Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Cum functioneaza creierul in conditii de stres

Cristina Imre
Domeniu : Alte forme de invatamant n.c.a.
Meserie : Formator-organizator/conceptor/consultant formare
Localitate : Timisoara / Timis
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

La un festin de creiere (fara ingrediente resursa)


Azi avem in meniu creier prajit, iar ca desert avem creier inghetat. Prajeala vine de la scurtcircuitarea sinapselor intr-o stare de incordare maxim, atunci cand auzi la propriu acel “zzzzzzz” care nu se mai opreste. Unii pot simti chiar miros de ars. Se cheama sa vrei prea mult prea repede, sau ti se aduna toate odata, ca si la coada de paine din epoca ceausista, sau mai contemporan vorbind la coada pentru impozite si medicamente compensate.

Pe de alta parte, desertul nostru inghetat e cel expus unor conditii nefavorabile, care fac sa ne inghete sangele in vine cand ne iese ursul in fata pe poteca din padure, respectiv un iminent pericol ne pandeste. Se cheama FRICA, fie ca e vorba de ceva real sau e doar o proiectie in capul nostru, creierul va percepe la fel, i-am transmis un mesaj de S.O.S. si el se conformeaza, fara sa faca distinctie. Pentru creier nu exista decat perceptia noastra asupra realitatii, si accentuez a noastra – nu a realitatii insasi.

Acestea sunt stari lipsite de resurse, dar ma refer la resursele din cap evident, cum e si normal la un festin de creiere.

In ambele variante se produce un transfer de activitate de la cap la corp. Pentru ca orice situatie dezechilibranta pentru creier va da un semnal catre programul de aparare, program care va rula strategii corporale in esenta.

Noi avem 2 programe fundamentale: 1 de crestere (reproducere) si 1 de aparare (lupta sau fugi)

Celulele noastre se misca intotdeauna in directia cresterii, dezvoltarii, acolo unde este hrana sau semnalul pozitiv, si se vor indeparta de ce e negativ sau toxic. E o atractie electromagnetica, instinctiva, automatizata sau cum vreti voi sa-i spuneti, dar e o forma de atractie “catre” sau “dinspre”. Nu poti exista in ambele stari deodata, nu poti fi in dezvoltare in timp ce esti in aparare. E logic. Deci in caz de aparare toata atentia se duce catre extern, membre, muschi. Precum in cazul unor situatii cand sangele paraseste partea superioara cu scop precis in alta parte (specific barbatilor) la fel si aici toate armele merg spre supravietuire corporala. Si asta face ca intr-o astfel de situatie, daca adresezi o intrebare creierului de genul, “care este Teorema lui Pitagora?”, el sa devina fie ignorant la ea, fie sa-ti dea cu flit spunand asa, “nu vezi ca-s prajit …, sau inghetat ? vrei acum sa si gandesc ?”.

Cam asa stau lucrurile cand noi vrem sa luam decizii sub presiune fierbinte sau la punctul de inghetare. E ca si cand ai frica de a vorbi in public si cand esti confruntat fortat cu asta iti uiti si numele (la propriu), darmite sa mai stii ceva despre ce ai de prezentat.

Sistemul HPA

Orice reactie negativa cu FRICA in frunte e de fapt o forma de stress pentru organism. Vreti si mai exact ? Va tin putin cu partea asta, asa ca stati relaxati. Stresul este perceput pe axa hipotalamo-hipofizo/pituitar-adrenala/suprarenala (v-am scris toate variantele vehiculate cu liniuta), se cheama axa HPA si genereaza ca raspuns in suprarenale o gramada de cortizol, dar si adrenalina evident. Acest cortizol daca e in exces trebuie balansat cumva de creier care sa spuna “hooo…stop!”, asta se intampla la nivelul hipocampului care va da primele semnale de blocare a axei generatoare de prea mult cortizol. 

Insa daca situatia scapa de sub control atunci ce avem ? Pai cortizolul va domina zona hipocampului, il blocheaza si ucide ce prinde prin cale, anume o gramada de neuroni pe acolo care vor trebui apoi inlocuiti. Si important este ca acolo avem si o gramada de functii importante, cum ar fi memoria de scurta durata si mecanismele care ne conecteaza de realitate si conexiuni serioase spre sistemul central.

Lupta sau fugi !

Asa putem ajunge la a ne uita si numele dupa cum am dat exemplul de mai sus. In acest caz putem sa adaugam la meniul nostru un creier imbuibat de cortizol, prea mult sos. Astfel in conditii de stress major nu doar ca nu esti capabil sa accesezi cele mai bune resurse din tine cum ar fi informatii si decizii, dar nu esti capabil nici sa inveti. Pentru ca …. ai intrat in mecanismul de protectie si deci mecanismul de crestere va fi inhibat. Ce inseamna asta ? Tot ce tine de crestere, dezvoltare, invatare va fi inhibat, inclusiv organele interne vor fi supte de sange pentru a ajunge in zona muschilor (zona care apara nu-i asa ?). Mult sange pe extern si putin intern.

Te apar de urs, dar nu te apar de boli !

Si pentru frisca de pe “creier” in acest stadiu ni se blocheaza si sistemul imunitar, care desi pare tot de aparare nu e aceeasi aparare cu sistemul adrenergic (suprarenal) care pregateste interiorul pentru exterior. Relatia psihosomatica in generarea de boli in “situatii persistente fara resurse” e una cat se poate de clara. De fapt ca si exemplificare edificatoare:  in cazul transplanturilor se administreaza hormoni de stress. De ce ? Pentru ca inhiba sistemul imunitar si deci nu se va rejecta grefa. Acum e clar si limpede. Voila !

Concluzie

Deci in conditii nefavorabile de stress (prajeala, inghet), cand apare frica noi ne activam mecanismele de aparare EXTERNE, care vor diminua la minim activitatea organelor noastre inclusiv ale creierului, cu exceptia zonei occipitale responsabila pentru actiunile noastre reflexe (de aparare). Asa ca in timp ce tu devii mai putin inteligent (la propriu) devii extrem de alert fizic, fie ca poti baga viteza, fie pumni, fie tremurat, fie inghitit in sec, tu vei avea o serie de reactii corporale reflexe. Dar nu vei prea gandi!

Vorba parabolei noastre: la un festin satios de creier – dezvoltarea personala este inhibata, din simplul motiv ca nu mai gandesti limpede.

Pofta buna … sau mai bine nu ?

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Olga Popescu

Raspunde #1 | Olga Popescu | 21-05-2012

Stiu deja aceste informatii, dar felul in care au fost prezentate aici mi se pare genial! Felicitari, Cristina! :)

Cristina Imre

Raspunde #1-1 | Cristina Imre | 21-05-2012

Ma bucur mult ca ti-a placut, Olguta! Inseamna ca ce mi-am propus cu acest articol a fost atins. O informatie oricat de grea in aparenta poate fi transpusa in mai multe limbi si dezbatuta din mai multe unghiuri. Asta deschide perspectiva si o face mai facil de memorat si inteles. Iar in domeniul nostru acest lucru este esential, sunt convinsa ca sti exact despre ce vorbesc si esti de acord cu mine :)

Olga Popescu

Raspunde #1-1-1 | Olga Popescu | 22-05-2012

Complet de acord :) Chiar acum lucrez la un curs despre constientizarea si gestionarea emotiilor, iar frica, furia si stresul sunt cateva dintre subiectele abordate. :)

Cristina Imre

#1-1-1-1 | Cristina Imre | 22-05-2012

Mult succes!





Neacsu Valentin

Raspunde #2 | Neacsu Valentin | 21-05-2012

Frumos adevar si bine spus. Poate putin gretos (sunt vegetarian). Asteptam si solutii. Multumim mult!

Cristina Imre

Raspunde #2-1 | Cristina Imre | 21-05-2012

Multumesc de apreciere Valentin. Si eu sunt vegetariana si cu atat mai mult a fost o provocare pentru mine sa ma exprim astfel, insa face parte din "charmul personal" ca sa zic asa. Uneori lucrurile impactante se retin cel mai bine. Articolul a fost menit sa constientizeze asupra lipsei de resurse in situatiile de stres. Inainte de a solutiona o problema e importanta identificarea, la fel si in cazul stres-ului. Creierul cand este antrenat in ceva anume va putea reactiona pe masura pregatirii sale, la fel si in cazul gestionarii situatiilor limita. De exemplu: daca inainte sa ne aruncam sa actionam am lua cateva guri profunde de aer (extrem de benefic si vegetarienilor ca noi) sau am numara pana la 10 deja am preintampina o serie de actiuni sau decizii pripite care ne-ar putea costa mult mai mult. Si de fiecare data cand facem asta devenim tot mai pregatiti si puternici in a face fata, pana cand devenim adevarati atleti, pe principiul "repetitia e mama invataturii" si ca orice atlet are in spate multa pregatire si antrenament pana atinge performanta. Probabil am sa scriu un articol exclusiv si despre solutii. Pana atunci sper insa ca am fost de folos.



Edi Hazu

Raspunde #3 | Edi Hazu | 14-06-2012

Servus si felicitari de prezentare! Nu trebuia sa fi bagat si solutzii, ceva?! E adevarat ca uneori cand constientizezi starea, poti sa o controlezi cumva pana la urma...dar era bine de stiut metode, ceva...te apeshi in vreun punct, te masezi undeva...ii dai cui trebuie, ce-i trebuie, nu?! Merci, pa!


Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate