Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Moartea animalului de companie

Pop Lidia
Domeniu : Activitati veterinare
Meserie : Medic veterinar
Localitate : Bucuresti / Bucuresti
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Un subiect intotdeauna tabu


caine1Intotdeauna ne este dificil sa ne resemnam in urma mortii animalului de companie.  In timp, acesta ajunge sa faca parte din familia noastra, il tratam ca pe copilul nostru, iar copiii nostri il considera prietenul lor de joaca, prietenul care nu se supara niciodata. Uneori acesta constituie insa sufletul care vegheaza la capul unui batran singur, imparte cu el zilele suferintei si tristetii sau diminetile insorite de toamna tarzie.

Cum sa abordam acest subiect sensibil?
Atunci cand ne confruntam cu durerea pierderii catelului nostru nu exista cuvant, gest sau compasiune care sa poata atenua aceasta tristete. Considerand ca pot atenua durerea provocata de disparitia patrupedului, unii recurg la cuvinte de consolare sau rostesc faimoasa fraza atat de comuna din pacate: „dar nu era decat un caine'!

Cum ai putea raspunde la astfel de cuvinte? „Ei bine NU! Nu era numai un caine! Din contra, este companionul care a facut parte din viata si familia noastra, care a luat parte la bucuriile, dar si la durerile noastre, fara a ne judeca niciodata, fara a arata niciodata lasitate, intotdeauna vesel sa ne revada seara dupa ce veneam de la munca sau care statea pur si simplu culcat la picioarele noastre atunci cand ne uitam la televizor, numai pentru a ne da de inteles ca este acolo; si ce fericire cand simteam dragostea din privirea catelului nostru fara ca acesta sa astepte nimic in schimb...caci da, cainii nu au ganduri ascunse precum oamenii, iar atunci cand iubesc, iubesc cu sinceritate!”

Din pacate, speranta de viata a companionului nostru este mai mica decat a noastra (10 pana la 17 ani, in functie de rasa si de talie), prin urmare, acesta moare inaintea noastra.

Ceea ce este si mai dureros este atunci cand animalul are parte de o moarte accidentala sau brutala cauzata de o boala, incident sau cand trebuie sa se apeleze la eutanasie. In acest caz, ne ia prin surprindere, nu avem timp sa ne pregatim.
Deci, cum ne-am putea resemna? Aceasta este o intrebare dificila, insa aici sunt cateva sfaturi pentru a ne resemna, dar atentie, aceasta nu inseamna ca il veti uita, vorbim numai de atenuarea durerii.

Moartea naturala
Atunci cand cainele este foarte batran sau bolnav de mai mult timp, ne asteptam ca acesta sa moara; profitati la maxim de ultimele clipe pe care le puteti petrece cu el, faceti-l fericit si incercati sa-i oferiti toata dragostea dvs.

Moartea accidentala
Din pacate, uneori, moartea vine pe neasteptate si atunci e cel mai dureros. Simtim durere imensa, regrete si remuscari si vrem ca toata lumea sa simta asta si sa ne inteleaga suferinta, aceste sentimente fiind si foarte dificil de controlat.

Eutanasia
Atunci cand cainele este foarte bolnav si fara sanse reale de a se insanatosi, medicul veterinar poate recomanda eutanasierea. Aceasta este o decizie necesara pentru a nu ii prelungi suferinta, insa, ce-i drept, extrem de dureroasa pentru stapan. Este o procedura lipsita de durere si se realizeaza cel mai frecvent printr-o injectie intravenoasa, cainele adormind linistit. Treptat, frecventa cardiaca scade pana cand inima se opreste definitiv.

Este greu ca in astfel de momente sa va puteti pastra taria de a ramane alaturi de prietenul dumnevoastra, insa va sfatuiesc sa o faceti, pentru a nu regreta mai tarziu. E bine sa fiti langa cainele dumneavoastra atunci cand acesta pleaca in ultima lui calatorie. El va fi linistit stiindu-va acolo, de veghe la capul lui.

Evident, decizia de eutanasiere este foarte dificil de luat pentru ca va simtiti ca si cum ati face o crima, va ganditi ca poate se vindeca... Trebuie sa stiti insa ca un medic veterinar nu va recomanda niciodata eutanasia, daca stie ca exista o sansa cat de mica de revenire la normal. Cateodata, aceasta „crima” este pentru binele animalului dvs., iar ceea ce ar fi crud este sa-l lasati sa sufere pana la capat!

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Denisa

Raspunde #46 | Denisa | 09-01-2013

Tot eu sunt Denisa am uitat sa mentionez ca i-am dat la catel si ceai si pastila rombendanzol (nu stiu daca am scris bine cum se numeste pastila). Si i-am dat si mancare..dar degeaba! :((


Denisa

Raspunde #47 | Denisa | 09-01-2013

Si credetima ca am o catelusa si o pisica care mi-se pare ca sunt foarte triste de cand a murit catelul. Si de asemenea si mama lui!


Denisa

Raspunde #48 | Denisa | 09-01-2013

Si acum nu stiu cine o sa mai iese oare ianintea mea cand vin de la scoala? La cine o sa mai strig eu? Credeti ma ca nu ma pot impaca cu ideea ca numai este printre noi! :(( Si strig mereu la el si nu se raspunde... :((. As vrea sa dau zile inapoi pt a mai fi macar o data langa mine :((.


Cristi

Raspunde #49 | Cristi | 10-01-2013

Si pisicuta mea pe nume Sheba (inspirat de la mancarea cu acelasi nume) care a avut pana azi 16 ani a avut de suferit din cauza rinichilor. Asta noapte a avut 3 crize (efectiv dadea din labute de parca ar fi fost posedata). Problemele ei renale au inceput in 2010, insa doamna doctor Caliga a reusit sa mi-o salveze. Azi insa am luat cea mai dura decizie din viata si-am preferat sa o duc la doamna Caliga sa-i curm suferinta. Nu m-a lasat inima sa particip la asa ceva, astfel incat am lasat-o acolo (avando incredere deosebita in Doamna doctor). Imi va lipsi extrem de mult insa trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea. Am facut tot ce-a depins de mine, insa o aveam din 1996. Multa sanatate animalutelor voastre si voua cititorilor.


elena

Raspunde #50 | elena | 24-01-2013

Citind mesajele voastre, m-am indurerart din nou. Au trecut doar 6 luni de cand puiul meu scump a murit din prea multa dragoste din partea noastra. Avea doar 2 anisori si temperaturile exesive din august i-au fost fatale. Adora sa se plimbe cu masina, drept pentru care il luam tot timpul cu noi. Am intarziat la spital pentru o reteta, si cand sotul meu s-a intors la masina l-a gasit fara suflare, in ciuda faptului ca geamurile erau putin deschise. In aceeasi zi, l-am adoptat pe Riki, (grifon vendeen), pentru ca nu mai puteam inopta in casa, este cumplit, nu ne putem ierta fapta, si suferim si acum foarte mult. Poate asa a vrut D-zeu, si ne consolam cu aceasta idee. Sfatul meu este sa adoptati alt catel pentru ca umple o parte din golul ce s-a instalat odata cu pierderea celui pe care l-ati avut. Ei au sentimente necunoscute noua oamenilor.


constantin

Raspunde #51 | constantin | 29-01-2013

Foarte trist sa-ti pierzi un prieten atat de drag precum cainele. Din pacate se intampla si raneste mult...Acum trei zile am gasit catelusa noastra draga in varsta de 14 ani decedata in propriul culcus. Avea sange la gura si la fund...Era in varsta, dar nu a dat semne de boala, era vaccinata, mancase bine cu o zi inainte, era vesela, stare normala. Mama banuieste ca ar fi otravito cineva, mi-e greu sa cred dar gandul acesta nu imi da pace si ma intristeaza si mai mult. Nu a facut rau nimanui niciodata, nu a muscat pe nimeni, cu copiii vecinilor se intelegea de minune, nu pot sa-mi imaginez ca ar exista astfel de persoane. Daca totusi a fost mana cuiva sa-i dea D-nul aceesi soarta...Multa sanatate la toti si animalelor voastre dragi.

Luciana

Raspunde #51-1 | Luciana | 14-03-2013

Si noua ne-a otravit catelusa un vecin nenorocit care nu sufera animalele, desi stam la tara intr-o comuna de langa Bucuresti, el nu vrea sa auda de animale, spunea mereu ca lasa par pe gard si ii miroase a caine, desi era curata, spalata.....dupa 3 zile de chin a murit in bratele mele, m-am chinuit cu ea la spital cu perfuzii, transfuzii, etc. Astazi la 6 dimineata a murit si nu-mi vine sa cred ca nu mai este...a ramas doar un mormant si o cruce cu numele ei. Catelusa mea avea 13 ani, dar era plina de viata, nu era bolnava si nu pot accepta ca nu mai este printre noi. Imi pare sincer rau pt catelul tau.



mihaela

Raspunde #52 | mihaela | 02-02-2013

Astazi dimineata pe la 8,15 am primit un telefon de la sora mea ca trebuie sa ducem urgent cainele la veterinar.Aseara ma sunase ca bishonul ei nu se simte bine.Acum un an era complet fara blana(ii cazuse)suferind de maladia cushing.Dupa analize repetate si f.costisitoare i s-a stabilit un tratament permanent, si el extrem de scump.Blana i-a crescut incet dar a ramas slabut.Astazi un organ vital i-a cedat pentru ca la ora 8,30 a murit, exact cand vorbeam din nou cu sora mea la telefon.Norocul nostru a fost ca era weekend si eram acasa,pamantul nu era inghetat si am putut sa il ingropam in padure.Prima lopata s-a rupt in radacinile din pamant dar ne-am intors in oras si am facut rost de la o vecina de un harlet(cu catelul mort dupa noi in masina)Ne pare f.f.f.rau de el .Avea 11 ani si facea parte din familie.Cred ca sora mea se gandeste sa-si i-a alt catelus(nu am indraznit sa o intreb inca).Ar fi bine ptr.ca e foarte necajita.Eu am o catelusa pinscher pitic de 13 ani si ma astept si eu la necazuri.Sanatate animalutelor voastre.


adina

Raspunde #53 | adina | 20-02-2013

si noi am pierdut acum doi ani un sufletel iubit, era un bichon frise de 5 ani, a paralizat de piciorusele din spate din cauza unor probleme la coloana vertebrala toti am suferi mult dupa el , deoarece facea parte din familie, era un cuminte si un frumos si foarte iubit de toata lumea cel mai trist este ca nu am fost langa el cand a murit, era tinut la doctor la cabinet pt ca facea tratament...cand ma gandesc ca a murit singur si nu in casa lui... am facut tot posibilul sa-l salvam, i-am facut radiografii, RMN, tratamente foarte scumpe, dar am fi dat oricat ca sa-l salvam si sa fie si azi printre noi dar , din pacate, a facut niste complicatii renale si a murit inainte sa ne dam seama daca si-ar fi revenit din paralizie este ingropat in curte si are un trandafir si flori frumoase ca si el pe mormant nu-l vom uita niciodata, a fost un sufletel cuminte si nevinovat care a murit prea repede inainte sa se imbolnaveasca s-a imperecheat cu o catelusa si au avut 5 catei, iar acum il avem pe unul din puiutii lui, care bineinteles este un super alintat si rasfatat si care ne umple viata de bucurie si dragoste cand ne uitam la el ne amintim de taticul lui si ne este un pic mai usor sa acceptam faptul ca a murit prea repede


claudia

Raspunde #54 | claudia | 25-02-2013

E groaznic. Il vezi ca imbatraneste dar totusi tinzi sa crezi ca va imbatrani odata cu tine. Ieri seara a plecat si Michidutu al meu si nu-mi pot reveni din soc desi eram constienti ca la un moment dat ne va lasa. Ma tot intreb daca oare a suferit fiindca intradevar in ultimul timp urina pe el si cam rosu si nu l-am dus la veterinar fiindca stiam ca e prea batran sa isi mai revina ca odinioara. Cu o zi inainte a mancat intradevar abatut e de juma de an incoace dar din pacate ieri pe zi am simtit si am vazut ca e ceva in neregula. Sper din tot sufletul sa nu fii suferit fiindca imi era o imensa mila sa-l eutanasiez. M-as fi simtit vinovata ca el i-am decis soarta. Apropo avea 14 ani iar eu il aveam de 13 ani. A trait alaturi de noi unde ne-am mutat noi a fost si el si nu stiu daca vreodata voi putea sa uit clipele in care a plecat. Te iubesc Miky.


Veronica

Raspunde #55 | Veronica | 15-03-2013

Este ingrozitor de dureros! acum 2 saptamani mi-a murit cea mai buna prietena, sora, copilul, catelusa mea sara. Asa o consideram si odata cu ea o parte din mine, nu pot sa imi revin nici acum si cred k niciodata nu voi mai fi la fel. Am un gol imens in mine, nu imi iese imaginea ei din minte cand am vazut k nu mai respira, dak aveti voi o pastila care sa imi stearg memoria va rog sa imi spuneti si mie cum se numeste. :(

Cornelia

Raspunde #55-1 | Cornelia | 20-03-2013

Imi pare rau pentru suferinta ta. Mi-as dori si eu, asemeni tie, sa existe o asemenea pastila. Durerea mea e la fel de vie de 1 an, 5 luni si 7 zile. Mai scade putin din intensitate dar ... e la fel de mare! Eu l-am considerat mereu sufletelul meu si, chiar si acum, dupa atata timp, nu reusesc sa ma conving ca am facut cel mai bun lucru pentru el nemaitrezindu-l dintr-o operatie din cauza unei tumori care ii prinsese multe organe. Mi-a fost prieten de nadejde timp de 13 ani. L-am iubit si il voi iubi mereu si, din pacate pentru mine, nu cred ca o alta vietate imi va putea alina suferinta.



13 ... 9 8 7 6 5 4 3 ... 1 »
Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate