o fetita de 10 luni, si m-ar interesa si pe mine sa studiez psihologia copilului si arta manipularii. ce cartii sau studii imi poti recomanda???
Raspunde #13 | Stefan | 16-04-2010
Doar daca, am realiza in acele secunde, ca acel " NU " este un nu infantil si fara capacitatea raspunderii, numai atunci, toti parintii din lume vor intepreta acel " NU " cu filozofie, ca de ex.........."NU" vreau acum......
Raspunde #14 | rhazhiehl | 24-04-2010
...de ce nu "datzi in mintea copiilor"...si sa observatzi surpriza...un copil se poate intzelege perfect cu alt copil...sau suntezi prea maturi sa mai facetzi asta...un copil intzelege mai mult dintr-o joaka cu el...decat 1000 de explicatzii...shi partea shi mai urata 1000 de batai (nu sunt de acord...cu lovirea copiilor...faptul ca este lovit acel copil cu sigurantza nu va intzelege nimic)...parerea mea - statzi in "lumea lui" cu el...petrecetzi cat mai mult timp impreuna...jucatziva cu el...