Bunele maniere la copii


Postat de Sofia Nina in (productie de servicii), Formare la data de 26/01/2010

Copii bine crescuti

bunele-maniereCare este cel mai bun moment pentru a incepe sa il inveti pe copilul tau bunele maniere? Perioada prescolara este cea mai potrivita pentru a incepe sa il inveti pe copil regulile de politete, intrucat este foarte receptiv la ceea ce ii spui. Mediul familial, psihologul scolar, cadrul didactic au influenta asupra manifestarilor copilului prin ceea ce observa zilnic. Daca exista un comportament si o ambianta civilizata in casa, atunci copilul retine si percepe ca normalitate acest tipar de viata.

Trebuie sa folosim reguli si formule de politete intre membrii familiei inca din primii ani. Este recomandat sa multumesti si sa spui “poftim” copilului tau, chiar daca inca nu stie sa iti raspunda. Simpla repetare a formulelor in prezenta lui il va ajuta sa le deprinda mai tarziu mult mai usor.

Iata cateva sugestii pe care e bine sa le ai in vedere:
In primii ani putem dezvolta vocabularul bunelor maniere cu „Multumesc”, „Te rog”, „Iarta-ma”, „Scuza-ma”, „Bine ai venit” , “Poftim” , ajungand treptat la formulari mult mai complicate.
Salutul: sa spuna “Buna ziua”,” La revedere”, in functie de situatie.
La masa: se vor folosi tacamurile, se va sta drept, fara a sprijini coatele pe masa si fara a da din picioare. Trebuie sa stea la masa pana au terminat toti de mancat. Daca doreste sa se ridice inainte, spune-i sa ceara permisiunea, sa se ridice multumind pentru mancare si sa-si aranjeze scaunul inainte de a parasi masa. Pentru a putea fi insusite cat mai usor aceaste reguli, este necesar sa participe activ si ceilalti membri ai familiei.
La joaca: invata-l pe copil sa imparta jucariile cu alti copii. De asemenea, este important sa stie sa piarda si sa castige o competitie.
La gradinita: explica-i micutului ca poreclele sau glumele rautacioase adresate colegilor ii fac sa sufere pe acestia. Daca nu ii place atitudinea unuia dintre copii, atunci ar fi mai indicat sa i se adreseze direct acestuia, dar sa evite denumirile rautacioase.
La telefon: este bine sa stie regulile de urmat atunci cand initiaza un apel telefonic si cand raspunde la telefon.
Respecta intimitatea si obiectele celorlalti: invata-l ca nu este bine sa umble cu telefoanele, gentile sau alte obiecte ale musafirilor sau cunoscutilor. Cand doreste sa intre intr-o incapere a carei usa este inchisa, trebuie neaparat sa bata la usa. Invata-l ca nu are voie sa intrerupa conversatia ta cu alte persoane. Invata-l sa astepte pana termini, apoi acorda-i atentie.

Ca sa fie mai usor…
Daca uita sa respecte anumite reguli, nu exagera. Aminteste-i cum se procedeaza corect, dar pastreaza-ti calmul. In caz contrar, copilul se va revolta si se va declansa un conflict de putere sau control intre voi doi.

Asigura-te ca iti exprimi aprecierea fata de comportamentele corecte al copilului tau. Incurajeaza-i fiecare atitudine si gest politicos pe care il face.

Fii atent/a la ce filme si desene animate se uita la televizor. Incearca sa selectezi programele pe care le vizioneaza, pentru a nu invata modele gresite de compotament.

Apeleaza si la alte surse de informatie pe aceasta tema. Exista carti de bune maniere special scrise pentru copii, precum si carti de povesti care scot in evidenta importanta bunelor maniere. Le puteti citi impreuna.

Nu te astepta sa il inveti pe micut toate regulile deodata. Daca ii prezinti o lista lunga cu ce are voie si ce nu are voie sa faca, nu vei reusi decat sa ii provoci confuzie. In plus, va uita foarte repede ce i-ai spus. Profita de fiecare ocazie ivita pentru a-l invata cate putin. De exemplu, cand urmeaza sa mergeti impreuna in vizita, explica-i ce se va intampla si cum trebuie sa se poarte. Explica-i copilului tau ca bunele maniere se aplica peste tot, nu doar in compania pesoanelor straine. Asadar, nu accepta comportamente nepotrivite acasa, doar pentru ca “nu il vede nimeni”.

Post to Twitter

, , , , , , ,

  1. #1 de ela la data de 26/01/2010

    Bune de aplicat sfaturile numai ca parintii din pacate isi alinta cam mult odraslele si de aici se nasc multe lucruri gen un copil prea rasfatat si alintat vrea mereu sa fie bagat in seama daca nu vrea sa se impuna cu forta :) intr-adevar daca ii spui ferm ca nu are voie un lucru intelege desi se bosumfla rapid, copiii sunt mici ‘teroristi’ care speculeaza orice si daca cedezi in fata lor au impresia ca vei ceda mereu, speculeaza orice slabiciunea a parintilor si mie mi se intampla asta cu o fetita draga mie care de multe ori cam face ce vrea ea pana este apostrofata ferm. La mine in familie nu prea a fost cazul de mult rasfat ci mai degraba de autoritate si reguli si rasfat mai putin. Intr-adevar bunele maniere sau ‘cei 7 ani de acasa’ conteaza f mult pentru viitorul adult.

  2. #2 de Andra la data de 27/01/2010

    Mi-a placut articolul ;)
    Avand in preajma doua educatoare :D as mai adauga faptul ca aceste bune maniere la copii din ziua de azi lipsesc de cele mai multe ori cu desavarsire si asta din vina parintilor care nu ii educa pe copii. Au pretentia ca la gradinita sa invete tot, nu se mai preocupa de educatia lor, nu exerseaza impreuna.

  3. #3 de simona la data de 29/01/2010

    Sunt de acord cu Andra,de obicei parintii asteapta ca altii sa le educe copii dar daca acasa nu au un comportament adecvat si nu sunt atentionati nu de reuseste nimic.Eu sunt babysitter la o familie si nu pot aproape deloc sa o invat pe fata mica bunele maniere deoarece parintii nu ii atrag atentia niciodata.Cel mai suparator lucru este ca ii santajeaza prin plans iar ei cedeaza mereu desi pana si educatoarea le-a explicat ca are un comportament neadecvat la gradinita.Cred ca de multe ori chiar parintii sunt vinovati de disparitia unului simt!

  4. #4 de Iza la data de 29/01/2010

    Educatia unui copil este polarizata de catre doi poli: parintii si societatea. La inceput parintii au rolul esential, insa societatea incepe sa isi exercite influenta de la o varsta foarte mica.

    Automat vor aparea conflicte intre ceea ce invata de la parinti si ceea ce invata de la mediul social uneori “the hard way”.

    Cum se solutioneaza conflictul ?! Habar nu am, dar mi se pare o tema foarte interesanta.

  5. #5 de simona la data de 29/01/2010

    cred ca am sarit perioada in care sa mai am o sansa sa invat caprele mele bunele maniere :). daca le stiam acum 10 ani era o chestie…

  6. #6 de dana la data de 29/01/2010

    Subliniez ! Parintii sunt cei care incep educatia propriilor copii ! Din prima zi de viata , prin felul in care se apropie de ei, atmosfera in care ii cresc, exemplele pe care le ofera. NICIODATA un copil nu e prea mic ca sa inteleaga cum si de ce TREBUIE … Nu au nevoie de explicatii savante, intuiesc si invata foarte usor exersand. Explicatii vor descoperi singuri, mai multe dacat primesc, trecand ei insisi prin diverse situatii. E obligatoriu sa invete ca exista reguli si limite, ca TREBUIE sa… ca NU E PERMIS sa… ca greselile trebuie recunoscute, indreptate si evitate. Sunt foarte multe de spus, singurul element cert e ca parintii sunt responsabili de comportamentul adultului.

  7. #7 de miss sasha la data de 30/01/2010

    Parerea mea este ca ar trebuie acordata o mai mare atentie copiilor in vestitii”cei sapte ani de acasa”.Din pacate saracia a modificat ordinea prioritatilor si lucrul acesta se vede(copii care isi omoara cu usurinta mamele,copii cu porniri animalice)si se va vedea mult timp de acum incolo.

  8. #8 de ina la data de 30/01/2010

    Din pacate lucrurile sunt foarte complexe si generalizarea nu e potrivita. Ca parinte , ca persoana care “luccreaza” cu parintii si copii …educarea copiilor este f importanta si comlexa. E foarte frustrant sa-i pui pe tava , gratuit, unui parinte care are mari probleme cu copilul curs de abilitati parentale …si el sa spuna ” eu stiu mai bine , nu am nevoie de sfat .

  9. #9 de Cornelia la data de 04/02/2010

    Da, un articol constructiv. Este foarte important sa invatam copiii nostri anumite valori si trebuie sa incepem de undeva. Cred ca marea problema este faptul ca noi parintii, daca nu facem acest lucru este fie ca nu avem propriile noastre valori, fie ca nu mai credem in ele, fie ca nu suntem destul de consecventi in a modela copii nostri. De multe ori este mai comod sa n-o facem pentru ca asta inseamna un efort sustinut din partea noastra de a modela dar si de a fi modele. Sigur ca putem da vina pe oboseala, lipsa de timp sau altele. Adevarul este ca NOI suntem responsabili de invatatura sanatoasa pe care o dam copiilor nostri.
    Multumim pentru atentionari.

  10. #10 de didi la data de 05/02/2010

    am intalnit si alt motiv pentru care se omite educarea timpurie a copilului, care pe mine ma enerveaza maxim..si anume ” e copil, lasa-l!e mic, ce stie el!”…e mic, da…dar va fi mare in curand…si gesturi si obiceiuri urate necorectate de parinti si ulterior de educatoare/invatatoare ajung deja prea interiorizate si insusite ca sa se mai schimbe ceva cu usurinta…plus ca acel copil lasat ” de capul lui”, nu are cum sa mai stie cand va creste ca ceea ce face sau zice e urat si nu e voie..pt el va fi ceva normal….trebuie avuta mare grija la aceste detalii si e adevarat ca e nevoie de rabdare si un oarecare talent ca sa reusesti sa faci asta…pt educatoare e parte din meseria lor ( sau ar trebui sa fie)..pt parinti, mai ales fara experienta, e ceva mai greu si trebuie sa si-l insuseasca..

  11. Olguta Popescu

    #11 de Olgutza la data de 05/02/2010

    in educarea unui copil, se intersecteaza mai multi factori…familia, educatoarea, mediul in care traieste, prietenii de joaca…sigur ca cel mai important rol, mai ales pt ca ei initiaza acest proces, sunt parintii..aici incepe formarea copilului si este definitoriu momentul primilor ani de viata pt comportamentul ulterior al lui..procesul este continuat prin aportul educatoarei si a invatatoarei in etapa prescolara si scolara si prin influentele generate de prietenii de joaca…in tot acest timp parintii trebuie sa supravegheze educatia copiilor si corectarea gesturilor si manierelor urate care pot aparea oricand din dorinta lor de a imita si prin faptul ca ” se iau dupa ceilalti”..nu e neaparata nevoie sa le vada acasa, sau sa nu fie educati de parinti cand sunt mici…oricand pot aparea astefel de influente nu foarte benefice…si sunt de acord ca pt copilul tau nu ar trebui sa existe scuze ca ” sunt obosit” sau ” nu am timp”..:)

  12. #12 de Mihaela la data de 05/02/2010

    Foarte concret si la obiect articol; eu cred ca in zilele noastre cand stresul cotidian este foarte apasator copii prescolari simt lipsa conversatiei calme si linistite cu parintii, mamicile abia mai au uneori, timp sa se joace cu puiutii lor prescolari; sa afle prin joaca ce s-a intamplat peste zi cu omuletul cel mic,adica ce nu i-a placut, ce a invatat nou si alte bucurii mici pe care uneori cei mici nu vor sa le impartaseasca. Cele 30 de minute impreuna,inainte de culcare sunt insuficiente…..Multumim Bunicutilor !!!

(nu va fi publicat)
  1. No trackbacks yet.