Pagina de jurnal
Am sa scriu liber, fara vreun stil artistic, jurnalistic sau profesional, am sa notez ideile exact asa cum imi vin in minte.
Traiesc de un an cu acceptarea unei deziluzii, unui fapt pe care-l credeam adevarat, imi era confirmat de toate canalele de stiri, ziare, filme, rapoarte, marturii, documentare, statistici, numere, anale de istorie, cercetatori, savanti, oameni de rand, pana si prezicatorii viitorului l-au mentionat; toti acestia mi-au spus, aratat si scris ca ‘American dream is REAL!’. Avand atatea argumente, dovezi solide!, constiinta mea nu a stat o secunda de cealalta parte. Eram un casalot care inghitea tot ce marea-i ofera. Asta pana-ntr-o zi (cam acum un an fu ziua asta) cand am inceput ‘sa ma simt rau la stomac’, ingerasem prea mult, prea de toate sau pur si simplu moneda a cazut pe cealalta parte.
Incepusem sa simt nevoia sa-mi selectionez informatiile, sa le dezbrac de ambalaj, sa vad daca continutul este la fel de atragator si febril. Ca un om ordonat, ce sunt, le-am pus pe categorii si am inceput o analiza ‘la sange’ a ceea ce aveam. Din primele statistici reies rezultate dezastruase. ‘Sunt superficiala!, imi spun. Tratez prea lejer un subiect atat de important pentru mine!’. Dupa cateva zile de reimprospatare a memoriei cu documentare, articole, marturii si filme; imi reiau analiza plina de optimism ca rezultatul va fi cel scontat, ca toate statisticile imi vor scrie pe materia cenusie – American dream is REAL! Imi iau cam o saptamana toata aceasta sortare, inca doua-trei zile sa ma asigur ca am pus in balanta tot ce citisem, vazusem si auzisem, alte doua-trei zile de citire a rezultatelor, timp in care ma loveste o cecitate destul de grava, ce-mi incetineste cu mult procesul de citire. Si inca vreo cateva luni, 12 la numar, sa diger rezultatele. Concluzia : American dream is UNREAL!
Prima reactie – negare, nu poate fi adevarat…am vazut familii fericite cu casa si cel putin o masina, tineri cu job-uri foarte bune, sistemul este foarte solid, serviciile nu te dezamagesc, statul apara drepturile cetateanului, mancarea este pentru toate buzunarele, oricine poate reusi, E LA EI!! E AMERICA!! E OCCIDENTUL!!! E un vis?? O fata morgana ?? Si de-aici trec la cea de-a doua stare – furia. Incep sa ma manii pe mine, pe ei, pe toti cei in care am crezut. Ma duc la calculator si sterg trei documentare, ma uit prin arhive si mai sterg cateva articole cu marturii ale romanilor care au ajuns acolo si traiesc foarte bine. Sterg pana si piesa lui Bono (U2) ‘The hands that built America’. Ma linistesc spunandu-mi ca nu am cautat destul, ca nu am fost acolo, sa vad cu ochii mei, sa gust cu gura mea, sa miros cu nasul meu. Ce-i drept, toate sistemele au imperfectiuni, in toate se mai strecoara cate un ales corupt, o companie petroliera ce-si arunca deseurile in mediu, un lant de fast-food-uri cu mentalitate de controlator. Eram in cea de-a treia stare – negocierea. Am incercat sa negociez cu EI vreo cateva zile, pana am ajuns in cea de-a patra stare – deziluzia, depresia.
Stiam ca asta e finalul, ca mai mult de atat nu am sa primesc, ca am trecut prin acest Purgatoriu ca sa ajung aici! Pentru o perioada am incetat orice discutie cu prietenii despre acest subiect, am devenit indiferenta la orice idee care amintea de bunastarea sau declinul Imperiului. Aveam nevoie de un timp de refacere, sa-mi limpezesc gandurile si sa-mi curat ranile. Seara faceam plimbari lungi incercand sa-mi inteleg naivitatea, pentru ca nu era doar o deziluzie de fond, coborase adanc in constiinta mea, imi modificase perceptiile, interpretarile, senzatiile, ajungand pana la sentimente. Asta pana-ntr-o zi cand mi-am repliat fortele si motivatia, si-am acceptat o sueta cu prietenii, unde stiam sigur ca se va atinge si subiectul ‘American dream’. Aveam sa continui sa-I sustin sau poate negativismul din ultima perioada avea sa-mi modifice atat de mult constiinta, incat sa pornesc o campanie vehementa impotriva lor? Nu stiam nici eu, dar aveam sa aflu dupa acea seara.
Discutiile au inceput cu criza financiara, au continuat cu monopolul marilor corporatii, industria fast-food vs. alimentatia bio, high tec vs. metode traditionale, multiculturalism vs. nationalism. Am fost echilibrata, le-am dat dreptate si unora si altora, semn ca eram in ultima etapa a calatoriei, si anume – acceptarea. Acceptasem ca ‘American dream is unreal!’, ca este un sistem subred, ca subsolul acestui mausoleu capitalist este o cutie deschisa a Pandorei.
La finele calatoriei am decis sa raman aici, sa stau pe piciorul balantei, ca sa nu mai trebuiasca sa trec dintr-un paradis feeric intr-un purgatoriu dezolant. Imi inchei ziua cu o bautura americaneasca, un bourbon parfumat si aromat numai bun de luat pe seara, amintindu-mi de un aforism drag mie :
Voiesti sa cunosti lucrurile? Priveste-le de aproape. Vrei sa-ti placa? Priveste-le de departe.’ Ion Luca Caragiale
Raspunde #1 | Jeni Chiriac | 29-07-2011
Teoria privind Coeficientul de con?tientizare a fost dezvoltat? de Dr. Ovidiu Brazd?u în perioada 2003-2008, în cadrul studiilor de doctorat la Institutul de Antropologie “Francisc I. Rainer” al Academiei Române. Coeficientul de con?tientizare este definit de autor ca fiind “nivelul de con?tientizare care se manifest? la 1-2 ore dup? ce ne trezim diminea?a, în condi?ii obi?nuite de via?? ?i f?r? a practica nici o tehnic? de modificare a con?tien?ei (inclusiv f?r? a consuma cafea sau alte alimente, f?r? stimulatori externi – TV, radio, muzic?, întâlniri cu al?i oameni etc.)”. Lucrarea prezint? instrumentul de evaluare a Coeficientului de Con?tientizare: The Consciousness Quotient Inventory, verificat ?i validat pe o popula?ie de 2.474 de persoane din România. CQ Inventory este format din 6 scale principale ?i 7 subscale. Dimensiunile principale ale experien?ei con?tiente sunt: Con?tientizarea fizic? (“Physical Consciousness”), Con?tientizarea Emo?ional? („Emotional Consciousness”), Con?tientizarea Cognitiv?-Mental? („Cognitive Consciousness”), Con?tientizarea Spiritual? („Spiritual Consciousness”), Con?tientizarea Social?-Rela?ional? („Social-Relational Consciousness”), Auto-Con?tientizarea („Self Consciousness”). Cei 7 sub-factori sunt: Con?tientizarea st?rii interne (“Internal State Awareness”), Reflectarea de sine (“Self-Reflectiveness”), Deta?are/Contemplativitate? (“Mindfulness”), Autonomie (“Autonomy”), Dezvoltare personal? (“Personal Growth”), Rela?ionare pozitiv? cu ceilal?i (“Positive Relations with Others”), Scop în via?? (“Purpose in Life”).
Raspunde #2 | Narcisa - Elena Oprescu | 29-07-2011
Prin faptul c? visul american nu e pt to?i ?i ai redescoperit con?tiin?a? ....e real acel vis, dar doar pt câ?iva...de aceea este vis. Via?a e un Purgatoriu cum ai zis, suntem s?raci sau boga?i, ferici?i sau neferici?i în func?ie de reperele pe care le alegem. Dar nimeni nu ne opre?te s? modific?m reperele...in final întelepciunea este cea mai mare avere pt c? aduce lini?tea...pe care banii nu o pot cump?ra...si visul american e posibil pt cei c?rora le a fost scris, pt cei care nu l au c?utat cu disperare acolo unde nu trebuie.
Raspunde #3 | Elysabeth | 29-07-2011
Pentru mine jurnalul intim a fost un instrument de refulare in adolescenta. Acolo ii scriam numele de zeci de ori, ii spuneam ca il iubesc....ce vremuri mai erau. Acum cred ca blogurile au devenit un instrument mai accesibil. Evident ca nu mai poate fi vorba de intimitate, ci doar de regasire. Un jurmal intim inseamna indentificarea propriilor trairi si da, este o maniera de a ne destainui in fata propriei persoane.
Raspunde #4 | Gean | 29-07-2011
Bun articol, felicitarii Camelia! Singura motivatie pentru care consider ca e bine sa ai un jurnal, este pentru atunci cand nu ai cui spune ce ai pe suflet. Atunci te asterni la scris si te destainui pentru a ti usura greutatea de pe suflet. Este chiar indicat sa faci asa, pentru ca prietenii adevarati sunt rari. Asa au luat probabil nastere cele mai frumoase eseuri si romane din literatura.;)
Raspunde #5 | Strat Cornelia | 29-07-2011
Va multumesc tuturor ca mi-ati citit articolul si ca mi-ati dat un feed back! Nu este tocmai o pagina de jurnal, este o reflectie, o introspectie asupra unui fapt, asupra unei dezamagiri care se putea definiti si altfel decat 'American dream', am vb despre cei cinci pasi ai durerii, prin care toti trecem atunci cand suferim o deziluzie sau o pierdere. Am numit articolul 'Pagina de jurnal', pentru ca nu stiam ce alt titlu i s-ar fi potrivit. :) Este primul pe care-l scriu. Va multumesc inca o data ca l-ati citit si abia astept sa vorbim despre urmatorul! ;)
Raspunde #6 | Narcisa - Elena Oprescu | 01-08-2011
Felicit?ri Cornelia pt articol ?i pt sinceritatea con?inutului. Ai abordat o tema aparte ?i m? bucur c? se întâmpl? s? dau peste oameni care prin simplul fapt de a scrie, reu?esc s? scoat? la suprafa?? gândurile ?i st?rile suflete?ti ale condi?iei umane...chiar e bun titlul...altul mai potrivit nu cred c? se putea...a?tept cu interes viitoarea pagin?!
Raspunde #7 | Chirila Minodora | 23-09-2011
Visul va triumfa întotdeauna realitatii daca îi acorzi o sansa. Stanislaw Lem
Raspunde #8 | Cornelia | 28-11-2011
Am fost acolo. Ceea ce scrii tu este intocmai ce am simtit si eu poate mai pregnant, eu. Dar m-am intors....pentru ca nu s-a mulat pe sufletul meu sa devin corp supraponderal intr-o lume artificiala....