Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Cum sa fac sa imi traiesc si eu viata mea

Daniel Dragne
Domeniu : Alte activitati referitoare la sanatatea umana
Meserie : Bioenergetician
Localitate : Bucuresti / Bucuresti
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Prezentul ne creeaza


Totul incepe aici si acum. Viitorul este aici, trecutul este acum. Tot acest iures „du-te-vino” creeaza confuzie in mintea noastra. Carpe diem! Asta spunem multi dintre noi. Insa cei mai multi uitam ce inseamna a trai aici si acum. Mintea noastra are tendinta de a trai permanent in viitor. De a proiecta, de a analiza, de a calcula. Permanent ne invartim in calculele numerice de a anticipa viitorul. „Daca acum fac lucrul X, in viitor voi obtine rezultatul Y.” Permanent dorim sa cream un viitor probabil, uitand ca mereu vor exista anumite variabile, care nu tin de vointa noastra. 

Traind in viitor, uitam de prezent
Uitam sa apreciem clipele oferite de univers cu scopul cladirii viitorului, dar si trecutului. Tot ceea ce exista este aici si acum. Restul este doar o relativitate iluzorie de care ne lovim permanent. Avem vise si sperante si ne focalizam pe ele. Foarte bine, atat timp cat exista si o actiune concreta in prezent. si ne determina sa fim si sa avem un anumit comportament. Comportamentul se formeaza in urma unei experiente de viata. Insa aceasta experienta este perceputa atunci cand se intampla, adica in momentul prezent. Daca mintea noastra este permanent in trecut sau in viitor, ce comportament rezulta de aici? Suntem constienti de acest comportament rezultat? Este el benefic pentru noi sau devenim niste robotei care nu mai au capacitatea de a isi controla prezentul si urmam un ciclu inertial indus de social? Este un lucru greu sa accepti ca nu te poti controla. Avem tendinta de ne justifica comportamentele eronane, ca si mecanism defensiv, dar numai putini dintre noi sunt dornici de schimbarea acestuia. Cand devenim constienti de el, primul lucru pe care il facem este negarea. „Nu sunt eu responsabil pentru ceea ce mi s-a intamplat. Nu depindea de mine sa fac acel lucru.”Oare? Chiar nu suntem responsabili pentru anumire comportamente care, in marea majoritate, se intorc impotriva noastra? Oare nu suntem noi cei care am facut acea actiune?

Mintea este formata pe experiente trecute
Ne cream arhietipuri de viata care ne controleaza si ne coordoneaza majoritatea actiunilor. Anumite sarcini devin automate. Insa cu trecerea timpului aceste automatisme trebuie revizuite si adaptate la situatia prezenta. Nefacand acest lucru, comportamentul nostru este depasit de situatia nou creata. Nu exista situatii identice ci numai anumite similitudini intre acestea. Insa prin acele mici diferente, situatia devine unica. La fel ca si oamenii, situatiile sunt unice prin context. Diferentele creaza necesarul adaptarii comportamentului. Reusim oare sa il adaptam sau urmarim permanent arhietipul creat? Suntem persoane unice sau suntem robotei care imita ceea ce au invatat, fara sa aduca modificari in „programul” de viata repetitiv? Cand facem acest lucru si nu adaptam, comportamentul nostru tinde spre esec. Esecul duce la dezamagire, dezamagirea la frustrare, frustrarea la furie. Furiosi fiind, capacitatea cognitiva scade si atunci facem lucruri automate (automatismul fiind mecanisme invatate, neadaptate situatie si contextului). Acesta furie duce la o acumulare de tensiune nervoasa. Tensiunea nervoasa este prezenta la nivel neuronal sub forma de energie electrica. Aceasta energie se descarca undeva? Unde oare? Manifestata, aceasta se descarca in “dusmanul imaginar”(poate fi orice persoana care se afla in apropiere, chiar daca aceasta nu are legatura cu situatia). Nedescarcata in exterior, acesta se duce in anumite organe. Prin descarcarile repetate de energie in acel organ, acesta ajunge sa se imbolnaveasca. Asa apare manifestarea psihosomatica. Pentru o intelegere mai usoara, o sa iau cel mai cunoscuta boala si anume ulcerul gastric, pe fond nervos. Majoritatea medicilor spun ca gastrita, pe langa alimentatie, medicatie, este si o urmare a stresului. Cum apare acesta? Stresul elibereaza anumiti hormoni in organism. Acesti hormoni duc la un exces de acid clorhidric si peptine. Mecanismul declansator al ulcerului  face parte din sindromul de reactie postagresiva. In final se produce ruperea echilibrului dintre factorii de aparare ai mucoasei gastroduodenale si agresiunea clorhidropeptoic. Acesta este o forma simpla de a explica banalul proces de formare a ulcerului.

Revenin la subiectul nostru, vreau sa subliniez faptul ca tot ceea ce facem are un efect direct asupra noastra. Nu stiu cati dintre noi suntem constienti de asta si facem si ceva pentru a atenua si a modifica comportamentele, atitudinile si mecanismele de protectie iluzorii pe care le avem. Facand in fiecare zi mici schimbari si adaptari, putem sa beneficiem de prezent.

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Narcisa - Elena Oprescu

Raspunde #1 | Narcisa - Elena Oprescu | 10-12-2012

Frumos articol! Asa este! Cine traieste in trecut sau in viitor, uita sa traiasca de fapt! Singurul lucru pe care il avem cu siguranta este clipa de ACUM! Ziua de azi!Asadar, sa traim azi, ce a fost ieri nu se mai poate schimba, ce va veni nu este in puterea noastra, dar azi poti trai, poti simti, azi poti actiona, doar constientizand clipa de acum, poti crea speranta pt un maine!


Karina

Raspunde #2 | Karina | 10-12-2012

Este important sa ne acceptam trecutul si sa privim cu incredere spre viitor. Acest lucru, din punctul meu de vedere, inseamna a invata din greselile trecutului pentru a nu le face in prezent pentru a nu aduce un esec in viitor (sau cel putin sa nu avem parte de acelasi esec. Stiti cum e zicala aia: trebuie sa fii nebun sa speri la un rezultat diferit daca faci aceleasi greseli). Prin urmare eu nu sunt de acord cu zicala Carpe Diem si atat. Trebuie sa ai un anumit echilibru, pana la urma azi nu poti uita de cine ai fost ieri si azi sa fii fara sa tii cont de maine. Este frumos in teorie, in metafora dar pus in practica nu ii poti cere asta celui care isi dramuieste banii pt fiecare zi a lunii pentru a nu muri de foame cu o zi inainte de salariu.


Cristina

Raspunde #3 | Cristina | 10-12-2012

Foarte interesant articolul! Cu un singur lucru nu sunt de acord ca o generalizare. Poate nu am dreptate si ascund vreo forma de negare dar faptul de a-ti asuma ca greseala personala chiar tot ce ti se intampla cred ca ar duce la o depresie grava. Cand constientizezi ca nu ai facut ceea ce trebuia si vrei sa schimbi da, este normal dar cam atat.

Daniel Dragne

Raspunde #3-1 | Daniel Dragne | 17-12-2012

A nu se confunda asumarea greselilor cu "culpa". Culpa acumulata duce catre o tulburare depresiva. Insa nu este singurul element. Ca sa ajungi la o tulburare depresiva sunt necesari mult mai multi factori. Eu personal cred ca se foloseste mult prea des si prea usor termenul de "depresie". Asumarea greselilor este diferita. Daca iti asumi ceva nu inseamna ca simti si culpa. Una dintre lucrurile care ne definesc maturitate este ASUMAREA. Gasind permanent un "vinovat exterior" ne determina o reactie de fuga, aparare.



Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate