Etichetarile si stigmatizarea

Vorbeste
Online
cu un membru
care s-a declarat
profesionist
in domeniu.
Daniela Macarie
Domeniu : Activitati de servicii suport pentru invatamant
Meserie : Psiholog
Localitate : Bistrita / Bistrita-Nasaud
Click aici
sa vezi
toti profesionistii
din jurul tau...

Permanent etichetam


Ne-am obisnuit sa fim atenti la unele comportamente sau atitudini ale persoanelor de langa noi si imediat am pus eticheta:„incapabil”,„prost”,„nebun”, „bolnav psihic” etc. De aici in colo nici macar nu depundem efort in a descoperi daca ceea ce am crezut noi (influentati de informatiile pe care le-am asimilat, din experientele altora) corespunde cu persoana sau nu, de a cunoaste ce se ascunde in spatele unui comportament.

Știti cate persoane vin la mine si, dupa cateva discutii, uneori plangand, isi dezavluie durerea pe care o poarta timp indelungat? „Mi s-a spus ca sunt nebun(a), ca am o boala psihica, ca sunt schizofrenic(a), ca nu sunt intreg (intreaga) cu capul! Credeti ca sunt bolnav (bolnava)? Ar trebui sa ma internez la psihiatrie?”

Știati ca repetarea acestor etichetari pot conduce in timp, cu adevarat, la o boala psihica, tocmai prin inducerea in subconstient a „cuvantului stigma”? Aici mi-as permite sa atrag atentia asupra cuvintelor folosite de catre unii parinti, in cadrul familiei. 

Va voi prezenta pe scurt un caz al unei adolescente, care a facut parte din programul de terapie cu mult timp in urma:

P. era o adolescenta de 14 ani, cum intalnesti deseori in zilele noastre, care se imbraca in negru, complexata de faptul ca nu facea parte din standardul binecunoscut al „subtirelelor”, avand convingerea ca aceasta culoare o ajuta sa-i micsoreze talia plinuta. Parintii erau foarte revoltati din cauza aceasta si a faptului ca refuza sa imbrace hainele colorate pe care ei i le cumparau. Au inceput sa foloseasca etichetari ca: „satanista”, „draconica”, „dusa cu capul”, „se imbraca la fel ca drogatii”. P. a acumulat furie si a inceput sa aiba o atitudine agresiva in fata acestor acuzatii. A inceput sa refuze mancarea, sa planga des si sa devina introvertita. Surprinsi de atitudinea fetei, parintii au decis sa apeleze la un preot (cu o dorinta disperata de a schimba in bine comportamentul agresiv). Acel preot a adaugat adolescentei, prin cuvinte, spaima unor imagini care au amprentat si mai adanc personalitatea fetei. A informat-o ca diavolul exista in fiecare persoana, ca el se imbraca tot timpul in negru, are coarne si il stapaneste pe om, daca acesta nu incearca sa il alunge.  Incepand din acea clipa, adolescenta era ingrozita noapte de noapte, insomniile obosind-o peste masura. Daca reusea sa adoarma, avea acelasi cosmar in care aparea chipul descris de preot, pe care ea il asocia cu diavolul. Evident ca rezultatele scolare au inceput sa fie afectate, s-a izolat de colegi, evadand intr-o lume in care ea era acceptata, un grup care era format din adolescenti cu aceeasi tipologie comportamentala. Parintii au aflat si au pedepsit-o, ingradindu-i libertatea, ajungand sa o tina permanent sub control, intrerupandu-i orice legatura cu alte persoane in afara familiei. R.a ajuns intr-o depresie adanca. Parintii, incercad toate variantele de rezolvare a situatiei, au ajuns la mine, cu o disperare accentuata, dorindu-si ca acest copil sa fie salvat.

Am prezentat un caz reprezentativ pentru a realiza ca, multi pacienti cu boli mentale (nu vorbim aici de alte cauze), care sunt luati in evidenta spitalelor de psihiatrie, au auzit, nu o data, cuvinte de genul „nebunule”, „schizofrenule”, „handicapatule” adresate propriei persoane de catre semenii lor. Desi, la inceput, pacientul stie ca aceste cuvinte sunt doar  glume (considerate nevinovate), ele perpetueaza stigmatizarea atasata tulburarilor de sanatate mintala. Stigmatizarea il face pe om sa devina suparat, uneori chiar manios, iar manifestarea plina de furie (verbala sau fizica) ii poate incuraja pe cei din jur sa il convinga de veridicitatea bolii.

Oamenii care au nevoie de acceptarea celor din jur, au nevoie de valorizare, au nevoie de recunoastere, devin foarte sensibili la conotatiile negative ale unor expresii care pot deveni dureroase si rusinoase (in special copiii, caracterul acestora fiind in constructie). Folosirea acestui limbaj poate duce la etichetare care dezumanizeaza sau minimalizeaza valoarea persoanei, devenind baza lipsei de incredere in sine si a unei stime de sine scazuta (inlanita la foarte multi adulti). Este nevoie sa fim mai atenti, sa avem mai multa grija in alegerea cuvintelor, atunci cand, furiosi fiind, avem tendinta de a „pedepsi” un comportament sau o atitudine a persoanei de langa noi, pentru simplul fapt ca ea nu se incadreaza in tiparele impuse de noi. Sa nu uitam nicio clipa ca suntem unici, fiecare din noi. Ea (el) nu este EU, ea (el) va reactiona diferit de reactia noastra intr-o situatie similara.

In fata unor comentarii crude sau glume lipsite de sensibilitate este dificil ca o persoana sa se simta bine in propria piele. Ea ajunge sa se simta rusinata de ceea ce cred ceilalti despre ea, sa se simta umilita, sa se simta ca fiind fara valoare, chiar daca acele glume au fost facute voit sau din neglijenta.

Sa nu uitam ca prin aceasta atitudine, unori chiar noi impingem unele persoane sa ajunga la boli psihice prin distrugerea personalitatii lor, din pacate, cu efecte pe tot restul vietii.

Alte articole din aceeasi tema:


Natalia

Raspunde #6 | Natalia | 02-02-2012

Eu in liceu o profesoara mi-a zis ca sunt buna la franceza, la examenul de intrare la intensiv franceza am fost prima pe lista. 4 ani mai tarziu, mi-a zis ca nu stiam nimic (ceea ce e adevarat, confirm) dar ca trebuia sa ma impulsioneze, asa ca a decis sa faca 'ca si cum' as fi fost buna. Si uite asa, acum sunt bilingva. As fi renuntat demult daca imi spunea realitatea.

Muscalu Monica

Raspunde #6-1 | Muscalu Monica | 02-02-2012

Misto metoda! O sa o incerc si eu cu fata mea!

gina

Raspunde #6-1-1 | gina | 02-02-2012

Cu precautii insa:). Nu este bine nici sa se ofere o imagine de sine nerealista, pentru ca se poate ajunge in extrema cealalta.



Petrescu Anca

Raspunde #6-2 | Petrescu Anca | 18-04-2014

Felicitarii Natalia! dar etichetele pot fi nocive chiar si atunci cand sunt pozitive, prin insusi faptul ca genereaza un proces de limitare a unei persoane la un singur atribut, descurajand eforturi ulterioare de a descoperi ce este dincolo de ele.



Botezatu

Raspunde #7 | Botezatu | 02-02-2012

In urma unui studiu psihologic efectuat in 2 clase de generala una foarte buna cu nota medie pe una dintre clase de 9 iar cealalta clasa cu nota medie 6.....la clasa cea mai buna li sa zis timp de un semestru chiar daca lua note bune ca sunt prosti iar la cealalta clasa cu copii mai slabi li sa zis ca sunt cei mai buni ca o sa reuseasca. La sfarsitul semestrului cea mai buna a devenit cea slaba iar cea slaba cea mai buna clasa..

gina

Raspunde #7-1 | gina | 02-02-2012

Stiu studiul acesta. Asa este, a fost demonstrata metoda in mai multe feluri si functioneaza.



Marian Stefan

Raspunde #8 | Marian Stefan | 02-02-2012

... asta pentru ca traim dependenti de societate si nu interpretam de fapt, ca ceea ce facem, actionam ca indivizi unici. De fapt, in acest mod se pot clasifica si persoanele.

Petrescu Anca

Raspunde #8-1 | Petrescu Anca | 18-04-2014

Da, Marian! In orice context de viata, etichetele ne ajuta sa identificam si sa diferentiem obiectele intre ele. Etichetele ne ajuta sa alegem produsele de pe raft in supermarket, ne ajutau in copilarie sa identificam cartile si caietele aferente diferitelor discipline, in ghiozdan, ne dau informatii la prima mana despre orice: compozitie, pret, instructiuni de utilizare, etc.



Narcisa - Elena Oprescu

Raspunde #9 | Narcisa - Elena Oprescu | 02-02-2012

Bineinteles ca aceste etichetari au efecte asupra psihicului un ei persoane pe eprioada indelungata, cu atat mai mult daca lucrurile acestea survin in perioada copilariei celui etichetat. Am o poveste reala si as vrea sa o impartasesc pt ca astfel sper sa contribui si eu la trezirea constiintei oamenilor. Oamenii trebuie sa auda marturisiri reale ca sa creada si sa invete cu adevarat. Este o intamplare care ma priveste din perioada adolescentei. Cat am fost in perioada scolii- clasele primare, eram una din fetele cele mai inalte si subtirica.Nu aveam niciun fel de probleme cu metabolismul ca alti copii care se ingrasau. Odata cu adolescenta, lucrurile s-au schimbat.Invatam f mult pt scoala pt olimpiade si stresul era pe masura, plus organismul meu suferea transformari,am inceput sa depun kg din nimica.Dar nu eram excesiv de grasa, eram plinuta. Cineva imi zicea mereu in gluma'graso, graso-n sus si graso-n jos si ma necaja tot timpul facandu-ma sa ma vad si mai grasa decat eram'.Desi facusem sport, de mica..acum lucrurile scapasera de sub control.Asadar am inceput sa tin cure drastice de slabire, mancam mere si salate toata ziua, faceam sport pana la epuizare.Am scapat de kg dar mi-am distrus stomacul iremediabil,ani de zile a trebuit sa fac tratament sa pot digera alimentele. astazi nu ma mai ingras oricat as manca, dar tin diete stricte pt ca am devenit alergica la multe alimente.O gluma proasta..iti schimba viata.

adina

Raspunde #9-1 | adina | 02-02-2012

Da, asa e, acum imi aduc si eu aminte ca aveam un baiat pe strada mai mare ca mine care tot timpul se lega de mine ca am cosuri. E adevarat ca si pe mine ma deranja, dar de fiecare data cand comenta, nu ii ziceam nimic, il lasam sa zica ce vrea si cu timpul cand adolescenta a trecut...i-a parut rau, pt ca m-am tratat si pot sa spun ca vorbele rele, criticile celor din jurul meu ma fac mai puternica si mai ambitioasa, sa le demonstrez contrariul. Dar asa e, psihic te afecteaza, iti ramane in cap pentru o perioada, pana scapi de 'problema'. Cred ca persoanele care acuza au in primul rand o problema, tipul respectiv se lega si de pers. mai grasute si pana la urma s-a casatorit cu persoana grasuta...ei trebuie educati, sa nu acuze si sa-si bata joc.



adina

Raspunde #10 | adina | 02-02-2012

interesant...numai ca in cazul persoanelor mature, mai bine sa nu le bage in seama, ca daca nu e adevarat, de ce sa te afecteze. Pe mine una nu m-ar afecta, nu as baga in seama


Cristina

Raspunde #11 | Cristina | 02-02-2012

Greseala maxima, dar cand inaintezi in varsta....esti mai intelept!


Delia

Raspunde #12 | Delia | 02-02-2012

De fapt observam la celalalt acele comportamente pe care noi am dori sa le schimbam si negandu-le, folosim incadrari neavenite...


carmen

Raspunde #13 | carmen | 02-02-2012

este un adevar! CUVANTUL POATE MARCA POZITIV SAU NEGATIV comportamentul, atitudinea, si personalitatea oricui. De aceea este necesar sa fim atenti cum adresam cuvinte ! Un cuvant poate face un om sa ajunga pe gloriile succeseului, sau ii poate distruge viata !


Daniela Macarie

Raspunde #14 | Daniela Macarie | 04-02-2012

Multumesc tuturor celor care au citit si au asternut gandurile lor aici! Si, da, fiecare in parte are dreptate, esenta fiind: ATENTIE LA CUVINTELE prin care ne formulam ceea ce dorim sa comunicam. Va astept de fiecare data cu pareri si, de ce nu, cu prezentarea propriei experiente de viata, asa cum am citit in cateva comentarii.


Dani

Raspunde #15 | Dani | 15-12-2012

Bine-rau, cald-rece, moral-imoral , frumos-urat s.a.m.d nu sunt altceva decat puncte de referinta intr-un sistem personal de valori care nu poate fi generalizat. Cand vine vorba de cuvinte, sa nu se indoiasca nimeni ca ele au o putere deloc neglijabila. Un exemplu care imi vine acum in minte e urmatorul: Primesti sms de la partenerul de viata cu textul "tre sa vb". In secunda urmatoare, in capul tau se deruleaza tot ce ai facut naspa, te intrebi ce nu ai facut, ce ai uitat, ce s-a intamplat s.a.m.d.. Cuvintele au putere! :)


2 1 »
Spune parerea ta!

Scrieti-ne!