Ponturi pentru productia de rosii
Tomatele sunt originare din Peru si multa vreme, atat in Europa de Nord cat si in America, ele au fost considerate otravitoare, cultivandu-se numai ca plante ornamentale. Abia in anul 1778 au fost introduse intr-un catalog de plante legumicole. Astazi, sunt considerate „reginele legumelor”, reusind sa fie cele mai comercializate legume.Fructele au un continut ridicat in vitamine, saruri minerale, aminoacizi, substanta uscata. Continutuul ridicat in vitaminele A, B si C al sucului proaspat il face foarte apreciat in bolile reumatismale; rosiile crude asigura o buna digestie, au rol alcalinizant, hidrateaza organismul.
Din punct de vedere botanic, tomatele sunt plante anuale, cu o perioada de vegetatie de 100-130 zile, in conditiile tarii noastre, insa in locul de origine se comporta ca plante perene.
Tomatele sunt plante termofile, care necesita pentru germinarea semintelor o temperatura minima de 8-10ºC, iar temperatura optima este de 20-25ºC. Temperatura aerului trebuie sa fie diferita intre noapte si zi. Temperatura nocturna trebuie sa fie cu circa 5-6ºC mai scazuta decat ziua. La o temperatura mai mare de 15-17ºC noaptea are loc alungirea plantelor, prima inflorescenta aparand dupa un numar mai mare de frunze.
Lumina influenteaza intensitatea fotosintezei, de aceea locul de plantare ales trebuie sa permita patrunderea unei cantitati suficiente de lumina la nivelul intregii plante. Apa este indispensabila, in vederea asigurarii unor productii mari si de calitate. Excesul de apa provoaca caderea florilor si o crestere superficiala a radacinilor. Solul trebuie sa fie afanat, bogat in substante hranitoare, cu continut ridicar in humus, permeabile la apa si aer.
Pentru a avea o productie timpurie de tomate, se recomanda plantarea de rasaduri. Rasadurile se produc in rasadnite (sau in pahare de plastic) cu incalzire biologica (avand in compozitie gunoi de grajd, iar pentru pahare, se poate folosi doar turba) semanatul executandu-se intre 20 februarie-1 martie. Suprafata de semanat: pentru 1m² se obtin 1500 fire. Plantarea in camp se executa dupa trecerea pericolului brumelor tarzii de primavara (dupa 20 aprilie- 1mai).
Cu o zi inainte de plantare, se uda rasadurile. Pe teren modelat (prin brazde) schema de plantare este de 60 cm intre randuri si 25-30 cm intre plante pe rand, iar pe teren nemodelat 70/30cm. Se recomanda , in zona sudica a tarii, ca plantele sa fie plantate pe biloane pentru a beneficia de mai multa caldura.
In functie de zona de cultura si de conditiile climatice, culturile trebuie sa fie irigate periodic pentru a crea conditii optime de crestere a plantelor. Numarul de udari se coreleaza cu cantitatea de precipitatii care cad. Dintre boli, cele mai frecvente, sunt: mana, fainarea, cancerul bacterian, o serie de patari ale frunzelor. Primele tratamente se fac la o saptamana de la plantare, mai ales daca vremea este umeda, cu produse ca: Merpan 0,2%, Orthocid 0,3%. Pentru prevenirea atacului de mana si a altor patari ale frunzelor se aplica un tratament ccu unul din produsele: Dithane M 45 0,2%, Oxiclorura de cupru 0,5%, Curzate 0,1%, Champion 0,3%.
Urmatoarele tratamente se aplica dupa ploi sau dupa perioade cu umiditate atmosferica ridicata, care sunt favorabile bolilor, cu o serie de produse folosite alternativ, pentru a nu favoriza formarea raselor rezistente. Si daunatorii ataca destul de mult tomatele, incepand cu coropisnita care actioneaza imediat dupa plantare, prin distrugerea radacinilor sau taierea frunzelor de la suprafata solului, si continuand cu paduchii de frunze, musculita alba. Pentru coropisnita se fac prafuiri cu Lindatox 30 kg/ha sau se imprastie Grilosin 25 kg/ha si Sintogril 30kg/ha, pentru afide sau alti daunatori se fac tratamente cu Ecalux 0,1%, Fastac 0,03%, Divipan 0,1%.
Cateva lucrari specifice:
- sustinerea plantelor pe spalier cu una sau doua sarme (daca sunt sustinute de spalier, palisarea se face pe sfori, care se leaga cu un capat de baza plantei, iar cu celalalt capat de sarma, pe masura ce plantele cresc, se invartesc in jurul sforii), sau individual, pe araci (planta se leaga de 3-4 ori de arac pentru a-si mentine pozitia verticala; in acest caz, plantele nu sunt prea bine iluminate, existand pericolul unui atac mai intens al bolilor si daunatorilor, comparativ cu cultura pe spalier, care este mai aerisita)
- copilitul – indepartarea lastarilor care cresc la axila frunzelor, in stadiu foarte tanar (5-6 cm lungime). Neindepartarea acestora la momentul optim, duce la consum irational de apa si hrana si intarzierea fructificarii.
Raspunde #1 | marina camelia RADUT | 25-09-2009
Am gresit oare site-ul ? L-am primit nu l-am accesat eu... dar sigur s-a gresit adresa ! Destul de interesant pentru cultura generala prima parte...in rest chestia cu tratamentele si copilitul sigur imi vor fi folositoare la cultura mea de tomate din TINERETULUI colt cu PISCULUI !!!!!??????? Documentat dar putin folositor si va vorbeste o persoana fara fite care se delecteaza duminica dimineata cu emisiuni ca "Ferma" sau "Viata satului" fiind interesata de mersul agriculturii in tara careia i se zicea cu 20 de ani in urma "granarul Europei" si care a ajuns sa manance paine facuta de turci sau arabi cu faina importata cine mai stie de unde ! Dar totusi astfel de articole ar trebui publicate pe site-uri de specialitate ca este pacat de munca si scrisul documentat al producatorului ! Astept comentarii efervescente si raspunsuri pe masura ! p.s.in ghivece pot sa fac incercari ?