Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Fericirea si nefericirea

Publik Miklos
Domeniu : Activitati de consultanta pentru afaceri si manage...
Meserie : Psiholog
Localitate : Sibiu / Sibiu
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Posibil Motiv


Voi incerca sa vorbesc despre un subiect sensibil. Fericire, nefericire …motive. Si voi incerca sa explic si sa ajung cat de profund pot cu acest subiect, cel putin in profunzimea intelegerii mele. Vreau doar sa subliniez ca este opinia mea, eu asa vad lucrurile si nu inseamna ca trebuie sa fie si opinia tuturor.
 
De la bun inceput, inca de cand se naste, mintea unui copil este alimentata cu mecanisme gresite, cu atitudini gresite. E adevarat ca nimeni nu urmareste sa alimenteze mintea copilului cu atitudini gresite in mod constient. 
Nimeni nu ii vrea raul acelui copil in mod constient. Dimpotriva !!

Doar ca majoritatea celor cu care vine in contact acel copil de la inceput sunt numai oameni inconstienti. (Aici stiu ca vor fi multi care nici macar nu vor citi mai departe, in plus se vor gasi si multi care deja sa aiba o parere gata formata cum ca ei stiu tot, poate stiu si ce vreau sa spun si vor sari la gatul meu inainte de a citi argumentarea pana la capat, spunand: “cum imi permit eu sa ii fac inconstienti!”). Eu continui totusi si spun ca majoritatea oamenilor sunt inconstienti. Cu acestia vine copilul in contact de cand se naste. Incluzindu-ma pe mine, cand am fost copil.

Modul lor de a ractiona este gresit
Majortatea oamenilor nu sunt constienti de ceea ce fac si totusi fiecare aspira la fericire, indiferent ce ar insemna fericirea pentru ei. Sunt sigur ca nimeni nu aspira la suferinta. Si suferinta si-o creaza tot din inconstienta!

Deci, acei oameni care nu pot ajunge la fericire pentru ei insisi, deoarece au rationamentul gresit, tocmai acei oameni vor fi cei care influenteaza si educa modul de gandire al copilui.

Ce sanse credeti ca mai poate avea copilul? …(nu i se ofera nicio sansa!!)

Chiar si daca nu s-ar incerca IMPUNEREA rationamentelor gresite acelui copil, copilul ar vedea in jurul lui numai oameni cu rationamente gresite si asta ar copia. Chiar si numai ATAT ar fi suficient pentru a-l handicapa pentru restul vietii.

Si oamenii de fapt ii vor binele !!!
Orice copil cand se naste este pur. In el exista o puternica aspiratie catre fericire. Numai ca el nu stie cum sa ajunga la acea fericire. Un singur lucru este sigur, ca trebuie sa gaseasca …ca VREA sa gaseasca fericirea.
El va lupta intreaga viata, dar mijloacele, metodele de a ajunge la fericire …unde ar trebui sa se duca …ce ar trebui sa faca pentru a o gasi …asta nu stie.
Atunci intervine societatea care isi asuma responsabilitatea de a-l invata cum sa ajunga la fericire. Dar societatea nu stie ce este fericirea !! (si societatea suntem noi !)
Copilul isi doreste sa fie fericit, dar noi nu stim sa il invatam sa fie fericit. Tot ce putem sa ii oferim este drumul catre suferinta. 

Am sa va dau un exemplu:
Ii spunem sa fie bun. Il invatam sa faca anumite lucruri sau sa NU faca anumite lucruri pentru ca “ASA TREBUIE!” …fara sa il lasam sa aprecieze singur daca sunt normale sau nu.
Ii spunem “Fa asa; NU FACE ASA!”, dar ceea ce societatea considera ca este “bine”, poate sa fie impotriva firii lui.

Un exemplu:
Un copil este suparat si noi ii spunem: “Nu este bine sa te superi!”. Dar furia lui este naturala. Doar spunandu-i “NU TE SUPARA”, noi NU il invatam CUM sa faca astfel ca furia lui sa NU MAI APARA.

Noi il invatam CUM sa si-o REPRIME. Reprimarea se va transforma in suferinta, pentru ca tot ce este reprimat devine otravitor. Modifica biochimia organismului: este toxic!! Si invatandu-l ca: “Nu este bine sa te superi”, nu facem altceva decat sa il invatam sa isi intoxice organismul.

Ceea ce ar trebui sa facem, ceea ce ar trebui sa il invatam este un singur lucru: CUM SA FACA SA NU SE SUPERE. Noi il invatam doar cum sa-si reprime furia. Si mai mult de atat …IL SI OBLIGAM, de multe ori ii si IMPUNEM!... pentru ca el depinde de noi. El este neajutorat, asa ca trebuie sa ne asculte. 

Daca o sa-i spunem: “Nu te supara!”, el o sa se forteze sa zambeasca. Doar ca zambetul lui o sa fie fals. Pe dinauntru el o sa clocoteasca, o sa se framante, o sa explodeze …dar cu zambetul pe buze. Si astfel dintr-un copil noi facem un ipocrit. Devine fals, personalitatea lui se scindeaza.

El stie ca zambetul lui este fals si furia lui este autentica. Astfel el va invata ca ceea ce este real trebuie sa reprime, va invata ca trebuie sa se forteze sa nu afiseze ceea ce este real si sa afiseze exact ceea ce NU ESTE REAL. El in felul acesta se va scinda. In timp, va ajunge pana acolo incat, chiar si atunci cand va zambi de bucurie, zambetul lui va fi fals.

Este atat de simplu!! Si totusi asa putini oameni inteleg. Fiind atat de simplu, multi nici nu isi dau seama. Asa cum se si spune ca ”de multe ori nu vedem padurea de copaci.” 

Uitati-va un pic cat este de simplu si logic: 
Pentru ca, daca nu poate fi autentic in furia sa, copilul nu mai poate fi autentic in nimic. Autenticitatea lui a fost pusa la zid, autenticitatea lui a fost distrusa. In timp el nu-si va mai putea exprima nici iubirea, nu-si va mai putea exprima nici extazul …va incepe sa se teama de real.

Daca TU sau SOCIETATEA, (pentru ca de fapt societatea nu exista ca entitate, societatea este o multime de TU-uri), deci daca tu condamni un lucru real, condamni intreaga realitate… pentru ca realitatea nu poate fi transata. Iar un copil nu face discriminari.

Un singur lucru este sigur:
Copilul a ajuns sa inteleaga ca nu este acceptat asa cum este. Autenticitatea lui este dezaprobata, asa ca trebuie sa fie fals. Trebuie sa poarte o masca. Din clipa in care invata asta, intrega lui existenta este proiectata intr-o dimensiune artificiala. Si falsul duce intotdeauna la nefericire, pentru ca falsul nu te poate face fericit.

Numai ceea ce este ADEVARAT,  AUTENTIC,  REAL te poate duce la experientele cele mai inalte ale vietii – la IUBIRE, la BUCURIE, la FERICIRE.

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Narcisa - Elena Oprescu

Raspunde #5 | Narcisa - Elena Oprescu | 06-04-2012

Ati observat cat de des isi fac oamenii griji de ceea ce gandesc despre ei ceilalti? Acest lucru este unul din factorii determinanti in alegerea unui comportament fals, construit. Teama de a fi judecat, etichetat reprezinta conditiile preliminare ale instituirii unui regulament propriu de conduita: nu ma pot arata slab, pt ca nu voi mai fi respectat, apreciat; nu ma pot imbraca intr-un anumit fel pt ca iar voi fi criticat; nu ma pot exprima liber, nu pot plange, rade cand vreau, pt ca altii vor judeca. A te comporta natural,cu conditia de a nu crea prejudicii emotionale altora, reprezinta o mare provocare! Am invatat pe propia piele ca nu este mereu in beneficiul meu sa spun ceea ce gandesc si sa ma exprim liber, dar este singura modalitate prin care sunt sigura ca ceilalti ma accepta exact pt ceea ce sunt! "Fa intodeauna ceea ce-ti spune inima ca este corect sa faci -pentru ca oricum vei fi criticat,. Indiferent ce vei face, vei fi condamnat"(Eleonor Roosvelt). Imi place acest citat drept pt care l-am adoptat si l-am personalizat: voi face intodeauna ceea ce simt, a trai si a ma exprima altfel decat sunt, inseamna a pierde esenta vietii!

Publik Miklos

Raspunde #5-1 | Publik Miklos | 06-04-2012

Narcisa, iti raspund aici pentru ambele comment-uri de mai sus. Intradevar, cel mai mult ar trebui sa lucram la mentalitatile pe care le avem, si evident ca de unde trebuie sa incepem este cu mentalitatea NOASTRA, a fiecaruia in parte, deoarece este SINGURA la care am putea avea controlul. Asta pentru ca doar, de NOI depinde, este ALEGEREA noastra sa facem aceasta schimbare sau sa o lasam asa cum este sau cum ne/ne-au format altii. Din momentul in care am devenit constienti, NOI trebuie sa NE formam si sa devenim stapani si responsabili de gandurile, mentalitatea si actiunile noastre. Nu inseamna ca tot ceea ce iti spun altii este rau. Doar ca nu trebuie sa o iei ca lege absoluta. Tu trebuie sa te comvingi, sa experimentezi, sa vezi daca este bine si pentru tine sau daca pentru tine este mai bine altfel. Si DA, ai spus un lucru extraordinar, ceva cat se poate de profund: "a face, a simti, a trai, a te exprima altfel decat esti inseamna chiar a pierde esenta vietii!"... Esti extraordinara!... Sunt uimit!...

Narcisa - Elena Oprescu

Raspunde #5-1-1 | Narcisa - Elena Oprescu | 06-04-2012

Multumesc Miklos pt cuvintele frumoase! Extraordinar este sa avem cu totii oportunitatea de a comunica unii cu altii (chiar si virtual), de a impartasi experiente de viata, cunostinte, simtaminte. Ne ajuta intr-adevar sa ne largim orizontul, sa cunoastem mai bine lumea in care traim si chiar pe noi insine! Multa fericire tuturor si celor care sunt catolici le doresc un Paste Fericit!




Publik Miklos

Raspunde #6 | Publik Miklos | 06-04-2012

Woau... sunt impresionat de cate comentarii am gasit. Sincer, nu ma asteptam!... Am sa incerc sa raspund la fiecare, pe rand.


Crampf Florentina

Raspunde #7 | Crampf Florentina | 06-04-2012

Narcisa, de acord cu tine! Intr-adevar, noi oamenii sintem de cele mai multe ori prizonierii unor conceptii retrograde. De aici rezulta si starea noastra de nefericire si se intimpla mai adesea sa suferim din cauza parerii, decit a realitatii (saepius opinione quam re labo ramus) - Seneca . Si acum sa vorbim cu fericire despre nefericire si sa spun ca este o dorinta a noastra a oamenilor de a fi fericiti. Din experienta de viata am invatat, ca nefericirea este frumoasa si are farmecul ei, si te poate ajuta sa te cunosti pe tine insuti. O zi fericita tuturor!


Zaharia Oana

Raspunde #8 | Zaharia Oana | 06-04-2012

Perfect de acord Narcisa! A trai asa cum esti tu cu gandurile tale cu simtirile tale, faptele tale, tabieturile tale, calitati si defecte; inseamna sa emani din esenta vietii tale un parfum a ceea ce esti ...asa cum picatura cu picatura poti umple viata cuiva de fericire si bucurie. Superb articol, mult imi place !


Gilca

Raspunde #9 | Gilca | 06-04-2012

Fericirea...este suma multor bucurii...dar cum bucuriile nu se măsor într-o unitate universală, îți dai seama că în funcție de noblețea fiecărui suflet, unii se pot bucura de o manea și lanțuri de aur pe cefe groase, alții de de o minunată priveliște și o poezie spusă în susurul unei ape, iubitei sau iubitului...


Mihail

Raspunde #10 | Mihail | 06-04-2012

Miklos, e interesanta abordarea...dar: ·ati insistat ca majoritatea oamenilor ar fi inconstienti, si m-ati facut curios sa stiu pe ce critieriu faceti judecata asta si in baza carei autoritati constiente va sustineti parerea? ·sustineti ca oamenii aspira la fericire, si totusi nu stiu ce este de fapt fericirea? oare o fi fericirea mai putin relativa decat pare? ·cum definiti puritatea pe care pretindeti ca o are copilul? ·credeti ca suferinta exclude total fericirea? ·credeti ca ¨normal¨ e automat si ¨bun¨? ·daca a afisa ceea ce nu este real este rau, credeti ca a afisa tot ce este real este bine? ·sau ¨autentic¨ e automat si ¨bun¨? nu poate fi ¨autentic¨ dar rau? ·

Publik Miklos

Raspunde #10-1 | Publik Miklos | 30-04-2012

Daca ai reciti cu ATENTIE tot ce am scris, ai putea sa gasesti singur raspunsurile la toate intrebarile tale. Mai mult, ai realiza ca majoritatea intrebarilor le-ai pus doar din spirit de "debate", din spiritul lui "gica contra", pentru ca in articol chiar am dat si motivele pentru care am facut afirmatiile pe care le-am facut. As putea sa-ti raspund la toate, e adevarat ca mi-ar lua ceva timp sa incerc sa te fac sa si intelegi, insa nu sunt sigur ca vei si intelege. Nu spun ca ai avea vreun defect care sa te opreasca ca TU sa intelegi, insa simt ca nu esti pregatit sa intelegi, mai mult, cred ca nici NU VREI sa intelegi. Cum intr-un pumn inchis nu poti pune ceva, iar mintea noastra functioneaza ca o parasuta... doar daca se deschide, asa nici eu nu as putea sa-ti dau ceva ce tu nu vrei sa primesti. Deci, nu vad rostul pentru care sa o fac. Insa nici nu ar trebui foarte mult sa cercetezi, pentru ca sa realizezi ca MAJORITATEA oamenilor NU sunt fericiti. Iar daca ei nu pot sa ajunga la fericire pentru ei, cum crezi ca ar putea ghida si ajuta pe altcineva?... Nu ar fi ca si cum un orb ar conduce alt orb?... In fine, sa inchei inainte de a ma lungi prea tare, daca vei reciti cu atentie si cu dorinta de a intelege, ai putea sa si intelegi ce am scris, chiar daca eu inca de la inceput am precizat ca este doar opinia mea si nu trebuie ca toata lumea sa fie de acord cu ea si nici macar ca toata lumea sa o inteleaga.

Mihail

Raspunde #10-1-1 | Mihail | 01-05-2012

Faptul ca am pus intrebarile din spirit de "debate", inseamna ca am inteles prezentarea, dar ma asteptam la mai multe argumente, pe fondul unor provocari (daca nu deranjeaza) la punctele "tari" ale teoriei dvs. In locul unei minti deschise pur si simplu, prefer o minte care stie sa filtreze informatiile primite. Tocmai faptul ca majoritatea oamenilor nu sunt fericiti, imi creste preocuparea sa stiu principiile general valabile care i-ar ajuta pe oameni sa fie fericiti, pe termen lung...

Publik Miklos

#10-1-1-1 | Publik Miklos | 04-05-2012

Ma bucur daca intr-adevar ai inteles prezentarea, asa cum spui mai sus. Insa spui ca: Faptul ca am pus intrebarile din spirit de "debate", pe fondul unor provocari la punctele "tari"... doar pentru ca TU, in felul acesta te asteptai sa primesti mai multe argumente s-a dovedit gresita. Din experienta spun ca poti obtine mai mult daca intrebi direct ceea ce vrei sa stii, decat sa "provoci". Doar pana la un anumit nivel oamenii se lasa provocati. Tema despre care pe tine te intereseaza si ai vrea sa discuti este mult prea complexa si mult prea ampla pentru ca sa o putem dezbate aici; si cred ca iti dai seama ca este asa, asa-i?... Totusi, daca te preocupa asa de tare acest aspect, pur si simplu intreaba-ti cunostintele si pe cei din jurul tau in mod direct. Vei ramane surprins cand vei afla ca mai bine de 80% dintre raspunsuri va fi legat de bani. Mai mult de 80% CRED, ca in cazul in care ar avea mai multi bani TOATE problemele lor ar fi rezolvate si ar putea fi fericiti... Nu vreau sa ma mai lungesc, cred ca ar fi interesanta si folositoare o discutie "face ti face".


Mihail

#10-1-1-2 | Mihail | 04-05-2012

Probabil mai mult de 80% din oamenii care nu se considera suficent de bogati cred ca vor fi (mai) fericiti daca vor avea si mai multi bani; dar aceasta credinta a lor s-ar putea sa fie doar o iluzie, daca mai mult de 90% din oamenii care admit ca au suficienti bani, se considera nefericiti (cand sunt cu adevarat sinceri).




Ionel Anda

Raspunde #10-2 | Ionel Anda | 03-07-2013

Eu cred ca toti copii se nasc fericiti, dar noi pe parcursul vietii le distrugem incet-incet fericirea punandu-le tot felul de piedici, restrictii, interdictii, s.a.m.d..

july

Raspunde #10-2-1 | july | 03-07-2013

Copii de nasc fericiti, pentru ca atunci sunt mici si lipsiti de griji, au doar nevoi de baza care trebuie satisfacute si cele de afectiune din partea parintilor. Pe parcurs, grijile devin mai mari, provocarile mai mari, si tot ceea ce ne facea fericiti cand eram copii nu mai e de ajuns. De ce sa afirmam ca noi le punem restrictii si ii stricam? :) in parte e adevarata afirmatia, dar ia inchipuiti-va un copil lasat liber de tot, fara nici un sfat, fara sa il ghidezi un pic, fara educatie..ce ar face?




Vladimir Yorgo

Raspunde #11 | Vladimir Yorgo | 09-04-2012

Eu spun ca depinde de fiecare daca vrea sa fie fericit sau nefericit si conteaza foarte mult anturajul.

Publik Miklos

Raspunde #11-1 | Publik Miklos | 30-04-2012

Da Vladimir, ai dreptate. Si fericirea si nefericirea este o alegere, deci intr-adevar depinde de fiecare. Si DA, conteaza si anturajul. Insa si anturajul este tot o alegere. Fiecare poate sa isi aleaga anturajul, corect?...



july

Raspunde #12 | july | 03-07-2013

Interesant articol. Sunt mai mult decat de acord cu partea in care explicati cum parintii mai mult reprima sau blocheaza in copii acele trairi care pana la urma sunt naturale. Si da, o facem inconstient. Totusi e un pic cam excentrica abordarea, adica la o prima vedere ai zice ca toate rationamentele parintilor sunt gresite, tot ce ii invata pe copii sunt chestii care duc spre nefericire si suferinta...etc. Eu pot sa citesc printre randuri, dar nu stiu daca toti care citesc acest articol o pot face. Si pana la urma sunt de acord cu Mihail, fericirea este relativa, corect, gresit, bine, rau, de asemenea.


Ionel Anda

Raspunde #13 | Ionel Anda | 05-07-2013

Ne este greu sa acceptam ca facem si greseli, ne este greu sa acceptam ca suntem conditionati din punct de vedere social si ca suntem invatati de mici sa ne "adaptam" societatii in care traim...si ca la randul nostru le transmitem copiilor nostrii acelasi set de valori pe care l-am primti si noi.


Petrescu Anca

Raspunde #14 | Petrescu Anca | 18-04-2014

Dobandirea starii interioare de pace sufleteasca si fericirea de a trai, lipsa temerilor in fata viitorului, este rezultatul unei filosofii de viata pe cat de simple, pe atat de profunde.


2 1 »
Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate