Ai grija cum vorbesti cu tine
Am sa pun in discutie prin intermediul noului meu articol un scenariu posibil din viata noastra de zi cu zi. Povestea noastra incepe dimineata, la prima ora cand ne trezim.
”Este 7 dimineata, suna ceasul. Langa tine doarme linistit partenerul de viata. Afara este frig, ninge si sufla vantul, iti este inca somn si parca nu iti vine sa te ridici din pat. Mai stau 5 minute, iti spui, si inchizi ochii. Ora 8:30. Deschizi ochii brusc, te uiti la ceas si te cuprinde adrenalina. La ora 9 trebuie sa fii la birou. Acolo te asteapta un sef care apreciaza mai mult prezenta si punctualitatea decat eficienta. Iti scuturi partenerul de viata care inca mai doarme. Trezeste-te odata! Uffff, din cauza ta iar intarzii. Niciodata nu auzi ceasul desteptator. Nu ma pot baza pe tine. Pleci val-vartej spre baie, si te gandesti ca nu esti in stare sa te mobilizezi precum colega X, care ajunge intotdeauna cu 10 minute inainte de 9. Iti aduci aminte ca nici mama ta nu putea fi punctuala si te consolezi cumva. Dar te linisteste ca si altii intarzie. Nu iti face mare placere sa te duci la birou, dar ce sa-i faci, alt loc de munca mai bun nu gasesti, nu te simti bine pregatit si parca nu mai esti nici tanar. In drum spre birou recapitulezi mental scuzele: drumul a fost blocat, politistul din intersectie a deviat circulatia, dar care este problema, toata lumea intarzie. Iti aprinzi nervos tigarea, a 5 in ultima ora, si dand fumul pe nas iti reprosezi - iar fumez, dar sunt nervos. Intre timp, in trafic, soferii se injura, din cand in cand mai injuri si tu, macar in gand.”
Probabil cu mai multa sau mai putina exactitate, micul meu exercitiu literar este valabil in multe cazuri. O sa va intrebati ce are asta cu comunicarea nonviolenta? Ei bine are. In afara de comunicarea pe care o facem cu ceilalti mai avem o forma de comunicare, cea cu noi insine. Din punctul meu de vedere, acest tip de comunicare - cea cu noi insine - este una dintre principalele generatoare de violenta. In momentul in care dialogul nostru intern este unul bazat pe nemultumire, nesiguranta, teama, orice interventie exterioara este privita ca o agresiune si reactionam, la randul nostru, tot prin comunicare violenta.
Dar sa incepem cu inceputul.
De cele mai multe ori, sub forma comunicarii se ascunde de fapt simpla vorbire. Folosim cuvinte dar nu suntem atenti la continut si mai ales la forma. Cu usurinta un astfel de tip de ”comunicare” poate sa se transforme in primul pas catre violenta. Pentru ca da, exista violenta pasiva - comunicare alienata - prin care ranim sau ne ranim, si violenta fizica, cea pe care sper sa o evitam cu totii.
Cand incepem sa invatam sa comunicam alienat de nu mai observam diferenta? Din copilarie, desigur. Fara sa realizeze asta, parintii isi educa copii prin utilizarea de comparatii, etichetari, judecati moralizatoare, pretentii si da, uneori, limbaj violent. O astfel de comunicare insusita devine automat un fel de modus vivendi al vietii de fiecare zi. Cat de greu este sa constientizezi si, mai apoi, sa corectezi comunicarea violenta depinde de fiecare persoana in parte. Procesul de transformare nu este unul usor, necesita o auto-observare permanenta si multa vointa de a corecta ceea ce s-a viciat.
Raspunde #1 | Mallecourt Lionel | 06-02-2012
Multumesc mult Adriana...este un subiect unde trebuie sa lucrez! si eu pot sa confirm ce ai scris, da! Parerea ma este ca sunt inca mai important acest convorbire ca avem acolo inuntru cu noi...influenteaza subconscientul nostru si cum se spuna 'Ai grija ce gandesti, gandurile tale devin cuvinte'.
Raspunde #2 | Patricia R. | 06-02-2012
Asa este...anumite moduri de gandire si exprimare tind sa ne deconecteze de forta vitala care se afla in interiorul nostru si al celorlalti, in timp ce altele, dimpotriva, intaresc aceasta legatura.
Raspunde #3 | Ioana | 06-02-2012
Am participat la un workshop si mi-a placut foarte mult. Mi-a placut faptul ca practica a fost imbinata cu notiunile de teorie. Au fost multe notiuni noi si nu pot spune ca as putea sa aplic inca ceea ce am aflat la workshop. De aceea consider ca este necesar un grup de practica, in care sa aplicam si sa aprofundam notiunile invatate, pentru ca mi-as dori foarte mult sa fiu in stare sa folosesc Comunicarea Nonviolenta in familie si la scoala.
Raspunde #4 | Narcisa - Elena Oprescu | 06-02-2012
'Gandeste-te la ceea ce gandesti'! Foarte interesant subiectul ales! De-am avea Doamne la 30 de ani intelepciunea de la 70 de ani!:) Este adevarat ca ceea ce gandim se reflecta automat in felul in care mai apoi comunicam. Comunicarea non violenta tine in mare parte si de doza de responsabilitate pe care o avem, de maturitate, intelepciune si de ce nu, de bunatatea noastra fata de ceilalti. Nu mi se pare corect sa ne varsam nervii sau sa invinovatim pe altii pt propriile noastre bariere mentale! Un exercitiu bun ar fi sa ne tinem noi insine sub observatie, exact cum ar face-o in psihanalist. Fiecare isi poate tine in secret un jurnal de observatii "ziua x, s-a intamplat cutare lucru, gandeam asta, am vorbit asta si a avut acest efect". Este un exercitiu simplu, iar daca suntem sinceri cu noi insine, putem observa "neregulile" si ne putem corecta in timp, daca vrem!
Raspunde #5 | Tatiana | 06-02-2012
Mare grija...nevoile uitate, ignorate, reprimate, sa acumul in interior pana ating punctul maxim si explodeaza.
Raspunde #6 | Adriana Petrescu | 06-02-2012
Diseara, incepand cu ora 20:27 sustin impreuna cu Mircea Dima un workshop online despre Comunicarea Nonviolenta. Workshop-ul este gratuit, dureaza in jur de 2 ore si va puteti inscrie pe link-ul http://uita-te.la/noi-pe-6-feb . Cine are pagina pe facebook, am creat un o pagina a evenimentului in care este postata agenda. Evenimentul se numeste ”Comunicare Nonviolenta” daca sunt dificultati se poate intra direct de pe pagina mea. Va astept.
Raspunde #7 | Adriana Petrescu | 06-02-2012
Te asigur ca o sa intelegi si tu chiar daca nu stapănesti limba romana bine :)
Raspunde #8 | Narcisa - Elena Oprescu | 07-02-2012
Abia acum am vazut..imi pare foarte rau ca nu am deschis mailul sa citesc :(. Poate ne anunti mai din timp data viitoare, sa nu mai pierdem lucrurile acestea. Ca se mai gasesc sigur cativa ca mine...care nu-si citesc mailurile la timp.