Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Mecanismul preturilor de transfer

Gabriela Sisu
Domeniu : ...
Meserie : ...
Localitate : ...
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Comertul intra-firma, mecanismul si cadrul legislativ


mecanismul-preturilor-de-transfer1“Daca transferurile se desfasoara intre filiale, centre de cost, stabilirea pretului de transfer la nivelul costurilor bunurilor transferul intra-firma este o solutie buna, din punct de vedere contabil, in conditiile in care performanta firmei, in ansamblu, este cea care intereseaza.”

Activitatile economice considerate atat la nivel national cat si mondial sau global prezinta o realitate extrem de complexa si diversificata din mai toate punctele de vedere.

Fenomenul globalizarii economiilor tarilor lumii, care a evoluat foarte rapid dupa Al doilea Razboi Mondial si indeosebi in ultimul sfert al secolului al XX-lea si inceputul secolului XXI, a determinat mutatii importante in lumea unitatilor economice, a accentuat diferentierea lor dupa marime, gen de activitate, forma de proprietate, rolul si insemnatatea pe care o are, modul de guvernanta. A instaurat dominatia unitatilor economice cu caracter comercial in economiile tuturor tarilor, acestea stratificandu-se in ultimele decenii intr-o structura piramidala in varful careia se situeaza firmele multinationale, cunoscute si sub denumirea de transnationale.

Odata cu marile schimbari survenite in sistemul de productie al lumii, pe parcursul anilor ‘80, corporatiile multinationale au constituit si constituie si astazi fortele principale care modeleaza viitorul inovatiilor tehnologice. In acelasi timp, s-a dezvoltat o relatie pragmatica, adaptata afacerilor, intre guvernele tarilor-gazda si corporatiile multinationale. Multe tari in curs de dezvoltare, impovarate de datorii si care se confrunta cu un proces de stagnare economica, au liberalizat politicile lor fata de corporatiile multinationale, in timp ce aceste firme au aratat o sensibilitate tot mai mare fata de scopurile economice si de dezvoltare ale tarilor gazda. Era confruntarilor s-a incheiat si a fost inlocuita de o abordare practica, benefica tuturor intereselor. Nu se preconizeaza o incetinire a vitezei si magnitudinii schimbarii in mediul competitional de astazi. De fapt, se preconizeaza o sporire a competitiei multinationale in majoritatea ramurilor industriale in decursul viitorului previzibil.

Dependenta de contextul strategie-structura, in care se desfasoara livrarile intra-firma precum si de constrangerile fiscale care se impun, politica de fixare a preturilor de transfer este parte integrata a politicii financiare a firmelor multinationale. Efectele pozitive ale preturilor de transfer sunt puse sub semnul intrebarii datorita politicii fiscale aplicate in tara de origine si in cea gazda, deoarece pe plan international nu exista o armonizare in acest domeniu.

Orice firma multinationala trebuie privita ca o retea formata din filialele ei. Acestea actioneaza in cadrul unui sistem intern si extern firmei. In aceste conditii, filialele unei firme multinationale desfasoara relatii cu celelalte filiale ale firmei multinationale, cu filialele altor firme multinationale, cu intreprinderile locale independente, respectiv cu autoritatile locale. Gradul de integrare al filialei in sistemul intern firmei tine de existenta tranzactiilor intra-firma, ce imbraca forma fluxurilor de capital, fluxurilor de produse si fluxurilor de cunostiinte, fiind cu atat mai ridicat cu cat creste intensitatea tranzactiilor pe care ea le desfasoara cu celelalte filiale.

Comertul intra-firma si mecanismul preturilor de transfer
Conform OCDE, comertul intra-firma este un comert intre intreprinderile care apartin aceluiasi grup, dar care sunt localizate in tari diferite. Pentru a avea o idee despre comertul intra-firma in comparatie cu cel total, OCDE calculeaza partea livrarilor filialelor unei tari la celelalte filiale situate in strainatate.

Intr-o abordare generala si pragmatica pretul trebuie privit ca fiind cantitatea de moneda necesara, pentru cumpararea bunurilor si serviciilor in cadrul tranzactiilor de piata. In literatura de specialitate sunt utilizati doi termeni pentru a desemna aceste preturi: preturi de transfer, respectiv preturi de cesiune. A transfera un bun presupune a-l muta, a-i schimba locul, fara ca aceasta actiune sa implice incheierea unui contract, ci doar respectarea anumitor formalitati. In conditiile in care, prin integrarea, in interiorul lor, a tuturor functiilor, de la aprovizionare la desfacere, si crearea unei piete internalizate, firmele multinationale realizeaza transferuri intra-firma, fara schimb de proprietate, fara incheiere de contracte si fara costuri de informare si negociere, deci fara costuri de tranzactie specifice pietei din afara firmei, utilizarea preturilor de transfer, ca termen pentru a desemna preturile la care sunt transferate bunurile in interiorul unei firme multinationale, este, in opinia proprie mai potrivit particularitatilor pe care procesul integralizarii le implica, fara a exista o sinonimie intre acest termen si cel de pret de cesiune inerta.

Desi eforturile academice s-au concentrat mai mult pe elaborarea modelelor teoretice privind preturile de transfer, aceste preturi au constituit o problema pragmatica. Daca transferurile se desfasoara intre filiale, centre de cost, stabilirea pretului de transfer la nivelul costurilor bunurilor transferul intra-firma este o solutie buna, din punct de vedere contabil, in conditiile in care performanta firmei, in ansamblu, este cea care intereseaza.

Cadrul legislativ
Pe plan international, legislatiile nationale sunt diferite in ceea ce priveste determinarea si evaluarea preturilor de transfer, ceea ce poate genera pentru firmele multinationale riscul unei duble impuneri, in tara de origine si in cea de implantare, iar pentru administratiile fiscale din respectivele tari dificultati in verificarea corectitudinii determinarii profiturilor impozabile.

Pornind de la aceste realitati OCDE manifesta o permanenta preocupare pentru a asigura, pe plan international, un consens in privinta reglementarilor privind preturile de transfer. In acest sens, trebuie mentionat faptul ca recomandarile OCDE in privinta preturilor de transfer se bazeaza pe respectarea principiului deplinei concurente, enuntat in modelul Conventei fiscale OCDE art. 9 (1), baza conventiilor fiscale bilaterale intre tarile membre si celelalte tari. In baza acestui principiu, pretul de transfer practicat de doua filiale ale unei firme multinationale este just, din perspectiva administratiilor fiscale, daca se situeaza la nivelul pretului practicat de doua intreprinderi independente similare, ce realizeaza tranzactii comparabile. Trebuie remarcat faptul ca principiul deplinei concurente poate fi aplicat cu succes in majoritatea cazurilor.

Daca in Europa contribuabilul multinational are obligatia de a dovedi corectitudinea determinarii pretului de transfer, prin respectarea principiului deplinei concurente, numai dupa ce administratiile fiscale dovedesc contrariul, in cazul SUA si a altor tari din zona Pacificului corectitudinea determinarii pretului de transfer trebuie demonstrata de contribuabil, fara ca administratiile fiscale sa trebuiasca sa dovedeasca, initial, o incorectitudine in stabilirea lui. Pe plan international exista mai multe metode de determinare a pretului de transfer, fiind evidenta preferinta OCDE pentru acelea care asigura un grad mai ridicat de comparabilitate si o legatura mai directa si mai stransa cu tranzactia supusa analizei.

In general, in cazul tarilor UE, reglementarile privind preturile de transfer urmaresc aplicarea recomandarilor OCDE in privinta metodelor de determinare si a prioritatii utilizarii metodelor tranzactionale. Astfel, Austria, Belgia, Elvetia, Marea Britanie, Portugalia, Slovacia si Ungaria aplica recomadarile OCDE, lasand libertatea contribuabililor multinationali de a alege orice metoda de determinare a preturilor de transfer, in conditiile respectarii principiului deplinei concurente.

Economia de piata in Romania s-a instaurat de mai bine de doua decenii, deci era evident ca procesul institutional si de asezare a legislatiei conform principiilor normelor tarilor cu practica dezvoltata in materie nu se putea realiza automat ci in urma unui proces de cautari si, deseori in urma evidentei practice a unor tranzactii care gaseau un vid legislativ. 

Notiunea preturilor de transfer era o notiune vaga in Romania, perceputa de catre cei avizati, consultanti fiscali si de managerii firmelor multinationale. Legislatia romana nu avea nici un fel de prevedere care sa reglementeze in vreun mod tranzactii in cadrul aceluiasi grup de firme. Se faceau deseori trimiteri la Conventie continand principiile OCDE, dar evident aplicabilitatea acestora in materia legislatiei romane privind impozitul pe profit era ca si nula. In consecinta, s-a impus o armonizare a prevederilor fiscale in domeniu.

Trebuie remarcat faptul ca, in Romania problematica reconsiderarii profiturilor filialelor firmelor multinationale rezultate din desfasurarea de tranzactii intra-firma este esentiala, datorita optimizarii fiscale pe care firmele multinationale o pot obtine pe cale cresterii externe. Mai exact, avantajele fiscale de care beneficiaza filialele implantate in strainatate, pe calea cresterii externe, cu scopul dezvoltarii de noi activitati, vizeaza transferarea pierderilor filialei asupra profitului societatii mama, posibilitatea acesteia de a deduce din profitul sau impozabil dobanzile aferente imprumuturilor acordate filialei, respectiv recurgerea la fuziuni-achizitii cu o intreprindere locala deficitara, in situatia unei filiale cu excedent, in vederea diminuarii profiturilor acesteia din urma. 

Reconsiderarea tranzactiilor intra-firma intr-un anumit stat de implantare a firmelor multinationale nu se poate face insa, in mod unilateral, fara notificarea si conlucrarea cu statul de origine a firmei multinationale sau cu celelalte state de implantare implicate fiscal in respectiva operatiune, cu atat mai mult cand este vorba de tranzactii efectuate cu filiale rezidente in jurisdictii fiscale mai favorabile.

Pe plan international, trebuie respectat dreptul fiecarui stat de a-si incasa taxele care i se cuvin, dar si al firmelor multinationale de a fi taxate echitabil, evitandu-se dubla impunere. Altfel spus, trebuie sa se aiba in vedere ca veniturile firmelor multinationale au fost taxate odata, in ansamblul lor, iar orice reconsiderarea fiscala a veniturilor realizate de o filiala in spatiul de implantare, poate genera plata de taxe suplimentare, generand o dubla impunere a veniturilor firmei multinationale. De aceea, la nivel international, a aparut necesitatea incheierea unor acorduri de evitarea a dublei impuneri in cazul firmelor multinationale, prin care modalitatea de alocare a profiturilor sa fie recunoascuta de catre toate autoritatile fiscale implicate, dar si de firmele multinationale a caror venituri sunt in discutie.

In acest sens, legislatia romaneasca, prin modul in care este formulata, este departe de un astfel de acord, manifestand chiar o anumita agresivitate, atunci cand decide sa impoziteze profiturile calculate prin reconsiderarea unor tranzactii, indiferent daca, celalat stat implicat, in care respectivele profituri au fost impozitate deja, va dori sau nu sa reconsidere, la randul sau, acele profituri.

Exista doua aspecte principale care trebuie abordate de catre multinationale. In primul rand, acestea trebuie sa se asigure ca respecta cerintele referitoare la intocmirea documentatiei necesare demonstrarii faptului ca au aplicat preturi de piata in tranzactiile cu persoanele afiliate. In al doilea rand, societatile multinationale trebuie sa fie constiente de faptul ca autoritatile fiscale au o putere extinsa, mergand pana la operarea de ajustari ale preturilor folosite in cadrul tranzactiilor dintre personae afiliate, daca acestea considera ca principiul corectitudinii preturilor de piata nu a fost respectat. Dar, astfel de ajustari ale preturilor se fac numai din punct de vedere fiscal.

Obligatia intocmirii unui dosar al dosarului preturilor de transfer a fost introdusa in legislatia romaneasca prin Codul de procedura fiscala. Majoritatea multinationalelor care desfasoara operatiuni pe teritoriul UE vor trebui sa pregateasca un dosar principal cuprinzand informatii despre tranzactiile desfasurate de grup in statele membre ale UE si un dosar specific tarii cu documentatia specifica tarii respective, in speta Romaniei. Termenul pentru prezentarea dosarului preturilor de transfer catre organul fiscal competent se stabileste de catre acesta si nu poate depasi 3 luni calendaristice. Contribuabilul poate cere o singura data extinderea termenului de depunere a dosarului, cu o perioada care nu poate depasi termenul stabilit initial de catre organul fiscal. Organul fiscal poate decide suspendarea inspectiei fiscale pana la prezentarea dosarului preturilor de transfer.

Daca documentatia adecvata nu este intocmita, se pot aplica amenzi ce pot fi cuprinse intre 12.000 si 14.000 de lei. Pot fi impuse si obligatii fiscale aditionale (impozit pe profit suplimentar) si penalitati de intarziere in urma ajustarii preturilor de transfer facute de autoritatile fiscale. In cazuri extreme, lipsa cooperarii cu autoritatile ar putea duce pana la acuzatii de evaziune fiscala. Este de asteptat ca numarul controalelor efectuate de autoritatile fiscale romane cu privire la preturile de transfer sa creasca, deoarece, in mod normal, dupa ce o tara introduce legislatia referitoare la intocmirea documentatiei, autoritatile fiscale isi spores vigilenta in domeniu.

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Didi

Raspunde #1 | Didi | 27-06-2011

Mi se pare foarte elaborat acest articol. Multumim frumos pentru informatii, chiar de curand cautam informatii pe aceasta tema.


Teo

Raspunde #2 | Teo | 27-06-2011

Comertul international poate fi analizat si ca derulandu-se prin intermediul pietelor intra-firma, organizate si coordonate administrativ de la centru, alocarea resurselor si realizarea productiei desfasurandu-se strict in functie de interesele firmelor, in special multinationale.


Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate