Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Autismul, abordat din interior cu metode exterioare

Berceanu Monica
Domeniu : Activitati de asistenta medicala specializata
Meserie : Psihopedagog
Localitate : Bucuresti / Bucuresti
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Copilul trebuie (si merita tratat) ca un copil


Autismul este o tulburare pervaziva (globala) de dezvoltare, afectand capacitatea de interactiune sociala sau de comunicare verbala si non-verbala. Nu sunt insa indeplinite toate criteriile pentru a fi catalogat drept tulburare specifica globala de dezvoltare. 

Din nefericire, atunci cand tratam autismul, tendinta este de a-l aborda dintr-o perspectiva care tine de exterior, iar nu de interior, de unde se naste, de fapt. Acest lucru inseamna ca persoana cu autism prezinta dificultati in aria sociala si de exprimare, probleme care tin de modalitatea de a-si exprima sentimente si trairi, dorinte si dezaprobari. Prin urmare, tendinta noastra poate fi aceea de a incerca sa tratam problema, fara sa tinem cont de motivul pentru care a aparut, adica exact de incapacitatea de a exprima neputintele.
 
De aceea, demersul recuperarii trebuie facut in sens invers. Intram in lumea copilului, nu ne aratam superioritatea aducandu-l pe el in lumea noastra, obligandu-l sa iasa din sfera sa launtrica.

Ganditi-va ca intalniti pentru prima data o persoana, asteptand sa platiti factura telefonica. Cum v-ati simti daca aceasta persoana ar sari la gatul dvs, v-ar imbratisa, v-ar pune sa o ajutati sa isi stranga de jos dosarele care i-au cazut, v-ar povesti apoi ce a facut la serviciu si v-ar obliga sa ii povestiti cum a fost viata dvs?
Cam asa se simte un copil cu autism cand noi actionam din exterior pentru a-l recupera.
Spun CAM ASA, pentru ca nu este chiar asa, ci mult mai greu si mai frustrant. Pentru ca noi avem capacitatea de a ne exprima dorintele, emotiile. Si nu doar capacitatea, ci si puterea.

Prin urmare, abordarea corecta este prin a-l lasa pe copil sa se acomodeze cu mediul - persoanele noi, sa aleaga el momentul in care sa interactioneze. Pentru aceasta, aveti nevoie sa il atrageti spre dvs. Acest lucru se realizeaza printr-un joc (incepeti sa va jucati ceva, sa cantati, etc) sau prin a-i oferi obiecte/duclciuri care ii plac. In clipa in care va fi interesat de ceea ce aveti, va dori sa vi se alature.

Daca ati reusit sa il atrageti, continuati sa va jucati fara a-i adresa cereri. Va fi nevoie de timp pentru a prinde incredere, iar dvs aveti nevoie de un copil care sa fie independent si fericit, nu doar de un copil responsiv, care asculta comenzile si le executa.

In ceea ce priveste comportamentul, daca vrem sa ajutam un copil sa nu mai muste, solutia  este a analiza  de ce a ajuns la acest comportament. Daca interiorul este descoperit, exteriorul va veni in ajutor printr-o abordare care sa-i previna acest comportament. In acest caz, abordarea este urmatoarea: aplicati o consecinta compatibila cu comportamentul manifestat: daca a muscat pentru ca sarcina pe care i-ati dat-o a fost prea grea, diminuati cerinta. Daca a muscat pentru  s-a terminat pauza, pregati-l inainte: „te mai joci putin, apoi vom face x!” si lucrati pe prevenire. De asemenea, cand copilul renunta sa muste intr-o situatie in care stiti ca musca de obicei, recompensati-l foarte puternic. Ar fi foarte util sa pastrati anumite recompense foarte motivante pentru el, pe care sa le folositi doar pentru comportament.

De asemenea, solutia nu este de a-i da doar medicamente, crezand ca asa va disparea problema. Tratam si cauza, nu doar efectul. Acest lucru se realizeaza prin terapie comportamentala (educatie speciala). Terapia care a dat cele mai bune rezultate in cazul copiilor cu autism este ABA. (analiza comportamentala aplicata).

De ce nu ajuta numai medicatia?
Pentru ca medicatia „rezolva” BOALA. Iar autismul nu este boala. Nici macar una psihica. Este o tulburare.                                                                                                                      Boala psihica o are ca forma de tratament principal pe cea psihiatrica. Tulburarea pervaziva are ca forma de tratament principal educatia speciala. Terapia. Care se bazeaza pe principiul :”Azi seman, o sa culeg roadele!” (observati ca aceasta afirmatie nu implica referire la timp si/sau cantitate).

„Cand?” vor intreba multi. In special parintii. Din pacate, acest raspuns nu vi-l poate oferi nimeni. Nici garanta.
Un raspuns de: „La anul!” (intr-un an, in 2, etc) este egal cu a raspunde unui om care seamana 1 hectar de pamant si care intreaba „Cand voi culege roadele?” „LA ANUL!” Asta este o supozitie, cine va poate garanta succesul? Daca va fi seceta? Daca nu veti putea sa mai suportati financiar plata celor care munesc pamantul, sau daca nu veti mai vrea sa faceti asta? Motive pot fi nenumarate.

Prin urmare, cel ce v-a dat acest raspuns ar trebui tras la raspundere. Si pe buna dreptate.

La fel si in cazul copilului dvs. Cum poti garanta ceva, bazandu-te pe supozitii? Sau pe increderea ca acest copil va lucra 8 ore pe zi la cel mai inalt nivel posibil, cu cei mai buni terapeuti, cu o implicare 100% a familiei, etc?

Recuperarea copilului cu autism depinde de calitatea si cantitatea orelor investite in educatia sa si  implicarea totala a parintilor. Terapia nu inseamna 8 ore pe zi de stat in casa, la masuta de lucru, ci interventie pe toate palierele vietii copilului: social, cognitiv, comunicare, motor, si in toate mediile. (parc, gradinita, scoala, la bunici, vacanta, etc)

Prin urmare, copilul trebuie (si merita tratat) ca un copil, cu intreaga lui lume interioara. Pe care, cel mult, putem sa il ajutam sa o exteriorizeze.

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Giuroiu Alexandru

Raspunde #1 | Giuroiu Alexandru | 05-07-2012

Foarte interesant, nu numai pentru cei care au de aface cu copii cu autism, ci si in general pentru cei care se ocupa de educatia unui copil. Acest lucru necesita multa atentie, rabdare si analizat motivul unei anumite reactii, si nu reactia in sine. Noi, parintii, avem multe de invatat din acest articol!

Monica Berceanu

Raspunde #1-1 | Monica Berceanu | 05-07-2012

Multumesc si ma bucur ca va pot fi de folos. Cu mare drag va pot raspunde intrebarilor legate de educatia si comportamentul problema ale copiilor tipici.



Ramona

Raspunde #2 | Ramona | 18-07-2012

Interesanta perspectiva...si absolut normala...am impresia ca, totusi, aceste metode nu sunt o regula...


Vera

Raspunde #3 | Vera | 18-07-2012

Am citit pe site-ul dedicat acestei afectiuni din Romania cateva statistici care spun ca autismul nu este chiar asa de rar cum ne-am inchipui...(autismul se întalneste mai des decat sindromul Down sau paralizia cerebrala, de ex.). In întreaga lume 5 din 10.000 de persoane au “autism clasic”, “autismul lui Kanner”, iar aproximativ 20 din 10.000 de persoane au tulburări din cadrul întregului spectru al autismului:(


Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate