O viata de balerina- dincolo de aparente
Dancing is like dreaming with your feet! (Constanze)
Sa privesti cu ochii sufletului, sa intelegi cu ochii mintii. As putea spune ca in acest mod nu ai sa inveti niciodata ceva despre oamenii care danseaza cu atat de multa pasiune, de parca este ultima data cand o fac!
Insa, daca incercam sa aplicam inversul frazei, atunci poate vom invata mai usor pasul de salsa care intotdeauna, la inceput, ne da senzatia a doua picioare stangi, miscarea de brat a lebedei care niciodata nu arata precum zborul unui fulg, pasul de tango care poate nu e prea intens si nu arata dorinta, privirea care niciodata nu arata precum in visul frumoasei din padurea adormita… privirea de ansamblu din salile de dans unde macar o data in viata am intrat cu totii si unde am privit admirativ oglinda pe masura ce inaintam in cursuri.
Exista insa o sala de dans unde tot ceea ce se intampla in spatele usii inchise nu este hobby-ul omului de la birou, care merge doar sa intretina forma fizica, nu este numai placerea unui om pasionat de dans dar care poate nu e inzestrat cu toate calitatile necesare pentru a fi dansator profesionist... este sala de balet unde grupa de balet compusa din 8 fete invata primii pasi! Acolo, cu trecerea timpului, realizezi la finalul liceului ca ti-ai petrecut copilaria si adolescenta invatand nenumarate stiluri de dans, zambind in urma unei reusite, unei olimpiade castigate, visand cu ochii mari, deschisi la viitor.
Inveti ca pozitia corecta nu este cea intepenita si lipsita de expresivitate, ci cea naturala care vine din suflet, poate 'nenaturala', ar zice unii... Auzi undeva in departare vocea profesoarei, spunand 'genunchii privesc intotdeauna in afara... en dehors!' Te straduiesti sa faci ce iti spune, repetand constiincios 6 ore pe zi exercitiile al caror rost nu il pricepi pentru ca esti prea mic- e ca o matematica pentru un copil al carui gand sta numai la jucarii. Dar in sinea ta nu regreti, chiar daca este greu, si decizi sa continui drumul pe care l-ai inceput avand incredere ca o sa ajungi acolo unde trebuie...
Talent, efort, emotie...
Anii trec pentru toti la fel, noi oportunitati apar in cale, acum ca esti absolvent al liceului de coregrafie, cel mai bun din tara, unde ai avut cel mai bun profesor si ai dobandit cunostinte si abilitati pe masura, poti decide sa continui ca dansator profesionist si sa te intorci in salile de repetitie ale Operei. Candva sali destinate numai studiului din vremea scolii, acum devin pentru tine doua casa, in calitate de angajat cu carte de munca... acum te simti responsabila si 'pe picioarele tale'. Visezi la multi ani de munca, repetitii, dar si momente magice in spatele cortinei!
Repetitiile incep la ora 11:00. Esti in sala insa la ora 8:30, pentru ca trebuie sa te pregatesti pentru incalzire si pentru studiile care incep la ora 10:00. Deschizi usa grea si pasesti zambind, iti pregatesti costumele de repetitii si iti intalnesti colegii dragi pentru o noua zi. Muzica de pian este cea mai buna prietena in aceasta prima ora. Ceva mai tarziu, toate partiturile compozitorilor celebri pe care ai repetat pana ce reuseai sa atingi perfectiunea, iti vor suna cunoscut si iti vor declansa momente de nostalgie asociate imaginii batranului pian care iti inveselea dimineata. Repetitia merge mai departe... zambesti pentru ca cele doua pirouette ti-au iesit exemplar, ba chiar maestrul ti-a spus si un 'foarte bine'... zambesti pentru ca sunt cateva secunde cand privesti in oglinda si vezi cum toate 16 danseaza ca una... pentru ca simti cum se zbarleste pielea pe tine datorita noii coregrafii create.
Apoi vine momentul cand plangi. Pentru ca diversele probleme de sanatate te impiedica sa dai senzatia unui zbor continuu... pentru ca oboseala resimtita datorita programului de repetitii zilnice de marti pana duminica si a spectacolelor de joi, vineri cateodata sambata seara si duminica dimineata, a ajuns in picioarele, bratele si chiar mintea ta... si atunci gandesti cu oarecare invidie… 'ne chinuim pentru acel fluturas de sfarsit de luna de care vom fi mandri'... 'mi-ar placea sa lucrez intr-un birou, sa am macar bucuria fluturasului de sfarsit de luna, intr-o companie de succes' .
Fascinatie...
Dar vine iar ziua spectacolului si tot ce ai gandit se risipeste. Simti emotia ta, a colegilor tai, chiar a publicului dupa fiecare act jucat. Auzi aplauze furtunoase si strigate de admiratie. Le auzi chiar si dupa caderea cortinei. Iti bate inima de efort, dar si de mandrie. Primesti felicitari chiar si dupa ce se termina spectacolul si te gandesti ca merita tot efortul depus. Iti rasuna inca in minte vorbele unei personalitati : 'Balerinele ma fascineaza prin gratia lor si prin toate sentimentele pe care le transmit fara vorbe. Plus ca balerinele sunt atat de frumoase: au o tinuta speciala, au chiar si o expresie faciala deosebita! Pe-o balerina o recunosti instantaneu: dupa mers, dupa felul regesc in care isi tine capul, dupa gratia cu care se aseaza pe un scaun.'
Insa, daca incercam sa aplicam inversul frazei, atunci poate vom invata mai usor pasul de salsa care intotdeauna, la inceput, ne da senzatia a doua picioare stangi, miscarea de brat a lebedei care niciodata nu arata precum zborul unui fulg, pasul de tango care poate nu e prea intens si nu arata dorinta, privirea care niciodata nu arata precum in visul frumoasei din padurea adormita… privirea de ansamblu din salile de dans unde macar o data in viata am intrat cu totii si unde am privit admirativ oglinda pe masura ce inaintam in cursuri.
Exista insa o sala de dans unde tot ceea ce se intampla in spatele usii inchise nu este hobby-ul omului de la birou, care merge doar sa intretina forma fizica, nu este numai placerea unui om pasionat de dans dar care poate nu e inzestrat cu toate calitatile necesare pentru a fi dansator profesionist... este sala de balet unde grupa de balet compusa din 8 fete invata primii pasi! Acolo, cu trecerea timpului, realizezi la finalul liceului ca ti-ai petrecut copilaria si adolescenta invatand nenumarate stiluri de dans, zambind in urma unei reusite, unei olimpiade castigate, visand cu ochii mari, deschisi la viitor.
Inveti ca pozitia corecta nu este cea intepenita si lipsita de expresivitate, ci cea naturala care vine din suflet, poate 'nenaturala', ar zice unii... Auzi undeva in departare vocea profesoarei, spunand 'genunchii privesc intotdeauna in afara... en dehors!' Te straduiesti sa faci ce iti spune, repetand constiincios 6 ore pe zi exercitiile al caror rost nu il pricepi pentru ca esti prea mic- e ca o matematica pentru un copil al carui gand sta numai la jucarii. Dar in sinea ta nu regreti, chiar daca este greu, si decizi sa continui drumul pe care l-ai inceput avand incredere ca o sa ajungi acolo unde trebuie...
Talent, efort, emotie...
Anii trec pentru toti la fel, noi oportunitati apar in cale, acum ca esti absolvent al liceului de coregrafie, cel mai bun din tara, unde ai avut cel mai bun profesor si ai dobandit cunostinte si abilitati pe masura, poti decide sa continui ca dansator profesionist si sa te intorci in salile de repetitie ale Operei. Candva sali destinate numai studiului din vremea scolii, acum devin pentru tine doua casa, in calitate de angajat cu carte de munca... acum te simti responsabila si 'pe picioarele tale'. Visezi la multi ani de munca, repetitii, dar si momente magice in spatele cortinei!
Repetitiile incep la ora 11:00. Esti in sala insa la ora 8:30, pentru ca trebuie sa te pregatesti pentru incalzire si pentru studiile care incep la ora 10:00. Deschizi usa grea si pasesti zambind, iti pregatesti costumele de repetitii si iti intalnesti colegii dragi pentru o noua zi. Muzica de pian este cea mai buna prietena in aceasta prima ora. Ceva mai tarziu, toate partiturile compozitorilor celebri pe care ai repetat pana ce reuseai sa atingi perfectiunea, iti vor suna cunoscut si iti vor declansa momente de nostalgie asociate imaginii batranului pian care iti inveselea dimineata. Repetitia merge mai departe... zambesti pentru ca cele doua pirouette ti-au iesit exemplar, ba chiar maestrul ti-a spus si un 'foarte bine'... zambesti pentru ca sunt cateva secunde cand privesti in oglinda si vezi cum toate 16 danseaza ca una... pentru ca simti cum se zbarleste pielea pe tine datorita noii coregrafii create.
Apoi vine momentul cand plangi. Pentru ca diversele probleme de sanatate te impiedica sa dai senzatia unui zbor continuu... pentru ca oboseala resimtita datorita programului de repetitii zilnice de marti pana duminica si a spectacolelor de joi, vineri cateodata sambata seara si duminica dimineata, a ajuns in picioarele, bratele si chiar mintea ta... si atunci gandesti cu oarecare invidie… 'ne chinuim pentru acel fluturas de sfarsit de luna de care vom fi mandri'... 'mi-ar placea sa lucrez intr-un birou, sa am macar bucuria fluturasului de sfarsit de luna, intr-o companie de succes' .
Fascinatie...
Dar vine iar ziua spectacolului si tot ce ai gandit se risipeste. Simti emotia ta, a colegilor tai, chiar a publicului dupa fiecare act jucat. Auzi aplauze furtunoase si strigate de admiratie. Le auzi chiar si dupa caderea cortinei. Iti bate inima de efort, dar si de mandrie. Primesti felicitari chiar si dupa ce se termina spectacolul si te gandesti ca merita tot efortul depus. Iti rasuna inca in minte vorbele unei personalitati : 'Balerinele ma fascineaza prin gratia lor si prin toate sentimentele pe care le transmit fara vorbe. Plus ca balerinele sunt atat de frumoase: au o tinuta speciala, au chiar si o expresie faciala deosebita! Pe-o balerina o recunosti instantaneu: dupa mers, dupa felul regesc in care isi tine capul, dupa gratia cu care se aseaza pe un scaun.'
Vezi aici : partea 2
Raspunde #1 | Victoria | 19-12-2011
Frumos!!! adevarat ca privit din exterior, stilul de viata al unei balerine pare diafan si gratios, insa in realitate aceasta meserie presupune sacrificii si nenumarate ore de repetitii, zi de zi.
Raspunde #2 | Miruna Miciu | 19-12-2011
Da! Viata de balerina este extrem de solicitanta, atat din punct de vedere fizic, cat si mental. Felicitari pt articol!
Raspunde #3 | Corina | 19-12-2011
In Romania este dificil de trait si de facut arta, pentru ca nu ai liniste si confort spiritual. Chiar si atunci cand esti pe strada, esti supus unei anumite agresiuni. Ma refer la micile detalii... Permanent esti in pericol de a se lega cineva de tine, la coltul strazii vezi un vagabond care urineaza, traficul este foarte aglomerat si stresant, vecinii tai asculta muzica la maximum, iar tu ai nevoie de liniste pentru a te odihni si a fi in forma pentru repetiile de a doua zi... Sunt chestiuni aparent insignifiante, dar de fapt sunt surse de stres care nu te lasa sa traiesti si sa ai liniste pentru a putea crea.
Raspunde #4 | Olguta Popescu | 19-12-2011
Am citit cu mare placere acest articol, Amalia! Foarte frumos, emotionant, artistic, la fel ca sufletul tau. :)
Raspunde #5 | gina | 19-12-2011
Am inteles ca salariul e derizoriu, asa este?:(
Raspunde #6 | florentina azucena | 20-12-2011
Reflecta realitatea, nimic nu se obtine in viata ushor si chiar dak ar fi asa nu ar fi apreciat la adevarata valoare... dak un drum ar fi lipsit de obstacole, probabil k acel drum nu ar duce nicaieri! Nimeni nu a spus k viata unui artist este ushoara, si daca ar fi spus acest lucru cineva, vb probabil in necunostinta de cauza... conteaza satisfactia din final, care nu poate fi comparata cu nici o slujba de soareci de biblioteca...
Raspunde #7 | mimi | 22-12-2011
Oamenii nu se impart in doua categorii, artisti si soareci de biblioteca! :) Sunt multe alte meserii antrenante si captivante, care de asemenea presupun sacrificiu si efort, chiar arta in unele situatii.
Raspunde #8 | Alice | 04-01-2012
Sunt o micuta balerina de 13 si ma regasesc in aceste cuvinte. Dupa doua ore de studiu la sala, profesorul vrea deschidere mare a piciorului, spate drept, lihnita de foame si obosita mai auzi si barfele despre tine, ajungi sa urasti baletul si te intrebi atunci de ce ai tu nevoie de toate astea, mai bine ma fac medic! Dar dupa ce profesorul iti face o coregrafie special pentru tine, dansezi pe scena 3 minute si publicul a facut liniste in timp ce tu dansezi, curg aplauzele, apari pe prima pagina a ziarului, atunci afli raspunsul la durerile tale!!!