Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Educatie nedorita

Daniela Macarie
Domeniu : Activitati de servicii suport pentru invatamant
Meserie : Psiholog
Localitate : Bistrita / Bistrita-Nasaud
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Sufletul cauta sa traiasca experiente


educatie-nedoritaUn gust amar si o mare durere mi-a lasat un moment al zilei de ieri. M-am gandit sa astern pe hartie, pentru a putea avea posibilitatea de a cunoaste si parerea voastra, prieteni dragi!

Este putin dupa ora 10. In fata salii unde urma sa intru pentru a lua un copilas, ce se afla in programul de terapie logopedica, o voce stridenta, plina de furie si ura, strabate dincolo de pereti. In prima secunda, o uimire se asterne pe fata mea si deschid usa pentru a descoperi motivul furiei acelei persoane.

- Sa iti fie rusine, fetito, pentru minciunile pe care le spui acasa…ar trebui sa spui numai adevarul! Privirea mea se opreste asupra fetei dascalitei care transpira abundent si roseata de pe gat scotea in evidenta venele umflate ce faceau ca vocea sa fie din ce in ce mai gatuita, incercand sa atinga tonuri inalte. Ridic o spranceana, privind-o insistent. Isi fixeaza privirea asupra mea si incepe descrierea situatiei, in speranta ca voi deveni aliata ei: Priviti, doamna psiholog, ce ne fac copiii astia. Eu ma zdrobesc sa le spun diferite lucruri, si ea (continua, aratand spre o fetita) ce face? Nu este atenta, se joaca, vorbeste…am pedepsit-o de fiecare data si degeaba. Ba mai mult, ma suna mama ei si ne face pe toate nesimtite si …(a continuat cu adjectivele, insa urechea mea refuza sa capteze informatia). Esti o nesimtita, tu, fetito, pentru ca spui minciuni acasa. Daca nu ai parinti care sa te educe, nu aveti dreptul sa ne faceti pe noi cocina de porci.

Durerea incepe sa imi apese pieptul privind acel pui de om, atat de slabut si de firav. Fetita era cu spatele la mine, nu indraznea sa ma priveasca, iar umerii se ridicau intr-un ritm rapid din cauza unei respiratii precipitate, aratand suferinta si neputinta in fata furiei adultului. Mi-as fi dorit sa o iau in brate si sa o linistesc, mi-as fi dorit sa o scot din acea “haita” care parea pregatita sa o atace cu bucurie si satisfactie. 

Insa, stiam ca nu aceasta era modalitatea corecta si ca nu pe ea trebuia sa o educ, pentru ca, dupa plecarea mea, tot acolo ramanea…ci pe doamna frustrata si stresata de o misiune mult prea mare si prea grea pentru ea.

Mi-am ridicat privirea de la fetita si mi-am fixat-o cu hotarare spre “doamna”, facandu-i un semn discret prin care-i ceream sa iasa pe hol pentru a discuta cu mine. A iesit, nu inainte de a insista (cu aceeasi tonalitate ridicata) asupra faptului ca 'fetita TREBUIE sa o astepte in picioare, cu mainile ridicate deasupra capului, ca pedeapsa ca nu se incadreaza in REGULILE impuse de catre institutia de invatamant'.

Desi ma mandresc cu faptul ca nu cunosc furia si ura…ceva s-a intamplat referitor la ceea ce am simtit fata de aceasta femeie, pentru ca primul impuls a fost sa o scot afara pe usa insitutiei, pentru a salva copilasii de o persoana nepotrivita pentru acest rol (atat de admirat si de iubit de mine: de a avea grija de sufletele copiilor si de educatia lor). Dar, intelepciunea, maturitatea, experienta si nu in ultimul rand domeniul psihologiei m-au modelat intr-o maniera echilibrata. Am inspirat adanc, pana ce acea apasare nu am mai simtit-o atat de acut in piept si mi-am pregatit o voce calma, dar ferma:
- Imi cer scuze ca v-am deranjat activitatea. Eu am venit dupa R., dar ceea ce am vazut, ma indeamna sa va vorbesc. Va inteleg frustrarea, dar nu va inteleg atitudinea fata de acest copil!
- Dar dumneavoastra nu stiti ce parinti imputiti are acest copil…si se vede educatia…
Ridic o spranceana, ironic, si atentionand-o (cu diplomatie) asupra vocabularului folosit (nedemn), continui:
- Dumneavoastra de fapt suteti furioasa pe parinti, in speta pe mama, pentru ca si-a permis sa va catalogheze…iar la indemana va este fetita, care nu are nicio vina ca face parte din aceasta familie. Si, iertati-ma, dar prin atitudinea dumneavoastra, nu v-ati ridicat, ca nivel de educatie, mai sus decat acest parinte, folosind acelasi vocabular. Credeti ca educatia si corectarea unui comportament se realizeaza prin pedepse si umilire??? Nu aveti de unde sa stiti ce-i spune fetita acasa si daca ceea ce declara mama este si real. Conflictul s-a creat intre dv.si mama copilului, cu ea rezolvati. Iar daca v-ati ales aceasta menire cu iubire fata de copii, atunci arati-o…daca va este greu si prea mult pentru a avea aceasta atitudine, lasati alta persoana care are ce oferi si sufleteste…nu numai instructie! 

Profitand de uimirea “doamnei”, am deschis usa, l-am chemat pe R. si luand copilasul de mana, m-am indreptat spre cabinetul meu, nu inainte de a-i multumi “doamnei” pentru amabilitatea de a-i da posibilitatea copilului sa participe la terapie…cu promisiunea ca voi conduce copilasul inapoi dupa aceasta.

Indreptandu-ma spre cabinet, am simtit energia negativa ce era emanata de aceasta femeie. In acel moment mi-a parut rau pentru copiii care se afla in grija acelei femei care ar fi de preferat sa ofere siguranta si iubire, sa se dedice cu ratiune si simtire acestei meniri (mi-e greu sa o numesc meserie). Cu siguranta mi-am castigat un “dusman” dar iubirea mea pentru copii compenseaza orice privire sau reactie a vreunui adult care isi manifesta frustrarile in fata unei persoane fara aparare. Fericirea mea este ca sunt putine asemenea exemplare, iar pentru dascalii dedicati am tot respectul si admiratia.


A cunoaste nu e suficient. Poti sa stii ca esti generos dar daca nu faci ceva sa iti arati generozitatea, nu ai decat un concept. Poti sa stii ca esti amabil dar daca nu faci ceva din amabilitate pentru cineva, nu ai decat o idee despre tine insuti. Poti sa stii notiunea de iubire dar pana ce nu traiesti experienta iubirii, nu ai decat un concept invatat.

Pana ce conceptele nu devin experienta, totul este speculatie si superficialitate. A trai fizic este singurul mod de a cunoaste, prin traire ca experienta a ceea ce oamenii cunosc sub forma de concept.

Sa nu condamnam ceea ce noi, oamenii, numim “rau in lume”. Mai degraba, sa ne punem intrebarea: ce anume consideram ca fiind rau si ce facem sa schimbam lucrurile? 

Este mult mai usor sa schimbi ceea ce faci tu, decat sa schimbi ceea ce face altul!

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Iuliana

Raspunde #13 | Iuliana | 10-05-2011

Daca nu te mai regasesti in ceea ce faci si simti ca te poti razbuna pe oricine, e mai bine sa lasi meseria asta si sa te apuci de orice altceva. Sunt necesare o gramada de calitati si abilitati sa lucrezi cu oamenii si de zeci de ori mai multe cand e vorba de copilasi si da, ceea ce i se intampla copilului in aceasta perioada isi pune amprenta asupra evolutiei lui viitoare.


Vint Mariana

Raspunde #14 | Vint Mariana | 10-05-2011

Nu sintem responsabili decit pt faptele noastre, nu putem sa fortam pe cineva sa gindeasca, sa se comporte ca noi, eu merg pe principiul...ce tie nu iti place altuia nu face. Doamna care se razbuna pe fetita este o doamna rea si nefericita, oricit i se va atrage atentia tot asa se va purta pt ca asa ii e firea, copii sint cele mai frumoase si nevinovate fapturi. Tocmai pt ca e in pragul pensiei trebuie sa fie blinda, dar va inchipuiti de cind se comporta asa?

Ara Zamfira

Raspunde #14-1 | Ara Zamfira | 10-05-2011

Faptul ca este in pragul pensiei nu o scuza si corect ar fi sa nu o scuzam nici noi.Dumneaei este in pragul pensiei, alta persoana este la inceput de drum si are nevoie de incurajari , alta persoana are copii mici acasa, sau nu are parinti , sau nu se intelege cu sotul, sau a pierdut pe cineva drag si nu si-a revenit.... Exemple de intamplari care pot atrage simpatia si intelegerea pentru comportamentul acestor persoane exista mai mereu.Si oricum noi, romanii, suntem iertatori din fire dar intrebarea este :ce vina au copii care sunt adusi sa lucreze cu astfel de persoane pentru a-si indrepta vorbirea( in cazul de fata) si pleaca mutilati emotional si psihic pentru toata viata.Oricum nu este singura vinovata.Si cei care ar trebui sa-i supravegheze activitatea si sa-i acorde calificative profesionale unde sunt?Si persoanele cu care colaboreaza in mod curent( asistente, infirmiere )? Cine poate indrepta o relatie de neincredere care poate aparea intre copii si parinti atunci cand copii povestesc acasa ( in cazurile fericite)si parintii refuza sa creada ca un specialist la care au apelat pentru a le ajuta copilul se comporta in felul acesta ? Iertati-ma pentru indrazneala de a expune toate acestea dar eu m-am cam saturat de mila publica la care apeleaza cei care gresesc atunci cand sunt descoperiti.

Daniela Macarie

Raspunde #14-1-1 | Daniela Macarie | 10-05-2011

Nu era deloc vorba de mila aici. Si sunt de acord in totalitate cu argumentarea de mai sus. Nu am specificat faptul ca era aproape de pensie ca o scuza, nici vorba, ci de timp efectiv de revizuire a comportamentului si de timp in fatza colectivului de copii. In unitatea unde sunt nu am intalnit decat acest caz (din fericire) de aceea am avut atitudinea corespunzatoare fatza de comportamentul doamnei.




Gabriela Raza

Raspunde #15 | Gabriela Raza | 10-05-2011

Te pup Dani pentru omul bun care esti. Mi s-a pus un nod in gat...pentru situatia de acolo, dar cum ziceai, suntem in echilibru, n-avem altcumva cum :) Te imbratisez pentru ceea ce faci. O sa-ti viu si eu din urma sa lucrez cu copii. Cred ca nimic pe lumea asta nu poate fi mai uman.

Daniela Macarie

Raspunde #15-1 | Daniela Macarie | 10-05-2011

Multumesc, Gabitza! Raspund cu drag la imbratisarea ta...multumesc... :*



Mitix

Raspunde #16 | Mitix | 10-05-2011

Initial am vrut sa incep printr-o serie de epitete, insa asta n-ar fi facut decat sa repet acel impuls primar al Danielei de a ma cobori la nivelul acelei persoane. Din pacate astia mai sunt specialistii care au ramas in tara dupa exodul masiv al brumei de medici, asistenti, cadre medicale in general, pe mana carora suntem nevoiti sa ne incredintam nu numai sanatatea noastra, dar ceea ce este si mai grav, pe a copiilor nostri. De educatie, ce sa mai vorbesc? Ea exista pe ici, pe colo, prin partile esentiale, dar lipseste cu desavarsire. Daca am avea cateva mii de oameni precum Daniela, desigur ca am putea spera sa putem construi ceva impreuna. Insa bunul simt si manierele elegante sunt chestiuni care tin de intelect, iar acesta a ajuns sa fie o resursa mai mult decat deficitara in Romania. Sincer, nu ne ramane decat speranta ca poate generatiile viitoare sa aiba puterea sa aduca din nou bunastarea si zambetul pe buzele romanilor, dar numai cu conditia ca noi sa fim mai cu bagare de seama cand punem stampila pe buletinul de vot. Iar pentru asta, ne lipseste totusi acea parte a intelectualitatii care sa se sacrifice in numele acestui popor obidit si sa intre in viata politica. Este singura noastra speranta.


Paul Adrian Covaci

Raspunde #17 | Paul Adrian Covaci | 11-05-2011

Din pacate viata e tot mai naspa pt toata lumea,fiecare dintre noi cu greutatile lor, la tipul lor.


Camelia

Raspunde #18 | Camelia | 11-05-2011

Un articol interesant pentru educatori si parinti. Cititi-l si luati aminte!


Madalina Geanina Mihu

Raspunde #19 | Madalina Geanina Mihu | 11-05-2011

Mda cam asa se intampla cand ,"doamnele invatatoare/educatoare'' nu-si lasa probleme "la usa'' inainte de a intra intr-o clasa de elevi :)!


Marilena Milcu

Raspunde #20 | Marilena Milcu | 11-05-2011

Desi materialul este, pe alocuri, sub influenta puternica a literaturii (bunii /vs/ raii, educatii /vs/ ne-educatii...etc.) realitatea nu e departe, din pacate. Situatia se amplifica si castiga in plus elemente si aspecte nedorite, pe masura ce copiii cresc ...Bine ca s-a semnalat acest lucru! Dar cati sunt interesati???


Daniel

Raspunde #21 | Daniel | 11-05-2011

Va mai aduceti aminte de ''Fetita cu Chibriturile'' a lui Andersen ? Diferenta nu este foarte mare....ma refer la atitudinea fata de copii. Adevarata prapastie este in timp. Daca actiunea din povestire se intampla in Copenhaga mijlocului de secol 19, incidentul prezentat se petrece in Romania secolului 21. Acesta este decalajul care ne desparte pe noi de lumea civilizata. Incercand sa trecem peste aspectul emotiv, dealtfel total motivat, cred ca trebuie sa ne imaginam ce se va intampla cu acest copil astfel "educat" in viitor. Cum ii va educa la randul lui pe proprii copii si ce atitudine va avea aceasta la maturitate fata de cei mai slabi. "Educatoarea" va avea o surpriza peste vreo 30 de ani cand traversand o trecere de pietoni, o masina mai mai sa o calce iar cea de la volan i se va adresa cu "treci o data hoasca batrana...tu bantui iar moartea te cauta pe acasa". Si niciuna dintre cele doua n-si va mai aduce aminte ca cea de la volan este fetita de astazi iar batrana este educatoarea.


Ban cristian

Raspunde #22 | Ban cristian | 13-07-2011

Un copil nu este prefacut, rau educat, ma bucur ca am plecat din Ro unde copii si mai rau batrinii sint tratati rau, ne batem joc unii de altii chiar daca se munceste pe bani putini nu trebuie sa se comporte asa.


3 2 1 »
Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate