Cum iei o decizie?

Pare simplu procesul prin care iei o decizie. Identifici, intelegi si mai apoi prioritizezi problemele. Identifici optiunile disponibile, apoi alegi una si iti planifici obtinerea rezultatelor si resurselor necesare pentru ca totul sa mearga bine. Bineinteles, iei in considerare posibilele riscuri sau probleme ce pot sa apara si iti iei masuri de precautie ca sa le eviti sau sa diminuezi impactul lor. In sfarsit, iti trasezi punctele in care vei evalua (monitoriza) evolutia procesului. Simplu…nu?

Adesea facem greseli in acest proces aparent simplu. Fie supraestimam fie subestimam impactul unui anumit aspect, fie avem perceptii selective legate de anumite aspecte sau opinii. De multe ori ne incredem prea mult in opinia 'expertilor', ne incredem prea mult in instinct sau dimpotriva ignoram instinctul sau anumite opinii pe care le consideram 'necalificate'. Cateodata atribuim unei experiente trecute o memorie 'cosmetizata' mult mai 'roz' decat in realitate si incercam pe aceasta cale sa luam decizia ce ne confirma o opinie preconceputa. Suntem uneori fie supraincrezatori in reusita, fie nu avem suficienta incredere in fortele proprii si poate amanam deciziile din teama de consecinte, din teama 'divortului de status-quo'. Cateodata emotiile sunt cele care ne determina sa alegem variante prea riscante. Cateodata instinctul de grup ne face sa nu ne mai asumam riscuri sau sa nu ne mai diferentiem suficient. E in regula insa sa gresim, atat timp cat invatam din greselile noastre.

Experiment

Este insa dificil sa accepti propriile greseli si sa accepti ca poate altul are dreptate. Dar, de ce e asa? Exista un asa numit sindrom NIA 'N-a-fost-Inventat-Aici', dupa cum spune Dan Ariely in cartea sa, 'Predictably Irational'. Un principiu conform caruia, daca nu e produsul gandirii noastre, atunci nu prea are valoare?

Ariely realizeaza un studiu in care le cere participantilor sa se uite pe o lista de trei probleme si sa vina cu solutiile proprii pentru ele, evaluand si ratele de succes in cazul implementarii lor si cat din timpul si banii lor ar fi dispusi sa utilizeze, daca proiectul s-ar realiza (faza A1). Apoi le solicita sa evalueze si cele trei solutii oferite de grupul ce a initiat studiul (faza B1). In toate cazurile, solutiile proprii au fost evaluate ca fiind semnificativ mai reusite decat cele evaluate in faza B1. Poate predictibil pana aici. Dar experimentul a mers mai departe cu un alt grup, care a fost solicitat sa evalueze initial rezolvarile propuse de initiatorii studiului (faza A2) si apoi sa vina cu solutiile lor, dar utilizand in solutiile propuse de ei si cuvinte cheie dintr-o lista (faza B2). Cuvintele cheie erau insa sinonime pentru cuvintele ce compuneau solutia initiatorilor, dar puse intr-o ordine aleatorie. Poate ati ghicit care a fost rezultatul: sentimentul sporit al proprietatii a dus la aceleasi rezolvari ca si cele propuse de initatori (bineinteles exprimate in sinonime), insa acum evaluate ca avand o rata de success deosebit de buna. 

Fenomenul 'periutei de dinti'
Se pare ca in lumea academica se mai numeste si teoria 'periutei de dinti', datorita faptului ca fiecare are nevoie de asa ceva dar nimeni nu o foloseste pe a altuia. Exista si un exemplu celebru al unuia dintre cei mai straluciti inventatori ai secolului, Edison. Zachary Store descrie in cartea 'Gafa', cum Thomas Edison, care sustinea introducerea curentului continuu a purtat un razboi cu angajatul sau sarb Nikola Tesla si a minimalizat constant beneficiile curentului alternativ pe care acesta le sustinea. Desi drepturile de autor pentru curentul alternativ ar fi apartinut tot companiei condusa de Edison (Tesla, fiind angajatul lui), sindromul NIA a mers atat de departe incat a fost pornita o campanie PR ce includea electrocutarea unor animale cu curentul alternativ (curentul continuu nu prezinta pericole majore de electrocutare). De fapt inclusiv scaunul electric isi are originea in acest conflict.
La fel ca in cazul lui Edison (pe care il consider in continuare unul dintre cei mai importanti oameni ce au existat vreodata) si in cazul nostru exista posibilitatea de a ne indragosti pasional de propriile noastre idei. E bine sa fim constienti de acest aspect si sa incercam sa-l tinem sub control.