A invata sa gusti un vin este o aventura
Incepand cu acest material incercam sa patrundem tainele vinului… destul de fascinant si interesant, dar pentru multi o imensa necunoscuta. Daca vorbesti cu cineva despre vin, iti va spune, invariabil, ca vinul in care are incredere este acela pe care il face el sau pe care il ia din beciul cuiva cunoscut. Eu am vinul meu, dom´le, da´ acum am ramas fara si d-aia iau de la dumneavoastra… N-am incredere, ca cine stie ce prostii baga astia in el ! Cam asa patesc cu destul de multi clienti care mi-au trecut pragul cramelor. Iar asta pentru ca oamenii si-au pierdut increderea in marii producatori de vin… Si, de multe ori, le dau dreptate in aceasta privinta ! De cate ori nu vi s-a intamplat sa luati un vin de pe raft din hypermarketul ‘X’, sa zicem, si acelasi vin de pe raft din hypermarketul ‘Y’ si sa constatati ca difera la gust? Veti spune ca erau ani diferiti… Nu… vorbim despre acelasi producator, acelasi an de recolta, acelasi soi… Sunt sigur ca vi s-a intamplat acest lucru… Si uite-asa rasare samanta neincrederii…Povestile despre falsificarea vinului incep cam odata cu celebrul Bachus al anilor ‘80, in jurul careia s-au tesut destule povesti despre cum contrafacea el vinurile, si continua si astazi : vinuri care-si schimba culoarea… care fac depuneri… care au gust de medicament, s.a.m.d.
Eu despre Stefanescu am auzit o poveste extrem de interesanta de la un domn venerabil, care, client fiind, mi-a soptit intr-o zi cand eram doar noi in magazin : Domnu’ Musat, va spun eu cum a fost, ca am fost oarecum implicat in cazul asta. Eram in securitate pe atunci… L-au terminat, domnule, nu pentru ca falsifica vinurile, ci pentru ca se facuse o filiera intreaga cu vin ‘la negru’. Stii dom’le ca vinul se tine pe stoc in grade alcoolice si nu in litri, iar multi cramagii care aveau productie buna, cu vinuri tari, raportau un vin mai slab alcoolic. Daca aveau un vin la 14 grade, il raportau la 13, apoi lua din el, sa zicem cateva mii de litri, puneau apa in loc pana ajungea la taria de 13. Vinul ala trebuia scapat repede de el… si se facuse filiera in jurul lui Bachus… pai d’aia stie lumea ca avea vin bun ! Ca era bun ! Comunistii au lansat chestia cu falsificatul, ca sa justifice mazilirea lui… de fapt, asta a fost… El vindea plusurile din gestiunea multor cramagii…
M-am gandit sa amintesc aceasta poveste pentru ca mi s-a parut interesanta si destul de credibila. Astept si de la voi povesti asemanatoare… si sa stiti ca un vin bun se vinde cu o poveste buna si se bea tot la o vorba lunga!
Revenind…
Vinul facut acasa se spune ca este ‘curat’. Ala din combinat… baga aia cine stie ce chimicale in el ! Iar o perceptie falsa ! (Cand spun asta ma gandesc la combinatele si vinificatorii care respecta vinul) Pai, nu da si taranul o stropeala la vie ? Nu arde el un fitil de pucioasa (sulf) in butoi ? Si asta inseamna ca baga chimicale in vin ? Nu. Il protejeaza ! Vinul este un organism viu care evolueaza. Si trebuie protejat. Metabisulfitul ramane momentan singurul compus chimic care ajuta la protejarea vinului. In dozajele normale nu are efecte secundare, insa daca simtiti senzatie puternica de sete dupa ce-ati tras un sprit cu prietenii sau daca simtiti o arsura pe gat, cum se spune, atunci vinul acela avea sulf in exces ! Studii recente arata ca nedozarea corespunzatoare a sulfului in vin da si durerea de cap, prin faptul ca acest exces afecteaza terminatii nervoase ale creierului. Ce inseamna sulf in exces : un vin cu posibile defecte, ori vin slab si foarte expus deprecierii… Ar trebui sa va feriti de vinurile care genereaza astfel de simptome.
Vinul de tara nu va reusi, oricat de mult ar vrea producatorul de rand, sa obtina aromele si gustul vinului atent prelucrat de catre un specialist. El va scoate un vin placut, daca are ceva experienta, dar fara un ‘nas’ sau gust spectaculos. Asa ca sfatul meu este sa va cautati un producator de incredere, si sa consumati cu placere un vin de calitate.
Nu uitati insa ca vinul este un aliment ! Trebuie consumat si pastrat ca atare… Si cum orice exces in alimentatie da reactii adverse, la fel se va intampla si cu vinul. Se spune ca pentru a te bucura pe deplin de calitatile si beneficiile unui vin nu trebuie sa consumi mai mult de 500-600 ml de vin pe zi. Luat ca si medicament exista o formula care spune ca pentru o persoana de 70kg se recomanda 157 ml vin rosu/zi. Facand regula de 3 simpla, punand in locul celor 70kg greutatea dvs, aflati cam cat vin rosiu trebuie sa consumatI zilnic, ca si medicament. De ce vin rosu ? Asta intr-un viitor material…
Si-asa v-am purtat de colo-colo vorbind ba despre vin… ba despre povesti…
Imi va fi mai usor cand vom incepe sa interactionam.
Cine a zis ca e usor sa selectezi tipurile de vin, sa cunosti regulile de depozitare si, foarte important, sa patrunzi taina degustarii?
Degustarea
A invata sa gusti un vin este o aventura in care iti arunci in valtoare toate simturile. Il apreciezi din priviri taioase, iti apropii nasul amusinand esenta si o duci pana hat, in cortexul prefrontal, cel responsabil cu senzatiile, apoi il scoti afara avand grija sa-l treci prin matricea proprie unde-si va lasa amprenta doar pana la urmatoarea amusinare. Din pacate te afli in stadiu in care poti adulmeca mii de arome unice, fiecare diferita in felul ei, insa deocamdata perceptia ta este limitata la dulce, sarat, amar, acru si derivatiile de rigoare: acrisor, amarui.
L-ai turnat deja intr-un pahar cu circumferinta generoasa si l-ai agitat barbateste prin miscari circulare, aratandu-i ca-i esti stapan pana la ultima picatura. Dupa aceea, sunt mari sanse sa preia puterea. Dar pana atunci uita-te bine la culoare si la claritate. Ridica paharul in aer si aseaza-l in dreptul unui servet alb imaculat. Culoarea lui ti se va devalui in toata splendoarea. Este vin rosu? Asta inseamna ca poti avea in fata ochilor nuante mirifice de rubin, purpuriu, maro-roscat, granat, caramiziu… toate clare si puternice, tonuri virile, care dezleaga limba dar pateaza pana la esenta tesatura.
Este vin alb? Atunci e limpede si luminos precum raul de la munte in care se odihnesc raze de soare. Ai in pahar licoare galbuie, galben spic de grau, ambra si chihlimbar, galben rece cu accente verzui, maro auriu. Priveste-l in continuare. Cat de opac este vinul din paharul tau? Este apos, intunecat, tulbure, translucid, te oboseste culoarea? Te plictiseste? Poti vedea prin el? Are sedimente? Uita-te bine si cu atentie!
Un vin rosu ceva mai vechi va avea cateva sclipiri de nuante portocalii la intalnirea cu paharul. Vinurile noi, nu. Vinurile albe vechi sunt mai intunecate decat cele tinere, chiar daca avem de-a face cu doua soiuri identice. Cel batran este mai intelept si mai bronzat decat cel tanar.
Simtul nostru olfactic este primordial in critica si analiza unui pahar cu vin. Pentru ca licoarea sa faca o buna impresie trebuie tratata si respectata ca atare. Rotiti in ritm circular lichidul timp de 10-15 secunde. Acest lucru ajuta vaporizarea alcoolului si eliberarea aromelor naturale. Apoi, apropiati nasul de marginea paharului si inspirati un damf scurt, pentru o prima impresie. Atentie! Nu aspirati cu toata puterea aerul din pahar. Repetati actiunea de data aceasta mai puternic. Care e prima impresie? Simti miros de stejar, fructe, flori, vanilie, prune uscate, citrice? Se agita apoi din nou paharul pentru ca aromele sa se amestece si se adulmeca cu mult curaj. De data asta portile ferecate ale simturilor ne arata care este calea pe care trebuie s-o luam in cautarea vinului perfect. Aroma care ne strabate narile este un excelent indicator pentru calitatea si caracteristicile vinului.
In lectura urmatoare deslusim o noua taina… cea a gustului.
Raspunde #1 | Alexandru | 29-04-2011
Romanul nu va fi niciodata un etnofil inascut ci un individ bautor de vin de tara un vin de calitate inferioara un individ care dupa ce consume un ulcior sordid de vin isi sterge gura cu maneca camasii! Asta e natiunea ce canva a fost dacica!
Raspunde #2 | Iulian | 29-04-2011
Un vin rosu excelent merge la o masa bogata. Cabernet Sauvignon se bea cand mananci carne buna, precum rata, vita picanta, iepure, carnati, sau rinichi. De asemenea, merge si la o masa de branzaturi aspre. ;)
Raspunde #3 | Higgs | 29-04-2011
Noi servim vin cand mergem in oras, dar si acasa. Ieri am ramas in pana cand sa cumpar vinul pentru miel, pana la urma am luat ce era in sales, un vin australian destul de usor.
Raspunde #4 | Lidya | 29-04-2011
Eu nu ma prea pricep la vinuri, insa bem destul de mult vin, ne place mai ales cel rosu, sec, dar mie-mi place cateodata sa beau si alb. Astept lectura urmatoare Eugen, multumim! :*
Raspunde #5 | Diana | 29-04-2011
Am fost si la 2 degustari, dintre care una in Elvetia, si mi-a facut placere... E foarte amuzant cand gusti din pahar ca nu-ti dai nicidecum seama ce arome sunt acolo, le constientizezi numai ascultand explicatiile somelierului. :)
Raspunde #6 | Paul | 29-04-2011
E adevarat ca de regula, atunci cand se beau mai multe tipuri de vin la o masa, se incepe cu vinurile albe si se termina cu cele rosii, se incepe cu cele mai slabe si se termina cu cele mai tari, se beau cele mai tinere la inceput si se termina cu vinurile vechi???
Raspunde #7 | Narcisa - Elena Oprescu | 29-04-2011
Interesant articolul tau...foarte frumos! Cu siguranta marii producatori de vinuri cunosc multe taine...bunicii mei erau viticultori si strabunicii la fel, toata lumea din zona Dragasani facea vin odata..e multe de-atunci! Imi aduc aminte ca ne trezeam dimineata in zori sa mergem sa lucram la vie. Nu intelegeam de ce trebuia sa ne trezim inainte de rasaritul soarelui ca sa ajungem la sapte dimineata pe creasta dealului. Ma intrebam si ma enervam "oare de ce tocmai aici sus au cocotat via, nu puteau sa o sadeasca langa casa, aproape ca toata lumea"? Toate viile bunicilor erau risipite pe dealuri, in satul nostru si in satele vecine..spunea bunicul "via trebuie mangaiata de soare..pe toate partile", "pamantul asta-i bun de vie, astalalt nu-i bun...etc". Pesemne stia bunicul ce spunea. Avea un cult al sau cu via. Alegea cu grija terenul, avea grija de butuci, altoia soiuri, sapatul si prasitul se faceau cu grija, nu era voie sa atingi strugurii verzi cu sapa, atunci cand erau acoperiti de un fel de albeata..ca o bruma "cica, sa nu le strice gustul si dulceata...plivitul era mereu la timp ca si culesul". Era o vreme anume cand trebuiau culesi strugurii, iar el stia din "ochi" cate vedre de vin o sa iasa..ce culoare va avea in final, ce gust. Tin minte ca facea un vin negru, tare, atat de parfumat si catifelat..mai la sfarsit, cand beai, se simtea un fel de intepatura. Foarte subtila..iar canile ramaneau patate-n mov inchis. Noi eram copii si furam must si vin pe-ascuns..dar nu ne-a durut capul niciodata de la vin...nu beam mult..dar nimanui nu i-a fost rau de la vinul bunicului meu. Alegea cu grija lemnele pt butoaie, trebuia un pom anume, un soi anume, avea locul sau de depozitare, oparea butoiele cu apa fierbinte si punea plante inauntru..apoi miroseau divin. Beciul sau era la loc racoros si cine era poftit inauntru degusta cate putin "asta e nou, acesta e de acum doi ani...apoi tin minte niste damigene imbracate in salcie impletita...le smolea si le ingropa in pamant..". Secretele bunicului au murit odata cu el....Nu sunt o bautoare de vin "inraita"..dar vinul pt mine a ramas in suflet ca o mostenire din strabuni. N-am studii si calificare in domeniu, dar dupa culoare, buchet si consistenta ghicesc un vin bun. Tin minte ca in Italia, mai exact in Tuscania, la masa unui conte am servit un vin ca al bunicului din podgoria contelui Porcci...m-a servit chir contele..si vorbea despre vie si pamant ca de comorile nepretuite. A face un vin bun e o arta, e nevoie de pasiune si mestesug! Poate candva...voi reda viata viilor uitate.