Daca dispare cunoasterea acestei lumi, dispare si lumea

In Peninsula Arabiei, de-a lungul a doua mari fluvii (Tigru si Eufrat) si mai in jos, spre sud, au aparut si au inflorit, inca de acum 5.000 de ani, primele orase-state din istoria omenirii – sursa unor impozante civilizatii. Acest teritoriu, care corespunde celui actual al Irakului, partii de est a Siriei, sud-estului Turciei si in sud acoperind inclusiv Kuweitul, a fost, in antichitate, unul dintre cele mai timpurii centre de civilizatie urbana.

Confruntandu-se inca de la inceput cu climatul vitreg al desertului arab, dar avand sansa celor doua mari fluvii, popoarele au putut supravietui numai datorita solutiei salvatoare a unui sistem complex de irigatii care le-a permis practicarea intensiva a agriculturii.
In aceste cetati-orase s-au creat primele mari centre comerciale unde se intalneau localnicii, cei din imprejurimi si nomazii care faceau troc cu obiecte aduse din cele mai indepartate colturi ale lumii : bijuterii, esente de parfum, condimente, alcool etc.

Rolul nomazilor in dezvoltarea civilizatiei umane este unul foarte important. Stilul lor de viata migrator a contribuit esential la transmiterea cunostintelor in lume, implicit la evolutia omenirii.

Aceasta scurta incursiune in istoria umana reprezinta un omagiu adus toturor celor care si-au raspandit in trecut cunostintele, celor care o fac in prezent si vor continua sa o faca si maine.

Propagarea know-how-ului este un element esential in dezvoltarea civilizatiei.