Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Moartea animalului de companie

Pop Lidia
Domeniu : Activitati veterinare
Meserie : Medic veterinar
Localitate : Bucuresti / Bucuresti
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Un subiect intotdeauna tabu


caine1Intotdeauna ne este dificil sa ne resemnam in urma mortii animalului de companie.  In timp, acesta ajunge sa faca parte din familia noastra, il tratam ca pe copilul nostru, iar copiii nostri il considera prietenul lor de joaca, prietenul care nu se supara niciodata. Uneori acesta constituie insa sufletul care vegheaza la capul unui batran singur, imparte cu el zilele suferintei si tristetii sau diminetile insorite de toamna tarzie.

Cum sa abordam acest subiect sensibil?
Atunci cand ne confruntam cu durerea pierderii catelului nostru nu exista cuvant, gest sau compasiune care sa poata atenua aceasta tristete. Considerand ca pot atenua durerea provocata de disparitia patrupedului, unii recurg la cuvinte de consolare sau rostesc faimoasa fraza atat de comuna din pacate: „dar nu era decat un caine'!

Cum ai putea raspunde la astfel de cuvinte? „Ei bine NU! Nu era numai un caine! Din contra, este companionul care a facut parte din viata si familia noastra, care a luat parte la bucuriile, dar si la durerile noastre, fara a ne judeca niciodata, fara a arata niciodata lasitate, intotdeauna vesel sa ne revada seara dupa ce veneam de la munca sau care statea pur si simplu culcat la picioarele noastre atunci cand ne uitam la televizor, numai pentru a ne da de inteles ca este acolo; si ce fericire cand simteam dragostea din privirea catelului nostru fara ca acesta sa astepte nimic in schimb...caci da, cainii nu au ganduri ascunse precum oamenii, iar atunci cand iubesc, iubesc cu sinceritate!”

Din pacate, speranta de viata a companionului nostru este mai mica decat a noastra (10 pana la 17 ani, in functie de rasa si de talie), prin urmare, acesta moare inaintea noastra.

Ceea ce este si mai dureros este atunci cand animalul are parte de o moarte accidentala sau brutala cauzata de o boala, incident sau cand trebuie sa se apeleze la eutanasie. In acest caz, ne ia prin surprindere, nu avem timp sa ne pregatim.
Deci, cum ne-am putea resemna? Aceasta este o intrebare dificila, insa aici sunt cateva sfaturi pentru a ne resemna, dar atentie, aceasta nu inseamna ca il veti uita, vorbim numai de atenuarea durerii.

Moartea naturala
Atunci cand cainele este foarte batran sau bolnav de mai mult timp, ne asteptam ca acesta sa moara; profitati la maxim de ultimele clipe pe care le puteti petrece cu el, faceti-l fericit si incercati sa-i oferiti toata dragostea dvs.

Moartea accidentala
Din pacate, uneori, moartea vine pe neasteptate si atunci e cel mai dureros. Simtim durere imensa, regrete si remuscari si vrem ca toata lumea sa simta asta si sa ne inteleaga suferinta, aceste sentimente fiind si foarte dificil de controlat.

Eutanasia
Atunci cand cainele este foarte bolnav si fara sanse reale de a se insanatosi, medicul veterinar poate recomanda eutanasierea. Aceasta este o decizie necesara pentru a nu ii prelungi suferinta, insa, ce-i drept, extrem de dureroasa pentru stapan. Este o procedura lipsita de durere si se realizeaza cel mai frecvent printr-o injectie intravenoasa, cainele adormind linistit. Treptat, frecventa cardiaca scade pana cand inima se opreste definitiv.

Este greu ca in astfel de momente sa va puteti pastra taria de a ramane alaturi de prietenul dumnevoastra, insa va sfatuiesc sa o faceti, pentru a nu regreta mai tarziu. E bine sa fiti langa cainele dumneavoastra atunci cand acesta pleaca in ultima lui calatorie. El va fi linistit stiindu-va acolo, de veghe la capul lui.

Evident, decizia de eutanasiere este foarte dificil de luat pentru ca va simtiti ca si cum ati face o crima, va ganditi ca poate se vindeca... Trebuie sa stiti insa ca un medic veterinar nu va recomanda niciodata eutanasia, daca stie ca exista o sansa cat de mica de revenire la normal. Cateodata, aceasta „crima” este pentru binele animalului dvs., iar ceea ce ar fi crud este sa-l lasati sa sufere pana la capat!

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Gabi

Raspunde #86 | Gabi | 14-08-2014

Iti multumesc Monica pentru cuvintele frumoase, pentru empatia ta, ai grija de bishonul tau. Esti un om deosebit.

Monica

Raspunde #86-1 | Monica | 15-08-2014

Mersi pentru compliment, nu te contrazic, doar adaug părerea mea că toți iubitorii de animale sunt deosebiți, suflete alese..ca și animalele de altfel.



Adriana

Raspunde #87 | Adriana | 05-09-2014

Si biata mea pisica (Miti) a murit astazi 5 septembrie 2014. O iubeam atat de multtt...fiecare loc din casa imi aduce aminte de ea, in pat dormea cu mine, la poarta ma astepta mereu sa vin cu mancare, pe canapea dormea in timpul zilei...ma simt daramata as vrea sa ii rup mainile si picioarele celui ce mi-a omorat-o. (Am gasit-o de dimineata moarta in mijlocul strazii (...dar sunt sigura ca cineva a omorat-o intentionat..deoarece nu are nicio rana inafara de sangele ce-i cursese din ureche...as vrea sa mor si eu cu ea,o iubeam enorm (imparteam mancarea cu ea). Puisorii de numai 1 luna si jumatate i-au ramas singurii...si plang intruna...nu mai suport...m-am rugat toata dimineata ca totusi sa fie vie. Sa se trezeasca si sa ma duc cu ea la veterinar..dar n-a fost asa. Ma simt vinovata, foarte vinovata..mai ales ca pe la 12 noaptea i-am auzit mieunatul si totusi nu am iesit (era o pisica foarte descurcareata, nu lasa pe nimeni sa se apropie de ea, cam toata lumea o iubea si intotdeauna se intorcea acasa cu carne, oase etc. ..desi eu ii dadeam mancare. Nu pot trece peste asta, simt ca ma sufoc in casa. Poate fac o tragedie din asta dar era animalutul meu scump...ba chiar cateodata nici nu mai tineam cont ca e pisica si vorbeam cu ea ca si cu un prieten normal. Inainte nu era seara in care sa nu doarma cu mine...dar de la un timp nu mai voia si facea tot ce se poate ca sa iasa...asa ca in ultimele 2-3 nopti ii dadeam voie sa stea afara intreaga seara...Acum ma urasc pe mine.

Monica

Raspunde #87-1 | Monica | 25-10-2014

Îți înțeleg atât de bine starea..Acum câteva zile a murit cățelușa mea, un bishon de 14 ani, de cancer mamar - în ultimile 3 săptămâni metastaza s-a extins într-un ritm alert și a doborât-o treptat, până la ultima suflare. Era sufletul meu pereche. Nu am cuvinte să-ți descriu golul imens pe care îl simt în casă, pe stradă, oriunde; o tot caut și nu știu unde s-o găsesc. O văd cu ochii minții când sănătoasă și plină de viață, când secătuită de boală, mereu alături de mine. Nu pot să cred că am ajuns să-i văd trupul inert, fără respirație, nu pot să cred că ochii ei atât de limpezi cărora le-am curățat până în ultima clipă cojițele, s-au stins pentru totdeauna.Sunt lucruri care ni se întâmplă miraculos salvându-ne pe noi sau pe cei dragi nouă dintr-o nenorocire dar sunt și lucruri pe care oricât am vrea, nu le mai putem întoarce din cursul lor; probabil ne sunt date ca lecții de viață. Interesant este că eu cred în viața de dincolo și în trecerea sufletului (inclusiv al animalelor) într-o dimensiune superioară, eternă. Și totuși mă simt legată de prezența fizică a cățelușei, plâng după bietul ei trup, mă las măcinată de suferință. Aștept să înțeleg că dorul imens după un suflet plecat poate fi alinat de iubirea care nu pleacă niciodată.În privința pisicuței, nu ai ce să-ți reproșezi. Poți greși și când iubești, dar sentimentul de iubire nu se poate anula iar pisicuța stie asta. Sunt suflete „cerute” la Cer. De ce? Poate într-o zi vom afla răspunsul.

Coser Gheorghe

Raspunde #87-1-1 | Coser Gheorghe | 28-11-2014

Izbucnirile in planset, depresia si alte stari emotionale sunt normale in asemenea situatii. Nu trebuie sa ne ascundem durerea!


Luciana

Raspunde #87-1-2 | Luciana | 12-12-2014

Monica, ce trist....si Bonnie a mea tot cancer mamar, apoi metastaze....doua zile a zacut si s-a stins singurica, nu o sa inteleg niciodata cum e posibil sa duca ei atata durere pe picioare......doar pentru a nu suferi si noi cu ei......in ultima zi, cand am plecat de acasa s-a uitat la mine ca si cand stia ca e ultima data cand ma vede.....privirea aceea ma urmareste si azi......




Luciana

Raspunde #88 | Luciana | 11-12-2014

Dragilor, acum doua zile mi-a murit si mie buna mea prietena, catelusa Bonita.....acum 4 luni o operasem de cancer mamar, parea vindecata, dar din pacate a metastazat la plaman si rinichi....pana duminica a fost bine, luni a mancat cu lingurita, i-am dat eu sa manance, marti nu a baut decat apa......cand m-am intors de la munca ea murise, dar parea ca doarme.....nu a plans, nu a avut dureri, nimic....o moarte usoara, langa tatal meu, companionul ei. Ieri am ingropat-o in curtea casei, dar ii simtim inca toti ai casei prezenta, o auzim mergand pe hol, o auzim tusind (tusea f mult din cauza plamanilor).....nu suntem clar nebuni, 7 persoane aud acelasi lucru.....e singura pe care o simt atat de bine, si nu inteleg de ce.

Monica

Raspunde #88-1 | Monica | 16-12-2014

Au trecut 2 luni de la plecarea lui Cleo dar o mai văd încă prin casă cu ochii minții, îmi vine să o chem și pe ea la masă când îi pun mâncarea lui Boni (cealaltă cățelușă luată de la ecarisaj)și multe alte impulsuri..În urmă cu vreo 2 săptămâni, seara în bucătărie am auzit un scheunat prelungit de cățel. Am înghețat de frică, m-am gândit imediat că e spiritul ei. Am verificat aparatura din bucătărie să văd ce ar fi putut determina vreun scârțâit pe care să-l fi confundat cu acel scheunat, nu am găsit nimic în neregulă. Geamul la bucătărie era închis, am termopan, imposibil să fi răzbătut un sunet de afară iar de pe scară nu avea cum să se audă pentru că l-am auzit clar în bucătărie. Nu știu ce a fost, nu s-a mai repetat de atunci, dar nu pot uita cât de limpede l-am auzit. O fi fost Cleo care a încercat să-mi comunice ceva. În cazul tău, semnalele din partea lui Boni sunt mult mai evidente, probabil ea e pe o frecvență terestră activă. Te invidiez (dacă se poate spune așa) că o poți auzi și simți - ca de altfel ceilalți din casă. Mi-ar plăcea să o simt și eu pe Cleo așa, îmi pare rău că mi s-a făcut frică de la acel sunet, chiar îmi doream un semn de la ea. Cred că vor să ne transmită ceva sau nu se pot desprinde încă de zona în care ne-au fost aproape.



Luciana

Raspunde #89 | Luciana | 17-12-2014

Da Monica, stii ca inca de cand s-a stins Cleo era si Bonnie rau...of, biete suflete...eu vorbesc seara cu ea, mormantul ei este in gradinita cu flori, o vad pana adorm pe camere...of, bietele de noi...

Monica

Raspunde #89-1 | Monica | 17-12-2014

Da, știu, și în perioada aia m-am bucurat sincer pentru Bonnie, mă gândeam că ea o să trăiască mai mult și că n-o să se stingă precum Cleo. Nu pot să cred, sau mintea mea nu concepe cum a putut Cleo să se simtă bine, vioaie, în urmă cu câteva luni, după care boala să o poarte într-o regresie atât de rapidă. S-a chinuit progresiv cam o lună, deja nu mai ieșea afară, nu mai putea să coboare scările și prin casă mergea greoi, cred că îi erau afectate articulațiile, nici gâtul nu și-l mai putea ridica. Cred că a avut dureri dar le-a suportat în tăcere și demnitate, nu s-a plâns. Deci se poate spune că Bonnie a fost o norocoasă că nu s-a chinuit prea mult.Cred că suferința asta prin care am trecut de curând și tu și eu ne va uni pe viață, pentru că e clar că nu avem cum să ne vindecăm în totalitate după ce aceste suflete nevinovate și credincioase au plecat de lângă noi. Cândva, când vom fi și noi acolo unde sunt ele, ne vom găsi cu adevărat liniștea.


Monica

Raspunde #89-2 | Monica | 17-12-2014

Am multe poze cu Cleo făcute pe parcursul a 13 ani jumate (am luat-o de la o colegă care o găsise pe stradă, abandonată și probabil veterinarul stabilise atunci că are 9 luni. Mereu m-am gândit că a putut avea mai mult de 9 luni, cine știe..A fost dragoste la prima vedere și la mine și la ea, nici nu s-a mai uitat la fosta stăpână când m-a văzut) Deci am în jur de 300 de poze cu ea plus mai multe filmulețe, ba am unul făcut cu o săpt.înainte să moară - atunci a fost ultima oară când a dormit somn cu vise, ca în vremurile ei bune. (Lătra în somn) Nici nu pot să mă uit la acel filmuleț, mi se rupe sufletul..E bine că Bonnie e îngropată în grădină, noi (nu eu personal, ai mei) am îngropat-o în ascuns într-un țarc pentru câini vizavi de blocul în care stau, nu m-am dus niciodată să văd unde e îngropată, nu cred că aș rezista. Ce mai...e sfâșietor..ai zis bine „bietele de noi”.



dan

Raspunde #90 | dan | 20-12-2014

Si eu am o catelusa o corcitura cand a aduso sotia nici in pat nu se putea sui...cand sa facut mare am castrato am vaccinato si acum face parte din familie are 5 ani si este santoasa tun...dar dupa cate am citit aici sa ridicat paru pe mine ca imediat m-am gandit ce o sa se intample cand nu o sa mai fie!!! Ma iubeste neconditionat si o consider cel mai bun prieten al meu care nu ma tradeaza si nu ma vinde la colt de strada ca omu!!!


Mihaela

Raspunde #91 | Mihaela | 05-01-2015

Buna! Ma numesc Mihaela si pe 30 .12.2014, a plecat de langa noi fetita noastra, Dona Mica, o catelusa bichon noblese. Avea 14,6 anisori, de cand s-a nascuta fost diagosticata cu insuficienta cardiaca si lua zilnic 3 pastilute pentru inimioara. Am iubit-o nespus, a fost cea mai cuminte catelusa din lume...sotul meu si cu mine suferim enorm. Nu-mi pot imagina viata fara Dona printre noi. Mi-au murit parintii, mi-a murit primul sot, dar nu am suferit asa mult ca acum.. acum simt ca ma doare sufletul. A murit intre noi, in pat, in bratele noastre... dar nu vroia sa plece, se uita la noi si parca cerea ajutor sa mai traiasca. Am facut tot ce se putea face omenesc, dar a facut insuficienta renala si asta a doborat-o. De cate ori ma pun sa dorm, o visez, ii simt sufletelul aici, la noi in casa arde candela intr-una de cand ea nu mai este. Am ingropat-o langa geamul nostru s-o vad mereu. Ma doare sufletul de durere, nu stiu ce ma voi face. Cine doreste s-o vada pe fetita noastra, ea are cont pe facebook Dona mica sau pe pagina mea, Turoczi Mihaela. Cine stie ce se intampla cu sufletelelor? Am momente cand imi doresc sa mor, sa fiu cu ea, s-o ingrijesc.

