Devino si tu omul cautat din zona ta ...
Pentru a-ti dezvolta
afacerea!
Click aici
Pentru a-ti dezvolta
cariera profesionala!
Click aici
Pentru a-ti gasi
un job!
Click aici

Arhitectura ca peisaj

fara autor
fara autor
Click aici
sa vezi lista
Profesionistilor.
Click aici sa
vezi toti profestionistii
din zona ta.

Arhitectura sau 'arta a spatiului'


La baza ipostazei arhitecturii ca peisaj, sta ideea ca spatiul arhitectural trebuie sa fie inteles ca o concretizare a imaginii mentale despre mediul inconjurator construit.

Peisajul in arhitectura, sau mai bine zis in privirea si practica arhitectilor, a fost legat foarte multa vreme de idea de gradina. Peisajul se constituie, in ochii arhitectului, din dialogul dintre constructie (casa, palat, vila...) si spatiul ei inconjurator – gradina, parcul, piata..

Peisajul rezulta din combinarea mai multor factori, naturali si culturali, care au evoluat in spatiu si timp, si care se supun unor procese dinamice, percepute diferit de oameni, in functie de rolul jucat – actor sau spectator. Peisajul este cuprins in privire, in urma unei apropieri subiective, sensibile. Artistul este cel care traduce in mod direct emotiile, senzatiile prin intermediul operei sale.

Kevin Lynch scria ca 'omul are o imagine asupra mediului, imagine ce rezulta din senzatiile imediate si din memoria experientei'. O buna imagine despre mediu da posesorului securitate emotional.

Observam ca procesul prin care o imagine a spatiului arhitectutral poate fi transpusa in emotional este exprimata prin conceptul de peisaj. Arhitectura poate fi privita ca forma geometrie abstracta si bazata pe perceptia psihologica a spatiului, care impreuna formeaza peisajul material.

Relatia omului cu arhitectura  presupune ca acesta sa-si insuseasca structura acestuia, pe de o parte si sa transmita  imaginea sa despre mediu structurilor arhitecturale concrete. Imaginea despre un peisaj este data de interactiunea activitatilor umane cu topologia, vegetatia si clima. Acelasi peisaj este perceput diferit de catre un taran, un miner sau un turist. Peisajul este mai intai de toate fundal continuu al imaginii noastre despre mediu, dar are totusi o structura a sa proprie, in general difuza, el indicand posibile cai, domenii sau locuri pentru activitatile umane. Un exemplu de transformare a peisajului prin arhitectura sunt piramidele, ce formeaza un adevarat lant artificial de munti.

Asezarile umane deseori articuleaza locurile oferite de natura, avind forme determinate de aceasta: un port, un oras in cimpie sau un sat pe un deal sunt semnificativ diferite. De altfel, orasul se remarca in peisaj prin limite clare si apropierea elementelor componente. Densitatea sa nu are drept cauza numai nevoia de aparare; orasul este perceput apropiat, sigur, inchis, cald, ocrotitor. Imaginea oamenilor despre orasul lor este cel mai adesea reprezentata de o circumferintã. Locurile unui oras trebuie sa aiba caractere distincte, semnificative. Este vorba despre acelasi genius loci, iar socializarea individului depinde de acest lucru. Peisajul urban – amenajare structurata, a carei morfologie este perceputa la nivelul imaginii urbane – prin parcursuri, repere, secvente.

Peisajele urbane sunt scene arhitecturale in care peisajele se constituie in contexte ce furnizeaza relatii armonioase sau conflictuale, pe care omul le intretine cu mediul inconjurator. Ele actioneaza ca spatii de proiectie in care individul isi defineste perspectiva. Atat arhitectura, cat si peisajul rezulta dintr-o constructie umana, din dorinta de modelare a spatiului exterior, de a-l controla. Constituirea spatiului urban presupune o predominatie culturala; Reprezentarea spatiului natural presupune cucerirea acestuia, precum si o adaptare a spatiului uman, o recunoastere a naturii in interiorul si in afara lui. PEISAJ URBAN – spatiul vizual al orasului se refera la experienta vizuala urbana, luand in considerare multifunctionalitatea spatiului orasului.

Studiul peisajului urban cuprinde studiul de imagini – a imaginii urbane in ansamblu, imaginii in oras (fragmente – decupaje spatiale – cadre sau secvente) – urmarind perceperea calitatilor fizice (formale) ale imaginii, fara a intra in domeniul semnificatiei – identificarea si clasificarea suportului material. Dincolo de perceptia pur vizuala, spatiul urban are calitatea de informare la nivelul senzatiei – pot fi percepute dinamica (cinetismul – miscarea), mirosul, textura (neted, poros, etc.) Identitatea unei asezari depinde de caracterul ei, de felul ei de a fi concentrata, in relatie cu peisajul.

In timp aceasta relatie a arhitecturii cu peisajul s-a concretizat creandu-se  astfel domniul Arhitecturii peisagere care face  apel la o poetica mai delicata si mai ancorata in durata lunga, in elementul natural pe care il valorizeaza mai pregnant. Face adesea apel la elementul vegetal ca material de lucru / ”material de constructie”, dar nu obligatoriu (exista o arhitectura a peisajului complet minerala). Pune in lucru relatia cu situl intr-un mod mai “adanc”, practic nelimitat in timp si spatiu. Acest tip de depasire a limitelor poate sa faca sa existe proiecte foarte mici, locale, care isi gasesc raspunsul la alte scari, poate sa faca sa existe proiecte cu o dezvoltare mai organica si mai flexibila in viitor (sens legat si de ideea de dezvoltare durabila). Prin intermediul acestei orientari, gandirea proiectului si interventia arhitectural-urbanistica imprumuta ceva din organicitatea timpurilor naturale, un suflu natural mai suplu si mai delicat, mai putin definitiv si autoritar.

Constructii care integreaza artificial miscari – sau momente – ale naturii, in anumite cazuri ”arhitecturalizand” peisajul (modelandu-l, sectionandu-l, pliindu-l), propunand noi forme topologice (relief, valuri, pliuri, ...); in alte cazuri, facand peisaj in arhitectura (dubland-o, acoperind-o, infasurand-o), intr-o sinergie ambigua cu natura inconjuratoare.
Scenele arhitecturale sau peisajele naturale ofera relatii – armonioase sau conflictuale – pe care individul le intretine cu mediul inconjurator. Acestea actioneaza ca spatii de reflexie sau de proiectie (reflecta o stare, sau imprima o anumita stare), ele il invita pe individ sa-si redefineasca perspectiva, in toate sensurile.  Atat arhitectura cat si peisajul rezulta in urma unei interventii sau constructii umane, in urma unei dorinte de modelare a spatiului exterior in care individul circula. Este vorba de dorinta de a controla spatiul.  Constituirea spatiului (peisajului) urban presupune o distantare de natura, o forma de antagonism, o exprimare a dominatei culturale.

Reprezentarea spatiului natural presupune cucerirea acestuia, dar in acelasi timp o negociere, includerea organicului in spatiul uman, o recunoastere a naturii. Peisajul – este un rezultat al interactiunii natural – uman (natura – cultura). Orice colt din natura numit PEISAJ, nu este doar o parte din natura, ci si constructie culturala, inventie. Peisajul inventat devine peisaj fabricat atunci cand este realizat de catre societate intr-un scop estetic – peisaj, gradina, amenajare peisagera, spatiu verde, parc.

Peisajul este important pentru arhitectura si urbanism ca model de proces.

Peisajul nu poate fi proiectat si controlat in aceeasi masura ca arhitectura; Putem afima ca aceasta supunere a pesajului-spatiu de catre arhitectura-obiect este una tipica modernitatii.

Noile arhitecturi-peisaj raspund noilor cerinte ale unei societati din ce in ce mai angoasate de frenezia geologica a urbanului (Manuel Gausa, The Metapolis Dictionary of Advanced Architecture, Actar, 2003).

Arhitectura este incorporata in peisaj; este peisaj, nu obiect. (Jose Morales).
 
BIBLOGRAFIE:
ASSUNTO, Rosario – “Peisajul si estetica”, Bucuresti, Meridiane, 1986
TUDORA, Ioana – teza de doctorat “Arhitectura si reprezentari sociale”
LYNCH, Kevin – “The image of the city” – Massachusetts, MIT Press, 1960 (2000)

Alte articole din aceeasi tema:

Dariana Officiel

Raul

Raspunde #1 | Raul | 16-02-2012

Frumos :)...tot respect D. Aflorei! Din pacat la noi e nevoie mare de estetic in spatiul public. :)

Vadim

Raspunde #1-1 | Vadim | 16-02-2012

Da, ce sa zicem! calitatea estetica este data de bunul gust al arhitecturii cladirilor, de lipsa dotarilor improvizate, de aspectul asfaltului si pavajelor strazilor, de lipsa cablurilor electrice si a altor elemente tehnice ce pot fi ascunse, de curatenie etc. Tot ce stim sa facem! :))



Vlad

Raspunde #2 | Vlad | 16-02-2012

Noi romanii, nu avem, ca in vestul si centrul Europei asezari cu patrimoniu istoric de cladiri, cu exceptia celor din Ardeal.

Raul

Raspunde #2-1 | Raul | 16-02-2012

Asa este, si acest tip de patrimoniu urban si rural contribuie mult la cizelarea simtului estetic, implicit al valorilor si moravurilor. Aceasta lipsa, combinata cu peisajul abrutizant adus de cartierele comuniste (in special cele ceausiste) de blocuri a dus la o pierdere a simtului esteticului pe care il avea taranul roman inainte de comunisti sau intelectualitatea oraseneasca (orasele noastre antebelice, chiar daca nu aveau constructii vechi numeroase sau impunatoare, aveau o arhitectura estetica, sanatoasa, propice vietii culturale).



Laurentiu

Raspunde #3 | Laurentiu | 05-03-2012

Sincer, Ioana...Tu chiar crezi ca se poate schimba ceva la noi in tara?


Spune parerea ta!

Trimite

Scrieti-ne!


Informatiiprofesionale este inscris in Registrul de Evidenta a Prelucrarilor de Date cu Caracter Personal sub Nr. 22490
Informatii Profesionale © Toate drepturile rezervate

Termeni si conditii de utilizare | Publicitate