In anul 1881 Primaria municipiului Bucuresti a infiintat un ,,Serviciu al copiilor gasiti”, care avea misiunea de a repartiza copiii gasiti si orfani la doici si mame crescatoare. In anul 1894 protectia copiilor gasiti a fost incredintata fiecarei localitati care avea datoria de a se ingriji de mijloacele necesare pentru intretinerea acestor copii, avand create in acest scop asezaminte sociale special amenajate.

Incepand cu anul 1901, se infiinteaza azilul de copii sugari din strada Buzesti numarul 68, Bucuresti. In anul 1905 a fost infiintat orfelinatul pentru copii gasiti din Bucuresti, strada Catargiu, numarul 3, iar pe langa Primaria Capitalei functiona un ,,Serviciu al crescatoarelor”, prin intermediul caruia copiii gasiti erau repartizati la doici pentru alimentatie artificiala. Aceasta categorie de copii erau ingrijiti si intretinuti de crescatoare pana la varsta de 4 ani, dupa care erau plasati la gradinita de copii.

In anul 1910 s-a organizat, tot pe langa Primaria Capitalei, o gradinita de copii asistati cu varsta cuprinsa intre 3-7 ani. Aceasta institutie avea un internat si o scoala de curs primar. In perioada primului si celui de-al doilea razboi mondial, ca urmare a pierderilor de vieti omenesti si a distrugerilor provocate, numarul de copii orfani si abandonati a crescut. Au aparut multi cersetori si vagabonzi, ceea ce a necesitat infiintarea unor societati de binefacere cu scopul de a participa la ocrotirea nationala a acestor copii (Bratianu, Rosca, 2005).

In perioada 1950-1989, ca si in celelalte tari din Europa de Sud-Est, Romania ca tara comunista a cunoscut aceleasi transformari negative in domeniul protectiei copiilor abandonati, promovand si sustinand modelul de ocrotire al copiilor in regim rezidential, ca si in celelalte tari foste comuniste. Pe acest fundal, proportia copiilor aflati in situatii dificile a crescut rapid, in mod special proportia copiilor abandonati. Se pot considera trei categorii de astfel de copii abandonati:

1. Copii nascuti in conditii familiale neclare, in special „copii din flori”;

2. Copii nascuti in familii cu o situatie economica precara;

3. Copii cu deficiente. Lipsa mijloacelor de asistenta speciala si dificultatile vietii, au facut ca unele familii care aveau copii cu deficiente sa mearga la institutiile speciale, cu iluzia ca acestea vor avea grija de ei (Comitetul National pentru Protectia Copilului, 1995).