Barba Ana

Raspunde #91-1 | Barba Ana | 05-01-2015

Ptolemy Tompkins, in cartea "The Divine Life of Animals", isi exprima convingerea ca si animalele merg dupa moarte in Rai. Aduce ca argumente faptul ca, inca din primele secole ale lumii crestine, teologi precum Origen si-au exprimat opinia ca si animalele au un suflet care merge la cer. Opiniile crestinilor sunt imbinate, in cartea sa, cu acelea ale budistilor si musulmanilor. Tompkins citeaza diverse persoane care au pretins ca au vazut sufletele animalelor decedate.



Gabi

Raspunde #92 | Gabi | 11-01-2015

A trecut 1 an de cand a murit pisicuta mea "Mincinoasa" asa se numea. Am scris cate ceva mai sus. Pierderea o simt la fel, nu se schimba nimic, nici macar timpul nu poate sa vindece durerea. Mi-e tare, tare dor de ea. As vrea sa o mai strang in brate macar o data. Blanita colorata, prietenul meu cel mai bun, mi-e tare dor de tine !


Mihaela

Raspunde #93 | Mihaela | 12-01-2015

M-as bucura nespus ca, atunci cand va veni timpul, s-o revad pe Dona mea scumpa si draga. Am intrebat un preot, ce se intampla cu sufletele animalutelor...am primit un raspuns sec...animalele nu au suflet, ele se bazeaza doar pe instinct. Nu stiu ce sa mai cred, cert este ca nu-mi pot lua gandul de la Dona, orice fac, orice lucru din casa imi aduce aminte de ea. O visez seara de seara, mi-e tare dor de ea si de blanita ei, plang intr-una.


Serban

Raspunde #94 | Serban | 21-01-2015

Pe data de 8 ianuarie a murit cea mai draga fiinta mie. Catelul meu Pufi care ar fi implinit pe 1 aprilie 15 ani. Sunt distrus ..a fost cel ai bun si credincios prieten care ma iubit neconditionat si eu pe el. Dragi mei, cred ca Dumnezeu nu distruge creatia lui cum spun popi TOATE fintele sunt creatia lui si au suflare de viata data de Dumnezeu si ne vom intilni cu ele in cealalalta viata, ele ne asteapta acolo credincioase. Referitor la popi... daca era de sfintit vreo bodega, masina ori portofel in mod sigur faceau gestul, dar... pentru fapturile lui Dumnezeu nu se deplaseaza de acea trec oameni de la ortodoxie catre alte culte. Dumnezeu sa ocrotesca toate animalele dragi noua sa le pastreze pina la venirea noastra.


Mihaela

Raspunde #95 | Mihaela | 22-01-2015

Domnul Serban, va inteleg durerea prin care treceti. Sunt convinsa ca, acolo sus atunci cand va sosi momentul, ne vom revedea cu aceste animalute pe care le-am iubit nespus. Pana atunci cred ca, un alt catelus asemanator noua tuturor, ne va umple sufletul si golul ramas. Nu vor fi ca cei pe care i-am pierdut, dar va fi acolo...un alt sufletel care se va bucura cand ne vom intoarce acasa. Vor fi ca o terapie pentru sufletul nostru!


13 12 11 10 9 8 7 6 ... 1 »
Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate