Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Ancorarea – procedeu NLP

Peligrad Sorin
Domeniu : Activitati de consultanta pentru afaceri si manage...
Meserie : Administrator
Localitate : Brasov / Brasov
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Ancorarea pe canalele de comunicare


ancorareaAncorarea este o aplicatie a reflexului Pavlov in NLP. Un reflex Pavlov este un reflex conditionat, descoperit si introdus de omul de stiinta rus Pavlov. Ideea experimentului sau era – suna un clopotel (diapazon) si dadea unui caine de mancare, cainele vedea si mirosea mancarea si incepea sa saliveze intr-un recipient montat pe mandibula sa. Dupa cateva astfel de cicluri repetate (clopotelul suna, oferirea mancarii cainelui pentru a saliva), Pavlov a eliminat oferta de mancare din acest proces. A sunat din clopotel si… cainele a inceput sa saliveze. Sunand un clopotel inainte sa dea mancare cainelui, el a creat un reflex conditionat, care in cazul de fata a fost salivarea la simpla auzire a sunetelor unui clopotel. La fel ca si Pavlov, putem sa ne ancoram anumite comportamente sau stari emotionale de orice ”clopotel” vrem noi. Ancorarea va deveni astfel o unealta extraordinara in schimbarea felului in care ne simtim la un moment dat, lupta cu emotiile negative, fobii, schimbarea comportamentelor daunatoare.

Hai sa facem urmatorul experiment: pe intuneric, inchideti sursele de zgomot (TV, computer, etc), relaxati-va si asezati-va comod. Acum, inchide-ti ochii si respirati profund de 10 ori....pe indelete, ca si cum ati “gusta” aerul, savurati-l. Este cel mai bun, cel mai sanatos, cel mai energizant aer. Peeerfect. Acum, vizualizati un lamaiafundal negru in mijlocul careia pluteste o lamaie luminata de mai multe spoturi de lumina. Nu vedeti altceva decat lamaia, perfect iluminata, fara sa mai existe altceva in cadru. Acum, pt ca in subconstientul vostru este posibil orice, rotiti lamaia, apropiati-o de voi, studiati-o, rotiti-o. Vizualizati culoarea, umbrele, luciul, forma, neregularitatile, defectele, etc. Faceti acest luru incet, calm, cu raspundere. Urmariti cum cade lumina pe lamaie, cum se reflecta, cum o invaluie. Apoi, cand cunoasteti perfect lamaia, cand o “visati”, veniti cu un cutit mare, f bine ascutit si taiati lamaia in doua si priviti jumatatile abia taiate. Vizualizati stropii care sar din ea, culoarea cojii, a semintelor taiate sau intregi, a pulpei galbene si sucul care se scurge din lamaie. Ce simtiti acum? Ce senzatii aveti?......Daca asocierea s-a facut temeinic, s-a produs o reactie stimul-raspuns: ati salivat....

Aceasta tehnica reprezinta practic conectarea unei senzatii cu un element declansator. Astfel, dupa ce este creata o legatura intre o senzatie si acel element, cand acesta apare va declansa reactia. Legatura dintre senzatie si acel element se face prin repetitie.

Ancorarea este o tehnica folosita foarte mult in publicitate. Probabil ca ati vazut acele reclame sau afise care readau imagini cu persoane frumoase, sexy, fericite, viu colorate, clar, curat, mari si apropiate, facand lucruri sau exprimand stari placute si dorite de potentialii clienti, pe langa care apare sigla firmei sau produsului care se vinde. Tot vazand in mod repetat astfel de reclame, senzatia aceea si starea aceea se vor lega (ancora) de numele produsului. Astfel, in clipa cand creierul va vrea acea senzatie sau stare se va gandi la numele produsului. Este practic un tip de manipulare (inducerea unui anumit comportament – cumpararea produsului asociindu-l cu un nivel social, o forma de recunoastere individuala sau de grup sau acoperind o nevoie reala sau creata).

Sa luam ca exemplu reclamele (afise, internet sau tv) la parfumuri. Evident ca nu poti stii care parfum miroase mai frumos din toate cele din reclama pentru ca mirosul nu trece de obiectiv. Dar in toate vei vedea barbati/femei foarte sexy. De ce ne dam cu parfum? Ca sa atragem, sa ne simtim placuti. Cum arata o persoana atractiva si placuta? Ca cea din reclama: plina de succes, atractiva, eliberata de inhibitii. Si iata cum se face legatura intre dorinta de a fi placut si numele produsului care va fi mereu acolo. Este o forma de declansare a sentimentului olfactiv utilizand alte canale (vizual, in principal).

Una dintre ancorele comune este datul din cap intr-o parte si in alta (stanga-dreapta) care intr-un limbaj universal inseamna „nu”. Oamenii stiu pur si simplu ca acel dat din cap inseamna „nu” – asa sint ancorati. Sa zicem ca intreb pe cineva daca vrea sa se razgandeasca intr-o situatie anume. Daca eu nu vreau ca acea persoana sa se razgandeasca, in timp ce o voi intreba acest lucru voi da din cap sugerand „nu”. Persoana va reactiona la declansator (datul din cap) si va spune 'nu'. Puteti incerca acest lucru si puteti folosi si varianta cu „da”. Trebuie amintit ca mesajul non-verbal conteaza intr-o proportie f. mare (cca 90%). Putem observa astfel de detalii si cand intrebam pe cineva ceva. Spre exemplu, cum spunea Derren Brown, cand te intreaba prietena „Vrei sa mergem sa imi cunosti parintii?” si tu raspunzi „Da” in timp ce dai din cap ca “nu” fara sa iti dai seama. Intr-o situatie de acest gen, eu, ca si 'ghicitor' voi stii ca tu de fapt gandesti „nu”. Practic am stiut la ce te-ai gandit. Asta inseamna ca pot citi ganduri? Poti spune si asa.

Programarea neuro-lingvistica are multe intrebuintari si se bazeaza pe multe tehnici foarte valoroase care trebuiesc studiate direct de la sursa. NLP este practic o aptitudine care se dezvolta si se foloseste mai mult inconstient.
Ancorele sint acele experiente pe care le-am trait si le-am integrat / interpretat intr-un anume fel, apoi ne raportam la ele ca la un reper (sistem de referinta). Ele pot modifica realitatea si pot schimba valoarea informatiei. Aceste ancore pot fi introduse in mod intentionat sau in mod ne-intentionat, dar este bine sa fim constienti de existenta lor. De exemplu, remarcile de comparare (“Verzii sint mai buni decat albastrii”), “masina X este de slaba calitate”, “Orasul acela e mult mai urat decat celalat”, “Acel competitor este mai slab decat noi”, “Folosind produsul acesta vei avea starea X”, etc.

De ce este necesar sa recunoastem aceste ancore? Deoarece astfel putem cunoaste mai bine persoanele cu care interactionam (acasa, la munca, la un eveniment, etc) si putem evita anumite reactii de care, poate, nici ele nu sint constiente. De asemenea, putem identifica ancorele noastre si, astfel, putem sa le “cosmetizam”, sa lucram asupra lor, sa le folosim in interes propriu. Astel, imbunatatim comunicarea reala, transmiterea informatiei nu va mai fi distorsionata, deci mesajul va ajunge in siguranta la destinatar.

Putem avea ancore referitoare la persoane, la nume, la locuri, la sunete, muzica, denumiri, mancare, gest, etc....Daca am avut o experienta (placuta sau neplacuta) vom asocia mereu acel “buton” cu starea pe care am avut-o atunci....inconstient. Dar tot inconstient vom avea trairea de atunci, starea, sentimentele, mimica, privirea, etc, desi nu au legatura directa cu situatia in carea sintem implicati ACUM. Astfel, daca cineva apasa pe “buton” se vor aprinde artificiile, indiferent daca asta se doreste sau nu, pt ca nu controlam acest proces. Iar apoi apare re-actiunea interlocutorului, care poate genera alte “artificii”....si, iata, cum dominoul s-a pornit, si cad piese dupa piese, fara sa avem controlul procesului.
Cum ar fi daca am fi constienti de aceste ancore, de aceste programe? Cum ar fi daca am identifica aceste programe la interlocutorii nostri? Cat de usoara ar fi comunicarea in acest caz? Ar mai aparea conflicte? Cum s-ar rezolva situatiile de “lipsa de comunicare”?

Ancorele pot sa ne tina fixati pe fundul marii sau ne pot face viata mai buna. Tu ce alegi?

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Yoyo

Raspunde #2 | Yoyo | 26-11-2010

Eu zic...focus pe prezent si evitarea discutiilor despre trecut!!! :P (Parerea ma)

Hypathia

Raspunde #2-1 | Hypathia | 26-11-2010

nu sunt de acord cu evitarea discutiilor despre trecut. Problemele vin din relatiile si mediul nesatisfacator din prezent, dar aceste probleme de unde vin? Evident ca din trecut. Rumegarea trecutului la infinit poate inseamna o contemplare pasiva si morbida a traumelor/amintirilor neplacute, fara a reusi sa le depasesti. Stii cine mai evita trecutul? Carl Rogers si terapia lui umanista. De exemplu daca vine clientul sa ii spuna ca „uite, am avut problema cutare in trecut, vreau sa discut despre asta”, Carl Rogers ar spune „bine, bine, lasa asta, spune-mi cum te afecteaza in prezent aceasta problema”. :D Bine, glumesc, dar pe asta se bazeaza si psihologia umanista, pe prezent si cum te afecteaza in prezent trecutul.

july

Raspunde #2-1-1 | july | 26-11-2010

Sunt de acord ca nu trebuie ignorat trecutul si problemele din trecut..fara a constientiza ce probleme am avut si cum ne afecteaza asta in prezent nu vom putea depasi momentul sau imbunatati ceea ce facem/zicem acum…important este insa sa nu ramanem ancorati in trecut fara a ne putea desprinde, sa “traim prezentul pasivrataciti in nostalgia trecutului”…nu trebuie ignorat, dar nici exacerbat.




Mallecourt Lionel

Raspunde #3 | Mallecourt Lionel | 26-11-2010

Din pacat devine prea complicat pentru vocabularul meu acest subiect...dar am testat ancorarea si pot sa spun ca merge si cand o stapaneste face minune!

july

Raspunde #3-1 | july | 26-11-2010

Cum ai testat ancorarea, Lionel? Ne dai mai multe detalii? :)



Daniela

Raspunde #4 | Daniela | 26-11-2010

Felicitari pentru munca pe care o depuneti si pentru profesionalismul pe care ni-l oferiti la orice pas! As avea o obiectie totusi la articolul de fata, sau o completare: "Putem avea ancore referitoare la persoane, la nume, la locuri, la sunete, muzica, denumiri, mancare, gest, etc" dar daca nu ne ancoram in Cel ce ne-a creat = 0


Peligrad Sorin

Raspunde #5 | Peligrad Sorin | 26-11-2010

Emotiile provin din necunoastere...sint reactia fireasca a noastra vizavi de o situatie pe care nu o stapanim, nu o intelegem....Dar, masura lor tot noi o dam...noi alegem subconstient cat de mult sa ne afecteze, sa ne ghideze viata. Deci, sugestia mea este sa fim constienti de viata noastra, de deciziile noastre , de obiectivele noastre, de resursele noastre.....astfel, cred eu, ne vom imbunatati viata.


teo

Raspunde #6 | teo | 26-11-2010

din lipsa de timp de cele mai multe ori trec fugitiv peste textele articolelor.in acest caz insa, am citit pe indelete pt ca m-a captat si mi s-a parut super super interesant.felicitari atat pentru tema, cat si felul in care ai conceput acest articol:)


iuliana

Raspunde #7 | iuliana | 26-11-2010

am facut testul cu lamaia la serviciu, nu am mai asteptat pana acasa..foarte tare;incercati!


Lapugean Marius

Raspunde #8 | Lapugean Marius | 26-11-2010

Ancorarea este ok, atata timp cat reprezinta un indiciu, un punct de referinta si nu se transforma in ochelari de cal. Trebuie sa fim constienti ca in timp anumite lucruri se pot schimba. Poate nu este cel mai bun exemplu, dar chiar in material se spunea de “masina X este de slaba calitate”. Poate ca este adevarat la un moment dat, insa daca lucrurile se schimba in bine, trebuie sa putem "ridica" acea ancora.


Narcisa - Elena Oprescu

Raspunde #9 | Narcisa - Elena Oprescu | 26-11-2010

Da, bun subiectul. Ma bucur ca cineva l-a abordat. Am citit si eu mult despre NLP si despre ancore...stiu sa le folosesc f bine, le-am descoperit treptat si pe ale mele. Insa trebuie sa fim constienti de existenta lor, f constienti pentru a nu cadea in capcanele altor oameni, indiferent ca este vorba de relatii cu alte persoane sau de manipulare comerciala prin media, TV, formatori de opinie, etc. Faptul ca o anumita imagine este asociata de creier unei calitati, insusiri, senzatii poate fi un lucru nu tocmai in favoarea noastra. Creierul ne poate pacali si distorsiona realitatea. Trebuie sa invatam sa disociem lucrurile, adica invers decat ceea ce face ancora. E un subiect lung si mult de dezbatut, dar bine ca ati amintit!


Peligrad Sorin

Raspunde #10 | Peligrad Sorin | 26-11-2010

Poate suna rasuflat, dar "Puterea chiar este in noi". Cum spuneau batranii?..."Orice invat are si dezvat". Ei bine, asta putem face noi, putem alege noi. Sa constientizam ca functionam ca suma a mai multor "programe", mecanisme automate, pe care ni le-am creat singuri sau ne-au fost implementate de catre familie, societate, mediul nostru in general. Va dau un exemplu: mama ne spune cand sintem mici sa mancam tot. Cine spune asta? MAMA, autoritatea suprema...Ce facem noi?. Mancam....si mancam, si mancam, si mancam tot din farfurie deoarece "softul" nostru functioneaza. Nu mancam atat cat ne este necesar, ci cat TREBUIE. Pe la 30 de ani se modifica metabolismul, scade, noi continuam sa mancam tot...si?..da, ne ingrasam....apare un conflict: de ce ne ingrasam, daca facem ceea ce trebuie, ceea ce este bine, ceva girat de insasi MAMA. Mama a fost de buna credinta cand ne-a ancorat pe vremea copilariei noastre, dar a uitat sau nu stie sa ne "scoata" acest program, sa ne ofere si "antivirusul". Iata unde este veriga la care putem actiona si putem efectiv schimba ceva la noi. Da, putem!!!


Peligrad Sorin

Raspunde #11 | Peligrad Sorin | 26-11-2010

" Nu putem schimba trecutul, dar putem schimba efectul actual al ancorelor din trecut"


2 1 »
Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate