Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Artistul ca 'spectator angajat'

Martin Aurora
Domeniu : Activitati ale altor organizatii n.c.a.
Meserie : Sef birou, serviciu relatii internationale
Localitate : Bucuresti / Bucuresti
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Artistul interpret


artistul-ca-spectator-angajatDaca au existat vremuri in care muzica se asculta numai in salile de concert si publicul, limitat ca numar, era destul de initiat pentru a distinge nuante si fineturi de interpretare, astazi auzul spectatorului este zilnic invadat de muzica in masina, in troleibuz, in timp ce isi face cumparaturile, in fast food sau chiar in toaleta. Genul acesta de muzica la indemana, devenind un fundal al activitatilor obisnuite, a inceput sa modifice capacitatea cerebrala a omului contemporan de a se concentra exclusiv asupra unei auditii. In consecinta, coborarea muzicii din sublim in profan a dus, de-a lungul timpului, la o salbaticire, la o abrutizare a perceptiei auditive, care ar trebui reimblinzita si remodelata, in spiritul valorilor inalte, astfel incat invazia agresiva a cotidianului sa nu izoleze intr-un colt al istoriei secole de revelare a frumosului in forme absolute.

Vorbind despre muzica clasica, sta pe umerii artistului interpret intreaga povara de a cotrobai prin cuferele omenirii, de a scoate la lumina comori ascunse, de a le lustrui, de a le da un suflu nou si de a zabovi asupra lor, pana cand, prezentandu-le semenilor, acestia sa ajunga sa se opreasca din agitatia cotidiana, sa uite de ea si de sine, sa se mire, sa le indrageasca si sa-si doreasca sa le aiba aproape, acceptandu-le ca parte din viata lor.

In mod obisnuit, artistul interpret este perceput ca un mijlocitor intre opera unui creator de muzica si spectator, un mijlocitor care isi asuma rolul de creator de viziune asupra unui produs artistic. Jocul de perspective face, insa, ca acest statut, aparent secundar, in raportarea la produsul artistic in sine, sa se modifice fundamental, in raportarea la public.

Alexandru Tomescu este artistul interpret care, raportandu-se la creatia artistica si la trecut, si-a asumat rolul de element dinamizator in procesul de re-creare a unei bucati muzicale, dar, mai mult decat atat, raportandu-se la public si la prezent, a devenit artistul constient, care a inteles criza receptarii muzicii clasice; a inteles ca publicul predilect in salile de concerte este publicul trecut de o anumita varsta, ceea ce, in termeni de sociologie culturala ar echivala cu o scadere progresiv demografica a spectatorilor. Constientizarea unui astfel de fenomen deviant, din punct de vedere socio cultural, il determina pe artist sa se simta responsabil de educarea publicului tanar in aceasta directie si de flexibilizarea granitelor dintre spatiul deschis al scenei sociale si spatiul limitat al turnului sau de fildes. De aceea, el renunta la postura statica, intrucatva inaccesibila, a artistului de pe scena, in favoarea implicarii active in treburile cetatii, prin generarea unor proiecte culturale cu valente educative, directionate cu precadere catre tineri, dar sustinute, incurajate si apreciate deopotriva de cetateni romani de toate varstele. 

Experimentul Muzeul National de Arta
Un astfel de experiment a avut loc in sala Auditorium a Muzeului National de Arta a Romaniei, in cadrul proiectului Balkan Modernism, sustinut de 'Programul Cultura 2007 - 2013 al Uniunii Europene'. Expozitia itineranta, care surprinde, in 120 de lucrari, 'Ipostaze ale modernismului - pictura in Bulgaria, Grecia, Romania, 1910 - 1940' reprezinta, in sine, o incercare de valorizare a unor opere de arta nationale, in context regional balcanic, permitand accesul la cunoasterea unor creatii moderniste nu tocmai familiare publicului larg si facilitand circulatia valorilor.

Noutatea experimentului pus la cale de conducerea Muzeului National de Arta a Romaniei, violonistul Alexandru Tomescu si pianistul Horia Mihail, extrage modernismul dintr-o epoca istorica bine determinata si il aduce aproape de noi, jongland cu limitele dintre traditie si inovatie. Tehnica moderna serveste drept suport pentru familiarizarea spectatorului cu anumite lucrari din expozitie prezentate pe scena in proiectie video si selectate chiar de catre cei doi artisti. Tot ei si-au ales un repertoriu national si international, cu piese compuse in perioada modernista, care sa acompanieze ilustrarile intr-o maniera aproape simbolista de a crea corespondente. Fragmente din 'Balada' lui George Enescu, din 'Dansurile romanesti' ale lui Bela Bartok, din 'Suita italiana' a lui Igor Stravinski si din 'Sonata' lui Ravel si-au gasit astfel scurt popas in cate un tablou, in care fie invazia scenelor de viata obisnuita si a aglomeratiei de personaje si de culori au condus spectatorul treptat, din realul concret catre lumea artei, fie tusele suave, pastelate, aproape impresioniste l-au proiectat in sfera diafana a unui spatiu de vis, fie l-au coborat treptat in universul uman, pentru a-l pregati sa se intoarca in realitatea cotidiana. Ca experienta sa fie completa, fiecare tablou si fiecare piesa au fost prezentate de Alexandru Tomescu, in context socio-cultural, anecdotic sau in registrul emotiilor profunde, asa incat sunetul si armonia, culoarea si forma, cuvantul si informatia s-au contopit intr-o sinestezie totala.

Multa lume vine la mine si ma intreaba ce vad, ce simt atunci cind interpretez o piesa - isi incepe artistul marturisirea, deschizand spectatorului accesul catre lumea sa interioara.

Alternand vorbirea si vioara, Alexandru Tomescu vine in intampinarea publicului, se aseaza batraneste alaturi de el si incepe sa-i vorbeasca liber, relaxand astfel atmosfera, de obicei sobra, din salile de concert, si ajutandu-l sa se simta confortabil. Dand la o parte barierele dintre cele doua universuri, el vorbeste deschis despre modul sau de a gandi, de a simti si de a transpune in imagini piese muzicale.

Artistul se vrea Calauza care isi conduce rabdator spectatorii pe un traseu initiatic de el stiut. Experienta de natura tarkovskiana nu ii da ragazul spectatorului sa bajbaie, sa ratacesca prea mult pe drumul intelegerii, pentru ca artistul interpret il invata cum sa priveasca, ce sa vada, cat sa perceapa, unde sa ajunga, dar nu si cand sa se opreasca, intrucat aventura cunoasterii, odata starnita, isi continua efervescenta in tumultul spiritual al celui initiat, multa vreme dupa iesirea din sala de concert.

devine, astfel, 'un pedagog de scoala noua', iar arta - un act didactic asumat. Intocmai ca un dascal cu experienta, tanarul artist se simte responsabil de incredintarea cat mai onesta a esentei si a esentelor creatiilor artistice interpretate. De aceea, in ecuatia de comunicare Emitator - Mesaj - Receptor, el se dedubleaza in rolul sau de Emitator si se alatura prietenos Receptorului, pentru a-l invata sa primeasca Mesajul artistic.

Cu siguranta, toti spectatorii stiau ca vad si asculta un Stradivarius, dar tonul firesc al artistului, limbajul accesibil, informatiile transmise si mai ales interactiunea dintre artist si sala au facut ca faptul in sine sa devina secundar.
Un Tomescu si un Stradivarius

In felul acesta, spectatorul nu a iesit din sala numai cu satisfactia, pe alocuri suspecta de snobism, de a se fi aflat in preajma unui Stradivarius, ci cu fascinatia de a se fi apropiat de un artist cu o personalitate si o deschidere uluitoare si cu dorinta de a se apropia mai mult de muzica clasica.

Astfel, intentia marturisita a artistului de a populariza muzica clasica, de a-i face pe oameni sa inteleaga faptul ca acest gen de muzica nu se adreseaza numai unei paturi elitiste sau unor specialisti, ci poate fi accesibila, pentru ca 'este pentru toata lumea', se materializeaza treptat. Turneele sale in tara, concertele in scoli, in licee obisnuite, in case de cultura aproape parasite, discutiile firesti cu copiii, cu adolescentii, cu studentii il definesc nu numai ca pe un artist complex, dar mai ales ca pe un formator de opinie pentru noua generatie, un formator de opinie din tagma lui Titu Maiorescu. La fel ca acesta, dupa ce a studiat in strainatate, a venit in tara cu hotararea ca, prin arta, energia si proiectele lui, sa schimbe in bine societatea romaneasca (si insista sa se spuna ca a venit din nevoia de a veni in tara, si nu ca s-a intors, nevoit sa se intoarca!).

Pe cand multi tineri romani, dezamagiti de realitatile interne, abia asteapta sa plece din tara, el a venit sa demonstreze ca vointa si constiinta valorii de sine sunt instrumente suficient de puternice in stradania de a schimba ceva in societate. In ciuda dificultatilor inerente inceputului, optimismul lui incepe sa dea roade. Multe dintre actiunile sale sunt, atat pentru artist, cat si pentru societatea romaneasca, experimente care, prin caracterul novator, starnesc interesul, curiozitatea si, in final, isi dovedesc puterea de a produce schimbari la nivelul unor mecanisme sociale intepenite. Implicarea sa in campanii sociale - strangerea de fonduri pentru Asociatia Nevazatorilor din Romania, campania de salvare a patrimoniului construit 'Omul darama locul' cu recitalul 'Requiem pentru o casa' - si colaborarea cu societatea civila in proiecte care vizeaza dezvoltarea durabila demonstreaza ca Alexandru Tomescu nu este doar un artist desavarsit, ci, mai mult decat atat, este, in terminologia lui Raymond Aron, un spectator angajat, pe care il preocupa, pe termen lung, insanatosirea societatii din care face parte.

Pentru multi romani, numele lui Alexandru Tomescu este asociat cu vioara Stradivarius, ca si cum doar un instrument valoros ar conferi valoare artistului. Este o perceptie primara, de a judeca omul in paradigma lui a avea, si nu in paradigma lui a fi, o perceptie specifica inca societatii romanesti iesite dintr-un comunism care anihila individul.

Prin tot ceea ce face, Alexandru Tomescu demonstreaza ca artistul si vioara sunt un tot unitar pe scena. In arena sociala, insa, artistul devine o voce distincta, iar ceea ce o face sa fie distincta este tocmai faptul ca ii pasa; ii pasa si vrea sa-i invete si pe altii sa le pese.

In acest sens, un Stradivarius din patrimoniul national este valoarea adaugata care ne ajuta sa constientizam ca, in patrimoniul personalitatilor culturale romanesi, avem deja un Tomescu. 

Iata marturia unui spectator data dupa concertul lui Alexandru Tomescu: Ceea ce am auzit in aceasta seara a depasit cu mult o lucrare de muzica de camera: exista natural o energie captivanta in fiecare nota, fiecare schimbare de arcus, privire intre cei doi, nu mai era o vioara si un violoncel, era muzica in stare pura, un unison ce iti umplea sufletul de bucurie si ochii de lacrimi! Am vazut priviri pline de durere, de pasiune, de verva, o energie angelica si demonica in acelasi timp, cand calda, cand animalica, un limbaj al privirilor ce determina fiecare nota, fiecare trecere, fiecare schimbare armonica, melodica, timbrala, totul era conexiune, nici un cuvant, doar energie, doar priviri, doar ceea ce nu-ti ofera nici sutele de ore de repetitie si nici toate diplomele de masterclass. E dincolo de studiul de zi cu zi, este acea placere de a canta cu anumite persoane, cand n-ai nevoie de cuvinte, doar de muzica, in rest, totul vine de la sine!

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Mallecourt Lionel

Raspunde #1 | Mallecourt Lionel | 16-12-2011

Exista un citat care mi place mie : Daca ma-ati intrebati ce am de gand sa fac in aceasta lume, eu, un artist as raspunde: sa traiesc din plin! - Emile Zola. Cred ca spune tot! ;)


Alin

Raspunde #2 | Alin | 16-12-2011

Nu prea conteaza pentru mine, ca artist, cum cred altii ca imi realizez lucrarile. Daca unii cred ca prin noroc, e in regula; daca altii cred ca prin talent iarasi e in regula...

Teodora

Raspunde #2-1 | Teodora | 16-12-2011

Pai da! esti un artist, nu critic de arta. :))



Paul

Raspunde #3 | Paul | 16-12-2011

Legat de lumea sa interioara...evitati sa etichetati si sa explicati prea mult lucrarile voastre, altfel veti risipi misterul pe care altii il vad in lucrarile voastre.

Alin

Raspunde #3-1 | Alin | 16-12-2011

De acord cu tine Paul, privitorului trebuie sa descopere si sa interpreteze lucrarile prin el insusi. Trebuie sa lasam o usa deschisa unde audienta noastra sa poata sa ne privim lucrarile in diferite feluri.



Ciuca Cosmina

Raspunde #4 | Ciuca Cosmina | 18-12-2011

si eu as veni sa completez cu ceaa ce Oana Pellea spunea la un moment dat: este extraordinar curajul de a fi TU si de a-ti trai emotiile! Vorbim despre descoprire...descoperirea Sinelui...Noi, oamenii, suntem adevarate minunatii daca ne acordam timp sa facem cunostinta cu noi insine :)


Staniloiu Ioana

Raspunde #5 | Staniloiu Ioana | 15-11-2012

"Ars longa,vita brevis"!


Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate