Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Comunicarea

Vlad Domnica
Domeniu : Lucrari de constructii a cladirilor rezidentiale s...
Meserie : Manager marketing (tarife, contracte, achizitii)
Localitate : Hunedoara / Hunedoara
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Definirea conceptului de comunicare

 
Comunicarea, termen considerat ca fiind tratat suficient si relativ exhaustiv, reprezinta o chestiune abordata in majoritatea universurilor tematice ale psihologiei sociale. Comunicarea constituie functia fundamentala de interactiune psihosociala; in aceasta, interactiunea si influenta isi afla mecanismul mediator, instrumentul lor de realizare. Ea include toate simbolurile spiritului, expresia fetei, atitudinile, gesturile, tonul vocii, cuvintele, scrierile, imprimarile, imaginile, telegraful, telefonul si tot ceea ce este legat de ultimele cuceriri ale spatiului si timpului.

„Nu exista o molecula de aer care sa nu vibreze de mesajele pe care un aparat, un gest, un mijloc sa nu le faca imediat auzibile si vizibile.” (E. Morin) [1]

Verbul latin avea o semnificatie mult mai profunda care nu se referea numai la punerea in evidenta a contactului, a legaturii, ci insemna si a face in comun ceva, a impartasi, a pune impreuna, a amesteca, a uni. Termenul a fost preluat in limba romana cu sensul impartasirii, al unificarii, sens retinut de stravechiul.

”Comunicarea este ceea ce traim impreuna cu un altul: trairea impreuna a unui anumit moment, confruntarea unor idei, emotii sau proiecte - intr-un cuvant, tot ceea ce se intampla in relatia cu celalalt.” (Fabrice Lacombe p. 20)

In viziunea lui Constantin Noica, intelegerea e completata de ceea ce nu e exprimat in text. „Progresam printr-un spor de comunicare, dar nu progresam cu adevarat daca nu obtinem si un spor de cuminecare.”

”Comunicarea este produsul unui continut (informatia) si al unui proces (cel relational) care constituie suportul informatiei. Aceasta relatie interpersonala nu poate avea nici un proces fara continut si nici continut fara proces. Nici unul din cei doi termeni nu poate fi nul pentru ca, intr-un astfel de caz, nu am mai avea de-a face cu o relatie interpersonala. Asadar, comunicare inseamna, in primul rand, relatie inter-umana. Aceasta relatie interpersonala se refera la conversatiile noastre obisnuite cu ceilalti, in familie, la serviciu, cu prietenii sau, pur si simplu, cu un trecator intalnit intr-un mijloc de transport.” (Fabrice Lacombe p. 22)

Acelas autor sustine insa, printre altele ca: Termenul comunicare este o sursa de confuzie din cauza utilizarii sale intr-o diversitate de domenii, de la informatica, publicitate sau jurnalistica la marketing, televiziune, relatii publice.” (Fabrice Lacombe p. 22)

Comunicarea asigura in cadrul societatii dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte, realizandu-se pe trei niveluri: logic, para-verbal, non-verbal. Dintre acestea, nivelul logic, al cuvintelor, reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel para-verbal (ton, volum, viteza de rostire…) si 55% la nivelul non-verbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea, etc.). Daca intre aceste niveluri nu sunt contradictii, mesajul transmis va avea efectul dorit, iar comunicarea poate fi eficace.

Aceasta apreciere procentuala obisnuita dintre cele 3 nivele tocmai amintite, necesita insa o completare extrem de importanta care constituie defapt si particularitatea lucrarii de fata.

In cazul persoanelor carora analizatorul vizual nu isi indeplineste functiile, sau acestea sunt indeplinite intr-o masura foarte mica, diferentele de comunicare se releva si prin descresterea procentuala a comunicarii de la nivelul nonverbal in favoarea comunicarii de la nivel verbal si paraverbal, diferente care se releva printr-o atentie mai sporita spre aspectele observabile din sfera verbalului si paraverbalului, lucru ce se manifesta datorita fenomenului compensarii si a schemei restructurarii functionale, asa cum vor fi explicate in cele de mai jos.
 
Scopul comunicarii este:
- sa atentionam pe altii; 
- sa informam pe altii; 
- sa explicam ceva; 
- sa distram;- sa descriem; 
- sa convingem si asa mai departe. 

Limbajul constituie codul cu care este transmisa informatia si este unealta comunicarii, liantul intre emitator si receptor, fiind scris, verbal, non-verbal.

Pornind de la premisa ca sinele se construieste si se defineste in interactiune cu ceilalti si ca insasi societatea e un grup, constientizam ca comunicarea constituie cheia individului spre societate si integrarea in aceasta.
 
”Comunicarea este indispensabila persoanei datorita nevoii de recunoastere, de stimuli (legatura sociala, identitate). Este produsul dintre informatie si relatie.

Comunicarea se compune dintr-un proces (relatia) care este suportul unui continut (informatia). Procesul nu poate exista fara continut si nici invers, iar nici unul din termenii ecuatiei nu poate fi nul.” (Fabrice Lacombe p. 23).

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Ana

Raspunde #1 | Ana | 13-11-2012

Foarte interesant articolul...nu stiam ca limbajul non-verbal este intr-un asemenea procentaj...dar daca ne gandim la vizionarea unui film intr-o limba straina oare nu creste putin procentajul limbajului verbal?!


Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate