Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Moartea animalului de companie

Pop Lidia
Domeniu : Activitati veterinare
Meserie : Medic veterinar
Localitate : Bucuresti / Bucuresti
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Un subiect intotdeauna tabu


caine1Intotdeauna ne este dificil sa ne resemnam in urma mortii animalului de companie.  In timp, acesta ajunge sa faca parte din familia noastra, il tratam ca pe copilul nostru, iar copiii nostri il considera prietenul lor de joaca, prietenul care nu se supara niciodata. Uneori acesta constituie insa sufletul care vegheaza la capul unui batran singur, imparte cu el zilele suferintei si tristetii sau diminetile insorite de toamna tarzie.

Cum sa abordam acest subiect sensibil?
Atunci cand ne confruntam cu durerea pierderii catelului nostru nu exista cuvant, gest sau compasiune care sa poata atenua aceasta tristete. Considerand ca pot atenua durerea provocata de disparitia patrupedului, unii recurg la cuvinte de consolare sau rostesc faimoasa fraza atat de comuna din pacate: „dar nu era decat un caine'!

Cum ai putea raspunde la astfel de cuvinte? „Ei bine NU! Nu era numai un caine! Din contra, este companionul care a facut parte din viata si familia noastra, care a luat parte la bucuriile, dar si la durerile noastre, fara a ne judeca niciodata, fara a arata niciodata lasitate, intotdeauna vesel sa ne revada seara dupa ce veneam de la munca sau care statea pur si simplu culcat la picioarele noastre atunci cand ne uitam la televizor, numai pentru a ne da de inteles ca este acolo; si ce fericire cand simteam dragostea din privirea catelului nostru fara ca acesta sa astepte nimic in schimb...caci da, cainii nu au ganduri ascunse precum oamenii, iar atunci cand iubesc, iubesc cu sinceritate!”

Din pacate, speranta de viata a companionului nostru este mai mica decat a noastra (10 pana la 17 ani, in functie de rasa si de talie), prin urmare, acesta moare inaintea noastra.

Ceea ce este si mai dureros este atunci cand animalul are parte de o moarte accidentala sau brutala cauzata de o boala, incident sau cand trebuie sa se apeleze la eutanasie. In acest caz, ne ia prin surprindere, nu avem timp sa ne pregatim.
Deci, cum ne-am putea resemna? Aceasta este o intrebare dificila, insa aici sunt cateva sfaturi pentru a ne resemna, dar atentie, aceasta nu inseamna ca il veti uita, vorbim numai de atenuarea durerii.

Moartea naturala
Atunci cand cainele este foarte batran sau bolnav de mai mult timp, ne asteptam ca acesta sa moara; profitati la maxim de ultimele clipe pe care le puteti petrece cu el, faceti-l fericit si incercati sa-i oferiti toata dragostea dvs.

Moartea accidentala
Din pacate, uneori, moartea vine pe neasteptate si atunci e cel mai dureros. Simtim durere imensa, regrete si remuscari si vrem ca toata lumea sa simta asta si sa ne inteleaga suferinta, aceste sentimente fiind si foarte dificil de controlat.

Eutanasia
Atunci cand cainele este foarte bolnav si fara sanse reale de a se insanatosi, medicul veterinar poate recomanda eutanasierea. Aceasta este o decizie necesara pentru a nu ii prelungi suferinta, insa, ce-i drept, extrem de dureroasa pentru stapan. Este o procedura lipsita de durere si se realizeaza cel mai frecvent printr-o injectie intravenoasa, cainele adormind linistit. Treptat, frecventa cardiaca scade pana cand inima se opreste definitiv.

Este greu ca in astfel de momente sa va puteti pastra taria de a ramane alaturi de prietenul dumnevoastra, insa va sfatuiesc sa o faceti, pentru a nu regreta mai tarziu. E bine sa fiti langa cainele dumneavoastra atunci cand acesta pleaca in ultima lui calatorie. El va fi linistit stiindu-va acolo, de veghe la capul lui.

Evident, decizia de eutanasiere este foarte dificil de luat pentru ca va simtiti ca si cum ati face o crima, va ganditi ca poate se vindeca... Trebuie sa stiti insa ca un medic veterinar nu va recomanda niciodata eutanasia, daca stie ca exista o sansa cat de mica de revenire la normal. Cateodata, aceasta „crima” este pentru binele animalului dvs., iar ceea ce ar fi crud este sa-l lasati sa sufere pana la capat!

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Maria

Raspunde #115 | Maria | 05-01-2017

Eu aseara a trebuit sa ma despart de catelul meu drag pe nume TOMAS. A fost eutanasiat de catre medicul veterinar care a fost alaturi de el in ultimul an de viata. Tomas a avut cancer care la un moment dat nu a mai evoluat dar pe urma a izbucnit si nu am mai putut face nimic pentru el, avea 14 ani. Desi era metis a fost un catel deosebit, ascultator si istet. Am fost foarte tare in timpul procedurii de eutanasiere, dar cind l-am ingropat si am inceput sa pun pamint peste el a fost groaznic. Nu ma pot opri din plins cind scriu aceste rinduri si sper ca acolos sus sa se intilnesca si cu mama lui si sa ii spuna ca mi tare dor si de ea.


Emilia

Raspunde #116 | Emilia | 11-02-2017

Buna, iubitori de animalute, Elsa, puiuta mea iubita, o caniche neagra si superba, avea 16 ani si 6 luni cand m-a parasit, acum 2 luni si jumatate si de atunci nu-mi pot reveni de dorul ei. Evit cat pot sa ma gandesc la ea pentru ca plang de fiiecare data. Era copilul si prietena mea, am trait clipe frumoase impreuna, am facut tot ce-am putut pentru ca ea sa aiba o viata frumoasa, tot timpul a dormit in pat cu mine si acum imi lipseste enorm. La 15 ani a facut tumora mamara, am operat-o, deja nu mai auzea, apoi tratamente antitumorale, analize, ecografii, piatra la vezica, tratamente, apoi tumora vaginala, a orbit, am facut tot ce sa putut sa-i lungesc viata, apoi intr-o saptamana sa terminat, stiam ca va pleca dar tot dureros este. Acum am ramas cu fetita ei care are si ea 11 ani si 8 luni, nu stiu ce am sa fac cand va pleca si ea.

Alina

Raspunde #116-1 | Alina | 01-05-2017

Stiu ca nu exista alinare atunci cand pierzi un sufletel. Daca totusi va mai doriti o catelusa, am o caniche fetita crem in varsta de 7 saptamani. Este puiul catelusei mele.



lili

Raspunde #117 | lili | 29-09-2017

data de 27 septembrie a fost si v-a fii cea mai neagra zi din viata mea...am avut un catelus bishon havanez de numai 6 luni pe nume Luke, un puiut nevinovat care s-a stins din vina unui "renumit" doctor veterinar ,am fost cu el la cabinet sa-l tratez de o banala raceala iar el l-a tratat pe parvoviroza,mi-a murit pe loc in urma infarctului facut de la medicamentatia administrata,l-am dus pe piciorusele lui si l-am luat acasa intr-un scutec..m-a facut din om neom, nu pot sa-mi revin,plang incontinuu,il caut prin casa...nu-mi vine sa cred ca nu mai e,s-a intamplat prea repede,era puiutul meu,baietelul meu,l-am iubit enorm ,nu pot sa accept asta,nu stiu cum voi trece peste pierderea lui...

Cristina

Raspunde #117-1 | Cristina | 22-09-2018

Am plans tot timpul citind si va impartasesc durerea. Ziua de 2 septembrie 2018 una din cele mai negre si ireale din viata mea...am pierdut o pe Beti puiut nevinovat doar 2 luni si putin..la o saptamana dupa primele vaccinuri a inceput sa se simta rau..am chemat veterinarul care i a mai facut injectii pt raceala...o zi nu a mai mancat nici baut apa...am stat si i am dat ceaiuri si noaptea..in ziua de duminica la 8 si ceva m a privit...s a ridicat si a venit spre mine...m am bucurat enorm credeam ca si revine dar s a dus in chinuri...am chemat ambulanta veterinara noaptea fiind intr o localitate izolata 2 h de bucuresti...toate ocupate...nu am gasit pe nimeni sa ma duca..este cumplit cata nepasare...ma doare ingrozitor nu mi revin...nici acum nu stiu de ce....copilul meu desi mare 28 ani sufera enorm si acum....imi zice ca avem un inger pazitor...de ce si au ales aceasta meserie cei fara suflet, care nu inteleg ca odata cu acesti altfel de copii ai nostri murim si noi.....condoleante si plang mereu plang....



Stefan

Raspunde #118 | Stefan | 12-10-2017

- 22.08.2017 -> este data in care perusul meu, in varsta de 11 ani s-a imbolnavit groaznic, se aduna la fundul lui mereu excremente, trebuia sa-l spal, isi revenea. Cu timpul a inceput sa-i apara ca o gâlmă intre picioare spre zona cloacei. Am fost cu el intrase pe tratament antibiotic si vitamine, isi revenise la 2-3 zile era alta pasare, vioaie, zbura, manca foarte bine. - 24.09.2017 -> a inceput iara din nou boala, de data asta mers greu, pierdere echilibru. Iara a trecut pe tratament, insa fara succes, pe zilele ce treceau se simtea tot mai rau. - 11.10.2017 -> deja incepea sa se invineţeasca corpul, picioarele, pe burta. Nu mai avea stabilitate, era ca o leguma. Avea tot felul de iesiri ciudate, numai vorbea. Era pe alta lume. - 12.10.2017 -> ora 04:00 s-a auzit de la el un "ââ" si dimineata era pe burta, cu picioarele date in spate...exact cum statea el cand mai traia si se chinuia. A murit, COCO ! 2006-2017 Pe 26 octombrie 2006 l-am adus acasa si pe 12.10.2017 astazi a murit. Calcul data 12 azi (1+2=3) si exact 3 saptamani erau cand l-am adus in casa. 26 oct. 2006 a fost intr-o joi, iar 12.10.2017 tot intr-o joi. Pacat de el s-a chinuit mai bine de 1 luna de zile. Prea repede s-a dus !!!


Stefan

Raspunde #119 | Stefan | 12-10-2017

A ramas acum un gol. Ia ramas doar colivia si jucariile lui cu care se mandrea toata ziua. :(((. Ca si la om dupa ce se duce, ramane casa si toate lucrurile lui.

Cristina

Raspunde #119-1 | Cristina | 22-09-2018

Imi pare foarte rau stiu cum e...off!Nu ar trebui sa moara ele, aceste sufletele nevinovate...sper sa ne intalnim cu ei ca ne au iubit prea mult , candva...si eu am plans si sufar dupa multe printre care un cocos pitic imi manca din mana ca un om era....l am crescut de cand a iesit din ou, scapandu l de o iarna cumplita...a trait vreo 7 ani , apoi s a dus...plang si acum...



Mircea

Raspunde #120 | Mircea | 24-10-2017

In urma cu o ora mi-a murit singurul prieten adevarat, Lucky, 17 ani si 2 luni, catel maidanez gasit de mine pe strada, era cat palma, ochii inca ne dezlipiti. Sunt praf. Nu pot sa ma concentrez la nimic. Ne vom intalni scump prieten Lucky.

Cristina

Raspunde #120-1 | Cristina | 22-09-2018

Asa e ne vom intalni odata...si eu sufar pt acesti ingeri...am suferit grele pierderi...imi pare f rau....


Cristina

Raspunde #120-2 | Cristina | 22-09-2018

Cu siguranta ne vom intalni cu ingerii nostri ce ne au iubit si pretuit cel mai mult....si eu o plang pe Beti a mea cane corso doar 2 luni si... la o saptamana dupa primele vaccinuri i s a facut rau, am fost din nou la veterinar care m a asigurat ca nu are nimic...pe 2 sept 2018 am pierdut o...si plang , plang mereu....Dumnezeu sa ne ajute sa ne dea putere sa trecem peste aceste foarte mari dureri...condoleante pentru Lucky, int adevar singurul prieten adevarat....Nu ar trebui sa moara acesti ingeri....



Camelia

Raspunde #121 | Camelia | 02-11-2017

Buna ziua pentru toti iubitorii de câini. Pentru mine este o zi devastatoare. Ieri a murit Bobita, un ciobanesc german devotat si iubitor. Atât de iubitor incit nu vroia sa ne parasesca, sa ne lase fara apararea lui. A avut 17 ani si jumatate si s-a luptat cu batrânetea pana in ultima zi. A mincat si a baut apa si in zuia cind ne-a parasit doar sa prinda puteri, sa ne invesleasca. Dar inevitabilul s-a intimplat. Am stat toti linga el iar el era multumit. A murit linistit si impacat ca si-a facut datoria. M-am sculat azi dimineata la ora 5 sa-i dau vitaminele ca de obicei, dar el nu mai era. Este groaznic! Unde este sufletelul lui bun ? Ce ne facem fara el? Toti prietenii lui sunt tristi : motanul Sissy, cocoseii si gainutele pitice Coco, Cocolnio, Nebuna, Piticuta cu care statae cind era in curte in jurul lui. Toti ii vad lipsa. Azi il asteapta sa iasa in curte la soare si el nu mai vine. Este un gol imens in casa!


Erica

Raspunde #122 | Erica | 11-11-2017

Dark...Cane Corso găsit in urma cu 4 ani pe strada, in totala varsta de aproximatim 5-6 ani, sufletul nostru pe care l am crescut cu toată dragostea și dorința de a fi lângă noi pana la Bătrânețe, in data de 18 .08.2017, mergem cu el la doctor din cauza unui schiopatat la piciorul stâng din fata, crezand ca e vorba de o luxație, ajungând la facultatea de medicina veterinara București, mai exact la doctorul Alexandru Vițelaru, după multe radiografii și consultații, diagnosticul fiind “Cancer Osos”... lovitura foarte grea atât pentru noi cât și pentru el. Decizia doctorilor fiind șanse minime de a se face bine, ar fi trebuit sa îl operam, fiind extirpat tot picioru inclusiv cu spata, dar doctorii au spus ca șanse sa trăiască nu sunt, chiar și cu aceasta operație mai poate trai câteva luni, la noi in țara nu avem aparatura pentru radioterapie la animale ! Am plecat in acasă urlând de durere, de atunci și pana acum am tot încercat sa luam legătura cu alți doctori din afara sperând ca in urma radiografiilor trimise ne va da o șansa sau soluție, din păcate nimic! Azi sufletul meu e din ce in ce mai rău, piciorul s a umflat foarte mult, apărând chiar răni grave, suntem distruși, doctorii ne au spus sa ne hotărâm sa îl eutanasiem, plângem și nu mancam ....nu putem sa acceptam asta, va rugam sa ne ajutați cu trăirile și puterile cu care ați reușit sa treceri peste!


alexandra

Raspunde #123 | alexandra | 08-02-2018

Buna ziua tuturor iubitor de animale. Avem un vecini pe cineva caruia i place sa omoare animale si va rog care cititi mesajul meu sa mi dati un numar de telefon unde pot sa fac si eu o plangere, sa il reclam pe acel tiran de om fara scrupule. Va rog sa mi dati un numar de telefon cat mai repede posibil!


Diana Ursache

Raspunde #124 | Diana Ursache | 10-02-2018

Iubirea mea Maxx ma parasit in noaptea de 7 spre 8 februarie....mi a sfasiat inima...Avea 11 ani si jumatate si suferea de boala cronica la inima! El a fost cel care m a ajutat sa trec peste moartea parintilor mei ...a foas langa mine minut se minut si ma iubea asa cum nimeni nu va ma mai iubi vreodata....Sa chinuit mult ...a fost pe medicatie timp de 4 ani...a ajuns la 10 pastile pe zi....dar a luptat pana in ultimul moment ...copilasul meu iubit. Fericirea pe care mi a oferit o...bucuria cu care ma duceam acasa..cand stiam ca el ma asteapta.... cum voi putea vreodata sa trec peste asta? La sfartit in ultima zi nu a mai putut respira deloc...nu a vut medicatie nu a mancat ..si se ascundea....am fugit la urgenta...cu el..era in state critica sufletul meu...medicii au incercat totul...dar se chinuia atat de mult incat a trebuit sa il “adormim”....atata durere si atata vinovatie ma cuprins ...nu stiu daca vreodata in viata voi putea depasi moartea celui mai frumos si iubitor catel din lume ...Maxx.....Va multumesc!


13 12 11 10 9 8 7 6 ... 1 »
Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate