Intrebarile puse cel mai des unui psiholog

Vorbeste
Online
cu un membru
care s-a declarat
profesionist
in domeniu.
Ildiko Fulop
Domeniu : ...
Meserie : ...
Localitate : ...
Click aici
sa vezi
toti profesionistii
din jurul tau...

Exista vreo diferenta intre consiliere psihologica si psihoterapie?


despre-psihologieConsilierea psihologica si psihoterapia au in comun faptul ca ambele au scopul de a ameliora diverse tulburari psihice si tulburari de comportament. Iar diferenta dintre ele consta in faptul ca, consilierea vizeaza tulburarile psihice si comportamentale mai usoare (de nivel subclinic), iar psihoterapia vizeaza tulburari psihice mai grave (de nivel clinic). Consilierea psihologica, poate fi facuta, de regula, de orice psiholog (absolvent al unei facultatii de psihologie). Insa pentru a putea face psihoterapie, psihologul trebuie sa urmeze, dupa absolvirea facultatii, o formare intr-un program de de psihoterapie (pe o durata de 2 - 4 ani). 

Ce este tulburarea psihica?
De regula, o tulburare psihica are un ecou in “sufletul” persoanei (are o componenta subiectiva) si astfel este resimtita de aceasta ca o stare emotionala negativa care o impiedica sa isi desfasoare activitatea obisnuita la parametrii optimi. Cu alte cuvinte, omul este “suparat” si nu mai este la fel de eficient in ceea ce face. De aceea, in limbaj curent, tulburarea psihica e cunoscuta sub denumiri, de tipul: “a avea o problema de suflet”, “a avea ceva pe suflet”, “a fi stresat”, “a avea probleme”, etc.

Consilierea psihologica sau psihoterapia orientata spre ameliorarea unei tulburari psihice are la baza urmatorul principiu: Nu realitatea este cea care determina “supararea” omului, ci modul in care omul INTERPRETEAZA realitatea. Nu evenimentele neplacute determina tulburarile psihice, ci modul in care INTERPRETAM aceste evenimente. In fata unuia si aceluiasi eveniment neplacut, un om poate dezvolta o tulburare psihica, iar altul nu dezvolta tulburarea. Diferenta dintre cei doi nu se afla la nivelul realitatii (aceasta fiind identica pentru ambii), ci la nivelul gandurilor prin care au interpretat acel eveniment. 

Exista doua mari categorii de ganduri sau interpretari: “ganduri irationale” care daca exista si sunt puse in functiune in interpretarea unui eveniment, determina tulburari psihice. Si exista “ganduri rationale” care nu determina tulburari psihice. Daca asemanam mintea omului cu activitatea unui calculator, “gandurile irationale” sunt un fel de “virusi mentali”. 

In rezolvarea unei tulburari psihice scopul consilierii psihologice sau a psihoterapiei este neutralizarea “gindurilor irationale” care au generat tulburarea respectiva si inlocuirea acestora cu “ganduri rationale”. Pentru aceasta exista anumite tehnici specifice, de identificare, neutralizare si inlocuire a diferitelor tipuri de “ganduri irationale”. Tocmai prin utilizarea acestor tehnici specifice, consilierea psihologica si psihoterapia se deosebesc de o simpla discutie avuta cu o prietena sau o iesire cu prietenii.

Ce este tulburarea de comportament?
Tulburarea de comportament consta in manifestarea unui comportament indezirabil (gresit). Daca tulburarea psihica este cauzata de “gandirea irationala”, tulburarea comportamentala este cauzata de anumiti factori din mediu care s-au asociat intr-un anumit context, in mod repetat cu un comportament, favorizand astfel invatarea, mentinerea si manifestarea comportamentului respectiv si in alte contexte. Stabilirea caracterului indezirabil (gresit / “rau”) sau dezirabil (de dorit / “bun”) al unui comportament se realizeaza in functie de context. Astfel, unul si acelasi comportament poate fi dezirabil intr-un anumit context dar indezirabil intr-un alt context (de exemplu, intre baietii de cartier, cand vezi ca unul vine hotarat spre tine, vociferand, este dezirabil sa adopti o atitudine de atac, caci altfel risti sa fii atacat, insa acelasi comportament de atac al unui coleg care vocifereaza la scoala sau serviciu, este un comportament indezirabil, intrucat un coleg care “iti comenteaza”, nu inseamna ca urmeaza sa te atace in vreun fel). De multe ori oamenii tind sa utilizeze acelasi comportament pentru contexte diferite, intrucat nu au un repertoriu de comportamente adecvate noului context (de exemplu, “nu stiu cum sa spun lui X ca ma deranjeaza cand face un anumit lucru, fara sa il jignesc, si atunci ma comport cum stiu eu, devenind violent, fie verbal, fie fizic”). Pentru tulburarile comportamentale scopul consilierii psihologice sau a psihoterapiei consta in dezinvatarea comportamentului tinta indezirabil si inlocuirea lui cu un comportament dezirabil. In acest caz consilierea psihologica sau psihoterapia are la baza principiile invatatrii: comportamentele noastre sunt determinate, pe de o parte de diversele asociatii din context, iar pe de alta parte de urmarile (de tipul recompenselor si pedepselor) pe care le are dupa ce il savarsim. 
 
Care este diferenta dintre psiholog si psihiatru?
Voi reformula intrebarea astfel: “care este diferenta dintre psihologia clinica / psihoterapie si psihiatrie”? Psihologia clinica este o ramura a psihologiei si este focalizata pe ameliorarea tulburarilor psihice. Insa psihiatria este o ramura a medicinei si este focalizata pe ameliorarea bolilor psihice. 

Acum, care este diferenta dintre tulburare psihica si boala psihica?
Tulburarea psihica, denumita si “problema de suflet”, este cauzata in esenta, de “gandirea tirationala” activata in interpretarea unui eveniment de viata. Tulburarea psihica poate avea asociata si anumite modificari neurofiziologice la nivelul creierului (manifestate prin simptome de tipul: “nu ma pot concentra la fel de bine ca inainte”, “nu mai dispun de atata energie sa fac lucrurile care imi placeau odinioara”, “obosesc repede”, etc.). Insa aceste modificari neurofizilologice sunt totdeauna reversibile (functionarea creierului revine la normal, dupa amliorarea tulburarii). De asemenea, aceste modificari neurofiziologice nu sunt cauza tuburarii (cauza fiind “gandirea irationala”), ci sunt simptome asociate ei.
In schimb, boala psihica denumita si “nebunie” este cauzata efectiv de anumite modificari neurofiziologice de la nivelul creierului (faptul ca creierul nu functioneaza la parametrii normali, este cauza bolii psihice). Iar aceste modificari neurofiziologice sunt ireversibile (de regula functionarea creierului nu va ma reveni niciodata la normal) si sunt mult mai grave. De aceea, pentru a duce o viata relativ normala, un bolnav psihic trebuie sa ia permanent medicamente. Iar medicamentele pot fi prescrise doar de un medic, in cazul nostru un medic specializat in boli psihice (psihiatru). Psihologul nu poate prescrie medicamente.
Daca facem o asemanare intre functionarea creierului si functionarea unui calculator, tulburarea psihica poate fi asemanata cu o defectiune la nivelul programului instalat (problema de “soft”) – de exemplu, acumulare de erori ce necesita reinstalarea programului; contactarea unor virusi ce necesita reparatie printr-un program antivirus. In schimb, boala psihica se aseamana cu o defectiune la nivelul componentelor calculatorului (problema de “hard”) – de exemplu, defectiunea placii de sunet, a placii video, a hard discului, etc. Insa, daca diferitele componente ale calculatorului pot fi inlocuite, creierul nostru nu poate fi inlocuit. “Defectiunile” creierului pot fi doar ameilorate, intr-o oarecare masura, prin medicamentatie. De aceea boala psihica este ireversibila.
In concluzie, diferenta dintre psiholog si psihiatru este ca psihologul (prin consiliere psihologica si psihoterapie) se ocupa de problemele “sufletului”, iar psihiatrul se ocupa de problemele “creierului”.

Exista vreo diferenta intre psihologie si pedagogie?
Psihologia se ocupa cu studiul comportamentului uman, fie sanatos, fie tulburat (aici prin comportament se intelege atat comportamentul manifest care se vede, cat si comportamentul latent al vietii psihice, care nu se vede).
Pedagogia se ocupa cu studiul principiilor si metodelor de invatare in context scolar in cazul elevilor sanatosi (de exemplu, care sunt medodele de invatare mai eficiente pentru o a numita materie; cum pot fi elevii motivati sa invete la materia X, cum pot fi elevii disciplinati in conditia Y – cand nu se tem de note; etc.). De fapt, orice profesor, indiferent de materia pe care o preda (sau de tipul facultatii absolvite) are si o pregatire pedagogica specifica materiei sale de predare (modul pedagogic). Ori dupa cum am spus, invatarea are loc nu doar la scoala, ci si in alte contexte ale vietii. Invatam nu doar tabla inmulirii si conjugarea verbelor, ci si multe alte lucruri in viata de zi cu zi (spre exemplu, cum sa impresionam o fata, cum sa ne comportam in diverse situatii, etc.). Astfel pedagogia se ocupa doar cu o mica parte a comportamentelor umane – comportamentele de invatare din mediul scolar, care sunt doar o mica parte din totalul comportamentelor invatate ale omului.
Psihopedagogia speciala se ocupa cu studiul principiilor si metodelor de invatare in contextul scolar, in cazul elevilor ce prezinta diverse deficiente (deficienta intelectuala, deficienta de vedere, de auz, etc.). Cu alte cuvinte psihopedagogia speciala este pedagogie aplicata in invatamantul special.
Rezumand, un absolvent de pedagogie sau de psihopedagogie speciala nu are competentele unui psiholog, tot asa cum nici psihologul nu are competentele unui psihiatru sau medic. 

Exista persoane cu anumite calitati deosebite prin care sa aiba acces la diverse informatii care nu sunt accesibile pentru un om obisnuit, cum ar fi, “clarvazatorii'. Un bun psiholog este o astfel de persoana, adica trebuie sa ai calitati deosebite pentru a fi un psiholog foarte bun?
A fi psiholog, ca orice alta profesie, implica insusirea unor deprinderi si abilitati, in cursul unor ani de studiu, iar apoi exercitarea acestora si perfectionarea lor continua. Profesia de psiholog, este o profesie ca oricare alta. Fiecare profesie are farmecul si utilitatea ei, nu cred ca exista profesii valoroase si altele mai putin valoroase. Ceea ce face ca unele profesii sa fie mai “respectate”, iar altele mai putin “respectate”, este tocmai durata anilor de studiu sau timpul necesar insusirii deprinderilor si abilitatilor corespunzatoare. Spre exemplu, pentru profesia de zugrav, deprinderile si abilitatile necesare pot fi insusite in cateva luni, in schimb pentru profesia de neurochirurg, deprinderile si abilitatile corespunzatoare se insusesc in decursul a cel putin zece ani. Ambele profesii sunt la fel de valoroase si utile societatii, avem nevoie deopotriva de zugravi buni si de neurochirurgi buni. Omul ca persoana nu poate fi redus la profesia pe care o are. Sub aspectul calitatilor umane, nu exista nici o deosebire intre oamenii ce exercita profesii diferite, un neurochirurg nu este mai inteligent sau nu are alte calitati umane mai “deosebite” decat un zugrav, si invers. Ceea ce diferentiaza neurochirurgul ca om de de un zugrav este dispozitia timpului alocat studiului (cat timp au fost dispusi cei doi sa aloce insusirii deprinderilor si abilitatilor lor profesionale cand si-au ales profesiile). Neurochirurgul a fost dispus sa aloce un timp mult mai lung pregatirii sale profesionale, comparativ cu zugravul. Iar ceea ce diferientiaza un “bun” profesionist de unul “mai putin bun” (un zugrav “bun” de un zugrav “mai putin bun”) este persistenta in sarcina in cursul anilor de studiu si preocuparea de a-si dezvolta continuu deprinderile si abilitatile insusite, dupa acesti ani de studiu.
Revenind acum la profesia de psiholog, nu ai nevoie de calitati umane “deosebite” nici sa devii psiholog, si nici sa fii un “bun” psiholog”. Orice om normal poate deveni psiholog, in masura in care este dispus sa aloce cativa ani insusirii abilitatilor corespunzatoare (aproximativ cinci ani de stiudiu – anii de facultate si specializarea la nivel de masterat). De asemenea, orice om normal poate fi un “bun” psiholog in masura in care dovedeste seriozitate (persistenta in sarcina) in cursul anilor de studiu si preocuparea de a-si dezvolta continuu abilitatile dupa anii de studiu.

Ce implica exercitarea profesiei de psiholog?
Referitor la reguli, in primul rand, fiecare dintre noi ca oameni trebuie sa respectam niste reguli, intrucat traim in diverse “sisteme” sociale, nu putem exista individual, in vid. Viata in esenta ei este o succesiune de popasuri prin diverse sisteme. Este ca in Matrix, daca ai ales sa intri intr-un sistem, trebuie sa respecti regulile acelui sistem, altfel te autoelimini din acel sistem.
In al doilea rand, in calitate de profesionist regulile pe care trebuie sa le respecti sunt mult mai clar delimitate si totdata sunt mult mai restricitve. Cand iti exerciti profesia ai de respectat doua mari categorii de reguli: reguli procedurale si reguli deontologice. Regulile procedurale vizeaza conditiile de punere in functiune a diverselor deprinderi (tehnici) si totodata vizeaza etapele acestora (de exemplu, “in cazul tulburarii X, se pot aplica urmatoarele tehnici.....”). Iar regulile de deontologie sunt regulile de etica profesionala. In cazul profesiei de psiholog cea mai importanta regula deontologica este “respectarea confidentialitatii” (psihologul nu are voie sa dezvaluie problemele persoanei care apeleaza la serviciile sale, fara incuvintarea acesteia, unei terte persoane). Respectarea confidentialitatii in cazul exercitarii profesiei de psiholog este reglementata legislativ. Astfel, in cazul incalcarii acestei reguli, persoana lezata poate interveni pe cale legala impotriva psihologului. Acest lucru nu este valabil si in cazul exercitarii profesiei de preot (regulile spovedaniei nu sunt reglementate legal, sunt doar reguli canonice – intelegere de comun acord intre perotii unei religii). 

Cine poate apela la consiliere psihologica?
Oricine are o problema “de suflet” poate apela la consiliere psihologica. In nici un caz, o persoana care apeleaza la serviciile psihologului nu poate fi considerata “nebuna”, intrucat, dupa cum am mai detaliat anterior, “nebunia” este o problema a creierului si rezolvarea acestui tip de problema nu intra in sfera competentelor unui psiholog, ci tine de competenta medicinei.

Care sunt sansele ca o persoana sa isi revizuiasca comportamentul 100% la sfarsitul sedintelor de consiliere psihologica?
Aceasta intrebare vizeaza ameliorarea tulburarilor psihice si de comportament. Teoretic reusita ameliorarii este de 100%. Insa practic reusita unei astfel de ameliorari depinde de mai multi factori: pe de o parte, de cat de bine stapaneste psihologul tehnicile de interventie pentru acea tulburare, iar pe de alta parte depinde de gradul de implicare al persoanei (clientului / pacientului) care vine la consiliere psihologica. De regula, la sfarsitul unei sedinte de consiliere, clientul / pacientul primeste o “tema de gandire” (pe care trebuie sa o aduca, fie in scris, fie sa o prezinte verbal, la urmatoarea sedinta). Un client care nu isi face “temele de gandire” este mult mai putin implicat in rezolvarea tulburarii sale decat un altul care isi face “temele”. De aceea, daca teoretic reusita ameliorarii este posibila 100%, in practica aceasta reusita variaza de la un caz la altul.

Alte articole din aceeasi tema:


Principessa85

Raspunde #8 | Principessa85 | 04-01-2011

Poate sunt inapoiata, dar eu nu cred ca un psiholog te poate ajuta cu mare lucru. Stiu ca o sa spuneti ca in afara toata lumea apeleaza la serviciile lor cel putin o data in viata, pentru multi dintre ei devenind o obisnuinta, ceva indispensabil, dar eu nu cred ca un om normal are nevoie de un psiholog, poate doar de cineva care sa il asculte... Cei din afara au un ritm de viata extrem de rapid, iar cand ajung la psiholog gasesc timp pentru a-si pune ordine in ganduri, e de inteles, e ca si cum si-ar reincarca bateriile. Ce poate face un psiholog pentru tine (dupa parerea mea si pentru ca am fost de cateva ori) este sa te asculte, sa te ajute sa-ti exprimi \"cu voce tare\" gandurile, sa te faca sa vorbesti deschis despre problemele tale pentru care tot tu trebuie sa gasesti o rezolvare (asta daca nu esti nebun, caz in care te trimite la psihiatru, ca doar nu o sa stie o persoana care te cunoaste de doar cateva ore mai bine decat tine cum ai putea sa rezolvi problemele pe care le ai TU. El poate doar sa te asculte eventual sa-ti puna cateva intrebari ca sa ajungi la solutiile de care ai nevoie. Din scurta mea experienta cu un psiholog rezultatul a fost doar o cheltuiala in plus. Pentru mine, evident. Stii ce spun eu? Daca nu ai o problema serioasa (unde, intre noi fie vorba, e indicat un psihiatru) atunci stai in fata oglinzii si vorbeste cu tine, macar esti sigur ca tu cu tine esti sincer, n-ar avea rost sa spui lucrurile altfel decat sunt, spune cu voce tare ce gandesti, ce ai pe suflet in momentul respectiv si incearca sa iti pui singur intrebari o sa vezi ca o sa gasesti si raspunsurile (asigurate insa ca esti singur in camera, ca daca te vede cineva vorbind cu ... tine in fata oglinzii si nu stie despre ce e vorba, s-ar putea sa ajungi vrei nu vrei la un psihiatru) . Nu stiu daca ai observat, dar vezi cu totul altfel lucrurile daca le auzi, daca vorbesti despre ele decat daca doar le gandesti. Pe asta se si bazeaza un psiholog. Sau vorbeste cu un prieten, dar de obicei prietenii nu se limiteaza la a asculta, incep sa dea si sfaturi si nu e indicat intotdeauna. Cel mai bine e sa te asculti tu pe tine si cu siguranta o sa vezi altfel lucrurile.

eps

Raspunde #8-1 | eps | 04-01-2011

Pricipessa, gandeste-te ca nu orice problema se poate rezolva prin discutii cu oglinda. Poate are nevoie si de o parere din partea unui specialist. Uneori e o diferenta intre a discuta cu un prieten la un suc si cu cineva care are niste studii in domeniu. In plus, nu toti oamenii sunt constienti de problemele pe care le au. Psihologul asta face, te ajuta sa-ti dai seama care sunt problemele reale , si nu care crezi tu ca sunt.

Principessa85

Raspunde #8-1-1 | Principessa85 | 04-01-2011

Bineinteles ca nu ai cum sa rezolvi orice problema vorbind in fata oglinzii, ai dreptate, am specificat si eu asta mai sus, am scris ca in cazul in care nu ai o problema serioasa, unde intervine de regula si un psihiatru nu doar un psiholog, ai putea incerca sa gasesti o rezolvare vorbind sincer cu tine... Nu stiu, poate pare aiurea, dar asta gasesti si pe net, asta e rolul unui psiholog, sa te faca sa constientizezi problemele pe care le ai si sa te ajute sa gasesti o rezolvare atunci cand ea exista. Doar ca de multe ori ei gasesc probleme si acolo unde nu sunt. Ai putea incerca de unul singur inainte sa apelezi la un specialist, iar in cazul in care nu reusesti atunci da, iti faci o programare. Eu vorbesc si din experienta, poate am dat de un psiholog nu foarte bun, dar crede-ma, nu am rezolvat mai nimic, am cheltuit niste bani si atat... singurul lucru pe care l-a facut, dupa cum am mai scris, a fost sa ma asculte, era bun la asta pentru ca am vorbit o ora non-stop si sa imi puna intrebari de genul "tu cum crezi ca ar trebui sa...", "care e parerea ta despre...", "ce crezi ca o sa...", "tu cum ai face daca...", ceea ce ma face sa cred ca pana la urma totul tine doar de tine si de capacitatea ta de a 'localiza problema' si de a gasi o solutie la ea. Si bineinteles ca toti avem nevoie de putin ajutor din exterior, macar pentru inceput. Dar daca problemele nu sunt chiar atat de grave, sunt sigura ca poti sa te descurci si fara o a doua persoana langa tine atunci cand vorbesti despre ele si incerci sa gasesti o solutie. Bine, mi-a fost si mie de ajutor acel psiholog, de ce sa nu recunosc, mi-am dat seama ca atunci cand vorbesti, vezi lucrurile cu totul altfel, mai clare, mai simple poate decat atunci cand le ti inchise in tine. Si rezolvarea o gasesti relativ mai usor. E normal ca mediul in care crestem sa influenteze viata noastra ca si adulti. Parintii au fost si vor fi intotdeauna modele de viata pentru copiii lor. Mai grav e atunci cand exemplele nu sunt dintre cele mai frumoase. Desi exista si cazuri fericite, parinti alcoolici, copii care au facut contrariul, adica nu s-au atins niciodata de asa ceva, acestia din urma raman cu sechele pentru toata viata si din pacate nu cred ca exista vreun psiholog care sa ii "vindece". Sau invers. Parinti model si copii care au luat-o pe cai gresite... Un om nu reuseste niciodata sa se cunoasca cu adevarat pe el insusi, intotdeauna va avea parte de cate o experienta care il va face sa reactioneze altfel decat crede ca o va face... Cel putin asta este parerea mea, asta am intalnit pana acum.

eps

#8-1-1-1 | eps | 04-01-2011

Conteaza f mult si psihologul la care mergi. Si ei, ca si noi de altfel, sunt tot victime ale sistemului de invatamant din Romania. In alte cuvinte, cei care au inteles ceva in toata facultatea aia sunt putini. De ex, am un fost coleg care a terminat psihologia. Cand ma mai intalnesc din cand in cand cu el, imi lasa impresia ca mai degraba ar veni el la mine sa il consiliez decat sa ma duc eu la el.


Dana

#8-1-1-2 | Dana | 05-01-2011

Sunt oameni care pur si simplu nu pot sa vb despre problemele lor (mari, mici, reale sau imaginare). Nu pot, nu vor, nu sunt constienti ca le au..si atunci un psiholog si cateva sedinte de consiliere pot ajuta enorm la descoperirea sursei problemei..sigur ca sunt oameni care se descurca singuri in acest stadiu, nu toata lumea trebuie sa mearga la psiholog,nu? dar pt toti ceilalt, e chiar recomandat; numai ca mare grija la ce psiholog mergeti, pt a nu simti ca dati banii degeaba. :)





dariana

Raspunde #9 | dariana | 04-01-2011

voiam sa nu intervin, dar indraznesc sa intreb - referindu-ma la cei ce nu-si pot permite financiar consultatii psihologice, cati dintre ei si-ar imbunatati viata daca ar beneficia de asa ceva ? Limitele impuse de modul de viata, experienta redusa, incapacitatea de a depasi subiectivitatea in aprecierea situatiilor prin care trec, necunoasterea mecanismelor care duc la asemenea situatii, si inca alte considerente - determina un context stresant, in care se rotesc zilnic, pana la sufocare, pana la reactii explozive, evident indezirabile. E benefica interactiunea cu un psiholog, chiar daca sustii ca nu e priceput, pentru ca te aduce in situatia de a reactiona , provocand schimbari.


dariana

Raspunde #10 | dariana | 04-01-2011

citind postarile anterioare, imi dau seama ca psihologul a fost folositor fiecaruia dintre cei ce l-au consultat, doar ca unii raspund/reactioneaza mai lent, altii mai rapid, unii depasesc problema condusi dinafara, altii o fac oferind solutii altcuiva, iar o alta parte se refac prin autocunoastere.


Daniela Macarie

Raspunde #11 | Daniela Macarie | 04-01-2011

Va felicit ca ati abordat acest subiect! Ma bucura participarea la discutii a unui numar cat mai mare si cu pareri in functie de propriile experiente...Diferenta dintre consiliere si psihoterapie a fost foarte bine prezentata in articol. Problema consta in ACCEPTAREA ca, intr-un moment din viata noastra, toti avem nevoie de consiliere sau psihoterapie. Voi incerca, pe scurt, sa argumentez aceasta nevoie: in timpul vietii apar sentimente care ne impiedica sa avem o relatie sanatoasa (personala sau profesionala). In asemenea momente e greu sa discutam cu maturitate. Deoarece noi nu stim sa facem fata suferintelor, ne blocam. Pentru a depasi aceste momente, suferintele trebuie impartasite. Nu o facem in fata celor cunoscuti, apropiati...din teama de a nu fi respinsi sau catalogati (judecati). Devenim deprimati, nervosi, plictisiti, ranchiunosi sau, pur si simplu, epuizati (fara un motiv aparent). Prezenta psihologului (terapeutului) este extrem de utila. El este persoana care NU ne judeca, NU ne critica... Am citit despre faptul ca unii au fost la psiholog si nu au avut niciun rezultat sau chiar au facut un amuzament mersul la cabinetul acestuia. As vrea sa punctez un aspect extrem de important: majoritatea merg al psiholog ca si la un medic...asteapta, asa cum face medicul, sa i se dea "pastile" miraculoase care sa il faca sa se vindece. Ma simt datoare aici sa fac precizarea in ceea ce priveste diferenta dintre rolul medicului si rolul psihologului. Medicul rezolva EFECTUL prin medicamentatie, psihologul merge la CAUZA (fara medicamentatie). Nu vreau sa minimalizez sub nicio forma rolul vreunuia din cei prezentati! Revin la asteptarile pe care le au cei care deschid usa cabinetului psihologic...de a fi vindecati de psiholog (fara niciun efort din partea lor)...Psihologul (psihoterapeutul) VA ARATA calea de vindecare, depinde doar de dumneavoastra daca doriti sa PASITI pe aceasta cale. El va va indruma pas cu pas...dar PASII I FACETI DVS. Eu le spun clientilor mei ca nu sunt decat o persoana care are o lanterna ce le lumineaza lor calea in intunericul pe care il simt in jurul lor.Ei vad pe unde ar fi de preferat sa mearga pentru a scapa de intuneric, insa doar de ei depinde! E vorba de A DORI cu adevarat si de CONSECVENTA. Si,da,este adevarat ca nu toti cei care au o diploma in domeniul psihologiei pot aplica in consiliere cunostintele dobandite(asa cum in orice domeniu intalnim asemenea persoane superficiale).


Daniela Macarie

Raspunde #12 | Daniela Macarie | 04-01-2011

In urma cu doua luni am participat la o Conferinta organizata la Roma in cadrul Institutului de Analiza Tranzactionala Integrativa. Ceea ce m-a suprins placut a fost COLABORAREA intre medicina si psihologie (intre medici si psihoterapeuti), fapt ce subliniaza inca o data ca cele mai multe boli organice sunt somatizari ale gandurilor, conflictelor noastre interioare. Este un aspect pe care mi-l doresc sa existe si la noi in tara!.) :)


Emil

Raspunde #13 | Emil | 04-01-2011

Ma bucur ca am vazut si o parere avizata a unui psiholog calificat. Psihologul nu este decat oglinda pe care uneori nu o avem s-au nu avem curajul sa o privim, depinde de noi ca oameni cat de mult vrem sa oglindim in acesta oglinda. Stressul negativ exista in viata noastra, de eliberarea lui depinde echilibrul organic al acestei masinarii perfecte numite organism uman. Retinerea stressului negativ si acumularea lui in instantele mentale poate conduce la boli grave de la depresie, boli de inima, fobii, schizofrenie, cancer, iar refugiul in alcool nu e decat o anestezie a constientului, problemele raman tot acolo si se acumuleaza iar la un moment dat vor lovii prin declansarea bolii. Pana la urma si psihologul este un om, cu problemele lui personale, cu viata lui, depinde numai de dumneavoastra sa gasiti oglinda care vi se potriveste.


Narcisa - Elena Oprescu

Raspunde #14 | Narcisa - Elena Oprescu | 05-01-2011

Putini oameni stiu sa isi faca meseria de psiholog sau psihoterapeut..pt ca sunt asemenea unei amante platite..tu dai banii, el spune ca te asculta si te intelege...adica se preface ca ii pasa...iar faza aceea ca, depinde cum privesti lucrurile, hai sa fim seriosi, lucrurile le privesti dupa cum le simti...daca ti-a murit cineva drag este normal sa intri in depresie, anormal ar fii sa fii vesel, daca ai iubit mult pe cineva si te a dezamagit, iar vei fi deprimat, la fel ca atunci cand ai multe probleme la job si ai copii de crescut sau esti izolat de lume in interiorul tau...depresiile fac parte din viata, sunt lectiile noastre in drumul spre fericire si cei care sufera de ele nu ar trebui sa se simta jenati, sunt oameni normali doar ca au sensibilitate excesiva...mie nu imi e jena sa recunosc faptul ca aproape toata viata am fost mai mult o persoana depresiva decat una normalasau f fericita, insa am stiut sa acord timp ranilor sa se vindece singure incercand sa inteleg esenta vietii si rostul lucrurilor, intr-un fel, suferinta mi-a fost cea mai buna lectie si cel mai sincer si mai intelept prieten. Azi ma descurc cu ajutorul prietenilor, cu yoga si cu Dumnezeu cel mai mult, nu zic eu ca nu exista si profesionisti in domeniu, insa mai mult ajuta prietenii, terapiile de grup, credinta si cultivarea spirituala continua..cine va recomanda medicamente pt asa zisa linistire care este de fapt un fel de uitare, nu merita incredere...noi suntem suflet si contiinta cu tot ceea ce simtim mai, mai acut sau mai putin...

Olga Popescu

Raspunde #14-1 | Olga Popescu | 06-01-2011

De acord cu tine Narcisa, doar ca e foarte important ca o persoana sa poata sa vb despre problemele sale / despre depresii cu prietenii, sau sa faca terapie prin cultivare spirituala...psihologul ar trebui sa fie cel care ajuta la descoperirea acestor probleme, in cazul celor care nu pot sa isi vindece singuri ranile...tu ai fost puternica, dar am cunoscut persoane care ajunsesera la anxietate fara sa cunoasca motivele, cu atacuri de panica si tulburari de somn severe...dupa cateva luni de terapie deja se vedeau imbunatatiri . :)

Narcisa - Elena Oprescu

Raspunde #14-1-1 | Narcisa - Elena Oprescu | 06-01-2011

Asa este, Olguta, poate ca exista si persoane care nu pot sa-si rezolve singure problemele decat prin psiholog…numai sa il aleaga cu grija si daca observa ca ne le este de ajutor, ar putea sa il schimbe…sa nu devina mai rau, adica dependente de cineva nociv…eu spuneam ca nu oricine poate fi un bun psiholog sau un bun terapeut. Cum stii daca este de incredere atata timp cat la mijloc stau sume frumoase de bani? Sunt multi capabili sa iti indruge orice pentru venituri constante…am vazut catva cazuri, nu vorbesc din auzite…probabil ca cei care nu reusesc sa vb cu prietenii, nu vor reusi sa mearga nici la psiholog..cine stie, f rar! Iar anxietatea nu apare din senin, insa oamenii nu stiu sa-i caute motivele!




Olga Popescu

Raspunde #15 | Olga Popescu | 07-01-2011

Sunt de aceeasi parere, sunt multi psihologi care nu isi fac treaba sau o fac in cat mai multe sedinte pt a castiga bani :-p. Si chiar si in cazul celor eficienti si corecti, oamenii trebuie sa aiba grija sa nu isi creeze o dependenta care sa fie mai nociva decat boala. Dar asta depinde de fiecare in parte, cum si cat poate discerne. Si e clar ca anxietatea nu apare din senin, chiar daca multi cred ca da :)). Asta se intampla pentru ca (e demonstrat) oamenilor le e extrem de greu sa vorbeasca despre problemele lor, constiente sau inconstiente. Tine de felul in care au fost obisnuiti, de experienta de viata, de de caracterul lor si felul in care trec peste probleme. Si ai mare dreptate cu penultima fraza...celor care intampina probleme le este foarte greu sa se hotarasca sa mearga la psiholog, de frica, neincredere, rusine pt ce va zice lumea. Si mai tine si de cultura din Romania.


Derpina

Raspunde #16 | Derpina | 27-08-2012

Parintii mei se cearta foarte des, cum sa scap de stresul asta?

Raul

Raspunde #16-1 | Raul | 27-08-2012

Sfatul meu Derpina este sa vorbesti cu ei...sa spuni cum te simti cand sa cearta!



ABY

Raspunde #17 | ABY | 23-01-2013

Buna ziua. Dragele mele sunt bucuroasa ca am gasit pagina aceasta, am probleme mari de sanatate. In urma cu cativa ani mi sa dat diagnosticul, am urmat tratamente cu ajutorul lui Dumnezeu si al medicilor mi-am facut binisor, dar in luna iulie anul trecut am fost la un control cu investigati dupa care am primit o veste naucitoare pentru cate poti duce. Asa fac tratament in fiecare luna. Aseara am fost sunata de Medicul care se ocupa de mine oferindumi tratamentul psihologic si sunt foarte surprinsa, nu stiu ce sa fac, va dati seama nu am putut refuza. Am primit nr. de telefon ramanand sa -mi fac programarea. Are oare rost sa ma inplic? nu-mi place sa racolesc lucruri neplacute.


2 1 »
Spune parerea ta!

Scrieti-ne!