Managerul- intre exteriorizarea emotiilor si intransigenta
Managerii sunt considerati adesea a fi o categorie aparte. Exista mai multe asteptari in ceeea ce ii priveste. In acest context, in ce masura reusesc EI sa urmeze propriile sfaturi?Lasa problemele de la serviciu deoparte cand pleci de la job si pe cele de acasa acasa cand intri pe poarta firmei. Formulat astfel sau putin diferit, primim destul de des acest sfat. In ce masura este posibil?
De asemenea, se vorbeste adesea despre etica in afaceri. In ce masura se armonizeaza etica in afaceri cu inteligenta emotionala si ce este, pana la urma, inteligenta emotionala?
Pe de o parte este exprimata parerea ca nu trebuie sa amesteci sentimentele in comportamentul de la job, ca ideal ar fi ca la job sa predomine ratiunea, ca este bine sa se pastreze o anumita bariera, o anumita distanta. Pe de alta parte, se spune ca este nevoie de pasiune in cariera, ca este nevoie de pasiune si motivatie puternica pentru a face lucruri marete.
Inteligenta emotionala este una dintre cerintele postului in cazul managerilor. Inteligenta emotionala trebuie sa mearga, adesea, mana in mana cu managementul timpului. Cat de greu le este managerilor sa indeplineasca acest demand?
Se intalmpla sa stai de vorba cu manageri care nu schiteaza niciun gest cand afla despre decesul unei persoane dragi sau despre nasterea unui nou membru in familie. Se intampla sa surprinzi aceeasi persoana varsand lacrimi in spatele usilor.
Este fascinant sa descoperi ca in spatele unei persoane care, aparent, are inima de gheata se afla un OM- un OM care stie sa rada si sa planga. Paradoxal nu? De multe ori ajungi sa descoperi toate acestea daca functioneaza o chimie specifica in cadrul conversatiei. Si este mai mult decat inteligenta emotionala...
Acum stau si ma intreb in ce masura ajuta exteriorizarea? Este putere sau slabiciune? Este un risc pe care fiecare si-l asuma.
In finalul acestui delir al intrebarilor nu pot inca sa trag linie! Voi ce parere aveti?
Raspunde #1 | Tiberiu | 21-12-2011
Literatura de specialitate menţionează câteva criterii de clasificare a stilului de lucru al managerilor. Una dintre modalităţi este în funcţie de situaţie, când se porneşte de la cele două categorii de comportament care pot mări la maximum eficienţa managerului, şi anume: - comportament orientat spre oameni şi relaţii (prin încurajare, sprijin, recunoaşterea meritelor); - comportament orientat pe sarcini (prin îndrumare şi organizare).
Raspunde #2 | Georgescu | 21-12-2011
Interesant articol! Managerul si stilul managerial adoptat difera si sunt specifice fiecaruia; nu cred ca exista un sablon fix, in care sa se incadreze toti managerii. Managerul este si el, la randul lui, om. Acesta are emotii si sentimente, pe care le impartaseste sau nu cu ceilalti. Un bun manager va gasi formula optima, prin care sa stie cand sa fie mana de fier si de neclintit, dar si cand sa se aplece si ca isi asculte omul din echipa. Atunci cand omul din echipa te simte aproape de el si simte ca il intelegi, atunci si el va face tot posibilul sa obtina performanta si va munci cu mai mult spor. Altfel, apare lehamintea si nu vor mai fi obtinute rezultatele scontate.
Raspunde #3 | Popescu | 21-12-2011
Multumesc pentru feedback-uri. Ma bucur ca articolul si-a atins obiectivul de a reprezenta baza pentru dezbatere. Tocmai asta am vrut sa subliniez, ca nu exista retete universale. Sunt mai multe criterii de luat in calcul: marimea firmei, atitudinea angajatilor, domeniul de activitate, etc. Marele talent al managerului este acela de a se plia in functie de context si persoane. astept completari :)
Raspunde #4 | Monica M | 23-12-2011
Frumos articol si interesant pentru cei care nu au legatura cu aceasta functie insa se intalnesc des cu acesti OAMENI!